ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 02 septembrie 2025

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 15/F/CC din data de 10 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis cererea formulată prin referatul nr. x/2025 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, și pe cale de consecință, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea 302/2004, s-a recunoscut sentința pronunțată în cauza nr. 25 Hv 81/24i, de Tribunalul Wels în data de 29.01.2025, rămasă definitivă la data de 29.01.2025, prin care cetățeanul român A., deținut în prezent în Austria, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 1095 zile închisoare pentru săvârșirea a 4 infracțiuni, respectiv vătămare corporală gravă, furt, amenințare și însușire bunului găsit prevăzute de art. 15 alin. (1), art. 84 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 127, art. 107 alin. (1) și art. 134 alin. (1) din C. pen. austriac, fapte care se regăsesc în legislația penală română, fiind incriminate ca și infracțiunile de vătămare corporală gravă, furt, amenințare și însușirea bunului găsit prev. de art. 194 C. pen., art. 228 - 229 C. pen., art. 243 C. pen. și art. 206 C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un loc de detenție din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa totală de 1095 zile închisoare, conform C. proc. pen. român și în condițiile Convenției.

S-a luat act că persoana condamnată A. este încarcerată în executarea acestei pedepse în Austria și s-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu data de 23.04.2025.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, precum și onorariul apărătorului desemnat din oficiu au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că, la data de 02 iulie 2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a sesizat instanța cu privire la recunoașterea hotărârii Tribunalul Wels Austria nr. 25 Hv 81/24i, în data de 29.01.2025, rămasă definitivă la data de 29.01.2025, în vederea continuării executării pedepsei de 1095 zile închisoare aplicată condamnatului A. și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea executării restului de pedeapsă rămas de executat.

S-a mai reținut că, urmare a verificărilor efectuate, procurorul a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea 302/2004 în vederea transferării condamnatului.

Analizând sesizarea formulată, curtea a notat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, cu consecința recunoașterii efectelor sentinței de condamnare sus-menționate, dar și a transferării persoanei condamnate pentru executarea pedepsei totale de 1095 zile închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sentința rămasă definitivă și certificatul atașate cauzei.

Curtea a constatat că prin sentința penală pronunțată de Tribunalul Wels, în data de 29.01.2025, în cauza cu nr. 25 Hv 81/24i, rămasă definitivă la data de 29.01.2025, persoana solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare (1095 zile), pentru săvârșirea unui număr de 4 infracțiuni, respectiv vătămare corporală gravă, furt, amenințare și însușirea bunului găsit, prevăzute de art. 15 alin. (1), art. 84 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 127, art. 107 alin. (1) și art. 134 alin. (1) din C. pen. austriac, care au corespondent și în legislația penala română, fiind incriminate ca și infracțiunile de vătămare corporală gravă, furt, amenințare și însușirea bunului găsit, prev.de art. 194 C. pen., art,228-229 C. pen., art. 243 C. pen. și art. 206 C. pen.

Sub acest aspect, a constatat că certificatul se referă la infracțiunile de vătămare corporală gravă, furt, amenințare și însușirea bunului găsit, prevăzute de art. 15 alin. (1), art. 84 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 127, art. 107 alin. (1) și art. 134 alin. (1) din C. pen. austriac, prin hotărârea de condamnare reținându-se în fapt că; "1. La data de 15.09.2024 la B. a rănit-o fizic pe C. sau i-a cauzat prejudicii sănătății, apucând-o de păr într-un vagon al Căilor Ferate Federale Austriece și târându-o prin vagon, apoi lovind-o în mod repetat cu picioarele în partea superioară a corpului și a capului și lovind-o cu pumnii, iar apoi a sufocat-o și prin aceste acțiuni cel puțin a încercat să-i provoace o vătămare corporală gravă sau o vătămare a sănătății, provocându-i mai multe vână tăi în zona toracelui și o comoție cerebrală; 2. A încercat să sustragă de la o altă persoană bunuri mobile străine, având intenția ca prin însușirea lor să se îmbogățească pe nedrept ori pe el însuși, ori pe o persoană terță, și anume

2.1 La data de 30.09.2024 la Wels de la administratorii filialei a firmei Bipa de pe Kaiser-Josef-Platz 53, prin aceea că a ascuns sub haine un parfum având o valoare de cel puțin 89,99 euro, părăsind magazinul fără să plătească, fapta rămânând la tentativă; 2.2 La data de 26.10.2024 la Linz de la administratorii filialei a firmei Spar de pe Bahnhofsplatz 3-6 prin aceea că a încercat să sustragă de acolo o sticlă de vin spumant având o valoare totală de 15,38 euro; 2.4. La data de 14.12.2024 la Viena de la administratorii filialei a firmei Spar de pe Meidlinger Hauptstrasse 73 prin aceea că a încercat să sustragă de acolo un articol cosmetic precum și alimente și băuturi având o valoare totală de EUR 24,51.

S-a mai reținut că persoana condamnată A. are cetățenie română și, deși nu a fost de acord să execute pedeapsa în România, consimțământul său nu este însă necesar având în vedere că Oficiul federal pentru străini și azil din Austria a emis ordinul de interdicție de reședință pe durată de 9 ani. nr. x.

De asemenea, s-a constatat că nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere prevăzute de art. 163 din Legea 320/2004, iar persoana condamnată A. se află în arest în Penitenciarul Stein, având un total de 125 zile deja executate la data de 23.04.2025, perioadă ce va fi dedusă din pedeapsa aplicată, precum și cea executată ulterior acestei date, la zi.

Împotriva sentinței penale nr. 15/F/CC din data de 10 iulie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a declarat apel, în termen legal, persoana condamnată A., fără a motiva în scris calea de atac.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de transfer a persoanei condamnate într-un penitenciar din România, cu argumentarea că persoana condamnată nu este de acord să execute pedeapsa în România.

Examinând actele dosarului și hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente:

Se constată că cererea dedusă judecății are ca obiect recunoașterea și punerea în executare a unei hotărâri judecătorești de condamnare a cetățeanului român A. la o pedeapsă cu închisoarea, pronunțată de o instanță din Austria, stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată "Hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român".

De asemenea, conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cadrul procedurii de transferare a persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie.

Din certificatul întocmit de autoritățile judiciare austriece rezultă că sentința penală nr. 25 Hv 81/24i pronunțată la data de 29.01.2025 de Tribunalul Wels, prin care s-a dispus condamnarea cetățeanului român A. la o pedeapsă de 3 ani (1095 zile) închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă, furt, amenințare și însușirea bunului găsit, prevăzute de art. 15 alin. (1), art. 84 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 127, art. 107 alin. (1) și art. 134 alin. (1) din C. pen. austriac, a rămas definitivă la data de 29.01.2025.

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte).

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român A. au corespondent în legislația penală română în infracțiunile de vătămare corporală gravă, furt, amenințare și însușirea bunului găsit, prev.de art. 194 C. pen., art. 228-229 C. pen., art. 243 C. pen. și art. 206 C. pen.., iar pedeapsa aplicată de autoritățile austriece corespunde ca natură și durată cu pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracțiunea corespondentă.

c) persoana condamnată are cetățenie română.

Din actele dosarului rezultă că persoană condamnată A., (este cetățean român).

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

Înalta Curte constată că, deși apelantul persoană condamnată A. a arătat că nu este de acord să fie transferat în România în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani închisoare, Oficiul federal pentru străini și azil din Austria a emis ordinul de interdicție de reședință pe durată de 9 ani nr. x, motiv pentru care acordul apelantului nu mai este necesar, iar condiția supusă analizei este îndeplinită.

e) nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Verificând motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute în art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.

În acest sens, se reține că apelantul persoana condamnată A. nu a fost condamnat definitiv în România sau într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar; nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; nu există vreo cauză de înlăturare a răspunderii penale potrivit legii penale române; pedeapsa aplicată poate fi executată în România; nu a intervenit, potrivit legii penale române, prescripția executării pedepsei; apelantul a fost prezent la judecată în statul de condamnare, conform mențiunilor din certificatul emis de autoritățile judiciare austriece; nu a intervenit, potrivit legii penale române, amnistia, grațierea sau dezincriminarea faptelor, iar persoana condamnată nu este cercetată pe teritoriul țării pentru aceleași fapte pentru care a fost condamnat de către autoritățile judiciare austriece.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a dispus recunoașterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. și transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării, în regim de detenție, a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 25 Hv 81/24i pronunțată în data de 29.01.2025 de Tribunalul Wels, definitivă la data de 29.01.2025.

Pentru considerentele expuse, constatând hotărârea atacată legală și temeinică, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 15/F/CC din data de 10 iulie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, va obliga pe apelant la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 15/F/CC din data de 10 iulie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 septembrie 2025.