ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 118/2022

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 7/F din data de 18 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 1/F/CC, din data de 28 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2021.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Pitești a reținut că prin sentința penală nr. 1/F/CC din 28.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Austria - Tribunalul Landului Viena, nr. 034 Hv 8/19x, înaintată Curții de Apel Pitești prin adresa din 04.01.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată a fost recunoscută hotărârea nr. 034 Hv 8/19x din 23.05.2019 pronunțată de către Tribunalul de Cauze Penale Viena, rămasă definitivă la data de 19.11.2019, prin care a fost aplicată pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare (3837 zile) pentru săvârșirea unei infracțiunii de viol, faptă prevăzută în art. 201 alin. (1) și (2) C. pen. austriac, având corespondent în legislația penală română, în infracțiunea prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. e) C. pen.

În temeiul art. 166 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.

S-a dedus perioada executată de 504 zile până la data de 13.12.2019 și, în continuare, la zi și s-a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a sesizat, la data de 04 ianuarie 2021, instanța de judecată în vederea recunoașterii hotărârii de condamnare nr. 034 Hv 8/19x din 23.05.2019 pronunțată de către Tribunalul de Cauze Penale Viena, rămasă definitivă la data de 19.11.2019, prin care condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare, precum și a transferării acestuia într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei menționate, apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege în acest sens.

Curtea a reținut că, prin hotărârea nr. 034 Hv 8/19x din 23.05.2019 pronunțată de către Tribunalul de Cauze Penale Viena, rămasă definitivă la data de 19.11.2019, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 201 alin. (1) și (2), primul și al treilea caz din C. pen. austriac, cu aplicarea prevederilor art. 31 și 40 din același cod, prin luarea în considerare a sentinței Tribunalului Landului Korneuburg nr. Az 501 Hv 66/18y din 13.07.2018, cu corespondent în infracțiunea de viol care a avut ca urmare vătămarea corporală, prevăzută de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. e) C. pen. și pedepsită cu închisoarea de la 7 la 12 ani.

Instanța de fond a mai observat că, din înscrisurile de la dosar, rezultă că persoana condamnată A. nu este cercetată penal pe teritoriul României pentru infracțiunile la care se referă hotărârea străină de condamnare, este cetățean român și figurează cu ultimul domiciliul cunoscut în jud. Vâlcea.

În raport cu aspectele anterior menționate, Curtea a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 302/2004 (republicată), hotărârea de condamnare pronunțată de autoritățile austriece fiind definitivă și executorie, faptele reținute prin aceasta în sarcina persoanei condamnate A. (cetățean român) ar fi constituit infracțiuni și în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României (acestea realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de viol în formă calificată, prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. e) C. pen., și pedepsită cu închisoare de la 5 la 12 ani), aceasta a consimțit la executarea pedepsei într-un penitenciar din țara de origine, iar, în speță, nu este incident niciun motiv de nerecunoaștere și neexecutare dintre cele prevăzute în art. 163 sau art. 167 alin. (2) din Legea 302/2004, executarea în România a pedepsei închisorii fiind de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate.

Raportându-se la dispozițiile art. 166 din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că natura și durata pedepsei aplicate persoanei condamnate A. de către instanța străină corespund cu cele prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea similară reținută în sarcina acestuia, pedeapsa stabilită încadrându-se în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de viol în formă calificată, incriminată de art. 218 alin. 1și 3 lit. e) C. pen., nefiind necesară adaptarea acesteia.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la data de 21 martie 1983, ratificată de România prin Legea nr. 76/1996, s-a recunoscut hotărârea nr. 034 Hv 8/19x pronunțată la data de 23.05.2019 de către Tribunalul de Cauze Penale Viena, rămasă definitivă la data de 19.11.2019, privind pe persoana condamnată A., la pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare (3837 zile) pentru săvârșirea unei infracțiunii de viol, faptă prevăzută în § 201 alin. (1) și (2) C. pen. austriac, cu corespondent în legislația penală română, în infr. prev. și ped. de art. 218 alin. (1) și (3) lit. e) C. pen. român și dispune executarea restului de pedeapsă în România.

S-a dedus din pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare perioada executată, de 504 zile până la data de 13.12.2019 și în continuare la zi.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A., într-un loc de detenție din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa totală de 3837 zile închisoare, conform C. proc. pen. român și în condițiile Convenției.

Curtea a constatat că raportat la criticile petentului condamnat, contestația la executare promovată este nefondată, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor Art. 218 C. pen., infracțiunea de viol este definită astfel:

(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în condițiile alin. (1).

(3) Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:

a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;

b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră;

c) victima este un minor;

d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;

e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală sau a pus în pericol viața victimei în orice alt mod;

f) fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună.

(4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(5) Acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) și alin. (2) se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(6) Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1) - (3) se pedepsește.

Astfel, în cuprinsul hotărârii de condamnare nr. 034 Hv 8/19x pronunțată la data de 23.05.2019 de către Tribunalul Landului Viena, definitivă la 19.11.2019, a rezultat că intimatul A. a fost condamnat la o pedeapsă 10 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol conform art. 201 alin. (1) și (2), primul și al treilea caz din C. pen. austriac, cu aplicarea prevederilor art. 31 și 40 din același cod, prin luarea în considerare a sentinței Tribunalului Landului Korneuburg nr. Az 501 Hv 66/18y din data de 13.07.2018, cu corespondent în infracțiunea de viol care a avut ca urmare vătămarea corporală, prevăzută de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. e) C. pen. (a cărei pedeapsă prevăzută de legea română este închisoarea de la 7 la 12 ani și interzicerea unor drepturi).

Prin urmare, alegațiile petentului sunt total nefondate, pedeapsa stabilită și recunoscută ca atare de autoritățile judiciare române încadrându-se în limitele prevăzute de lege.

Totodată, Curtea de apel a constatat că în certificatul menționat de Decizia Cadru 2008/909/JAI (la pagina 9 a certificatului) s-a menționat că persoana privată de libertate executase, din pedeapsa totală de 3837 zile, un număr de 504 zile până la data de 13.12.2019, situație care a fost avută în vedere pentru deducerea perioadei executate în sentința de recunoaștere a hotărârii străine.

Prin urmare, Curtea de Apel Pitești a respins, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 1/F/CC, din data de 28 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2021.

Împotriva sentinței penale nr. 7/F din data de 18 ianuarie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat contestație, contestatorul A.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală la data de 15 aprilie 2022, fiind acordat termen la data de 01 martie 2022.

Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului condamnat a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și să se dispună admiterea contestației la executare și ca urmare, să se dispună adaptarea pedepsei dispusă de autoritățile străine, conform C. pen. român.

Examinând contestația prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestație la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei

În speța de față, condamnatul a invocat incidența dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., solicitând ca prin intermediul acestui mijloc procesual, să se adapteze pedeapsa aplicată în străinătate potrivit legii române.

Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se încadrează în cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., care cuprinde situațiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripția executării pedepsei, grațierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

În cauză, criticile privind legalitatea pedepsei au fost examinate în cadrul apelului declarat de persoana condamnată împotriva hotărârii de recunoaștere și punere în executare a sentinței penale nr. 034 Hv 8/19x din 23.05.2019 pronunțată de către Tribunalul de Cauze Penale Viena, rămasă definitivă la data de 19.11.2019. S-a reținut că persoanei condamnate A. i s-a aplicat pedeapsa de 10 ani și 6 închisoare pentru săvârșirea unei infracțiunii de viol, faptă prevăzută în art. 201 alin. (1) și (2) C. pen. austriac, având corespondent în legislația penală română, în infracțiunea prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. e) C. pen., infracțiune pentru care maximul special al pedepsei este de 12 ani închisoare, astfel că pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare austriece este compatibilă ca durată și natură cu legislația română (decizia penală nr. 48/A/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021).

Având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte mai notează că în procedura contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de A. împotriva sentinței penale nr. 7/F din data de 18 ianuarie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 7/F din data de 18 ianuarie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 martie 2022.

Procesat de GGC - LM