ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 402/2022

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 08 septembrie 2021, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen., art. 5 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție, condamnata A. a formulat contestație împotriva executării hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2016 (nr. x/2015), respectiv sentința penală nr. 66 din 06 octombrie 2016 a Tribunalului Neamț și decizia penală nr. 422 din 31 martie 2017 a Curții de Apel Bacău. În susținerea contestației la executare, a învederat că, în cauză, a fost încălcat principiul aflării adevărului și dreptul la apărare, garantate de art. 5, art. 10, art. 83, art. 90, art. 94 C. proc. pen., de Constituția României, de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și de C. pen. A mai arătat că nevinovăția sa este dovedită fără putință de tăgadă cu toate probele din dosarul penal nr. x/2016 (nr. x/2015), care au infirmat acuzațiile ce i-au fost aduse de către procuror, precum și că instanța era obligată să facă propria evaluare a probatoriului.

A fost atașată la dosar sentința penală nr. 66/2016 a Tribunalului Neamț (pronunțată în dosar nr. x/2016) și fișa dosarului din apel, conținând minuta deciziei penale nr. 422/2017 a Curții de Apel Bacău.

Prin sentința penală nr. 387 din 16 decembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Cluj, în temeiul art. 598 C. proc. pen., a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea A., aceasta fiind obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, în esență, că, prin cererea formulată în scris, petenta a invocat aspecte referitoare la fondul cauzei în care a fost condamnată prin sentința penală nr. 66 din 06 octombrie 2016 a Tribunalului Neamț, definitivă prin decizia penală nr. 422 din 31 martie 2017 a Curții de Apel Bacău, la pedeapsa rezultantă de 17 ani și 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor de omor asupra unui membru al familiei și profanare de cadavre, solicitând achitarea sa întrucât probele de la dosar i-au dovedit nevinovăția.

Instanța de fond a apreciat că solicitările petentei sunt specifice unei căi ordinare de atac și nu pot fi încadrate ca temeiuri de contestație la executare, care trebuie să vizeze doar rezolvarea unor incidente apărute în timpul executării pedepsei. A subliniat că pe această cale nu poate fi reindividualizată judiciar sancțiunea penală și nici reanalizate probele administrate pe fondul cauzei, cu consecința dispunerii unei noi soluții.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat contestație condamnata A., apreciind că, prin raportare la temeiul invocat, respectiv art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., competentă să judece contestația la executare este Curtea de Apel Cluj, întrucât nelămurirea privește soluția instanței de apel. A solicitat atașarea întregului dosar nr. x/2016 (nr. x/2015) și a deciziei pronunțată de Curtea de Apel Bacău, iar nu doar a minutei acestei hotărâri.

Prin decizia penală nr. 48 din 07 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 597 - art. 598 C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată contestația la executare declarată de condamnata A. împotriva sentinței penale nr. 387 din 16 decembrie 2021 a Tribunalului Cluj, aceasta fiind obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, așa cum a statuat în mod constant jurisprudența în materie, contestația la executare este un mijloc jurisdicțional de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia, în cadrul său neputând fi puse în discuție chestiuni ce antamează fondul cauzei în legătură cu care a fost pronunțată hotărârea judecătorească. Astfel, pe această cale nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii și nu se poate modifica o hotărâre, prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

Prin urmare, schimbarea încadrării juridice dată faptei, individualizarea pedepsei sau stabilirea vinovăției sau nevinovăției nu se pot face pe calea contestației la executare.

În raport cu aceste considerații, Curtea a constatat că motivele invocate de contestatoare nu privesc vreo nelămurire a hotărârilor pronunțate, ci aceasta invocă aspecte ce țin de modalitatea de soluționare pe fond a cauzei, motiv pentru care a respins contestația formulată.

Împotriva acestei hotărâri, la 11 martie 2022, a declarat contestație condamnata A., criticând-o sub aspectul nelegalității, sens în care a învederat că atât în fața Tribunalului Cluj, cât și a Curții de Apel Cluj s-a pus în discuție doar competența de soluționare a cauzei, iar nu și fondul acesteia, precum și că nu a fost atașat dosarul nr. x/2016 (nr. x/2015), așa cum a solicitat. În susținerea contestației, a reiterat solicitarea de atașare a dosarului anterior menționat și a invocat aceleași aspecte la care a făcut referire în contestația la executare formulată inițial (încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, greșita interpretare a probatoriului, care, în opinia sa, infirmă acuzațiile ce i-au fost aduse și pentru care a fost condamnată).

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2021, fiind repartizat aleatoriu, în sistem informatizat, Completului nr. 7 pentru termenul de judecată din 17 mai 2022.

În ședința de la această dată, a fost încuviințată cererea de amânare formulată de contestatoarea condamnată A. în vederea pregătirii apărării, punându-se în vedere participanților la proces că la termenul acordat se va discuta, prioritar, admisibilitatea căii de atac declarate.

Ca atare, la termenul de judecată din 28 iunie 2022, a fost pusă în dezbaterea contradictorie a procurorului și a condamnatei admisibilitatea căii de atac formulate, prilej cu care atât reprezentantul Ministerului Public, cât și apărătorul desemnat din oficiu pentru cea din urmă au formulat concluzii de respingere a acesteia ca inadmisibilă.

Examinând contestația formulată de contestatoarea condamnată A. prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru motivele arătate în continuare.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, revizuită, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte observă că, așa cum rezultă din înscrisul de la dosar curte de apel, dar și din practicaua hotărârii atacate, împotriva sentinței penale nr. 387 din 16 decembrie 2021 a Tribunalului Cluj condamnata A. a exercitat calea de atac a contestației, iar nu contestație la executare, cum eronat s-a menționat în dispozitivul deciziei penale nr. 48 din 07 martie 2022 a Curții de Apel Cluj, o dovadă în acest sens fiind și temeiul juridic invocat în dispozitiv, respectiv art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. De asemenea, potrivit minutei aflată la dosar curte de apel, hotărârea atacată este o decizie, și nu o încheiere, cum din eroare s-a menționat în preambulul acesteia.

Prin urmare, Înalta Curte constată că a fost sesizată, în prezenta cauză, cu o contestație formulată de condamnata A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia penală nr. 48 din 07 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres. Totodată, potrivit art. 4251 alin. (7) C. proc. pen., hotărârea pronunțată în contestație nu este supusă niciunei căi de atac.

În mod similar, art. 597 alin. (8) C. proc. pen. stabilește că decizia instanței prin care se soluționează contestația împotriva unei hotărâri date în temeiul art. 597 alin. (7) C. proc. pen. (cum este și sentința penală nr. 387 din 16 decembrie 2021 a Tribunalului Cluj) este definitivă.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, se constată că numita A. a promovat o cale de atac împotriva unei decizii pronunțată într-o contestație ce a vizat o sentință penală dată conform art. 597 alin. (8) C. proc. pen., învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în contestație, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile... pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnata A. împotriva deciziei penale nr. 48 din 07 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, contestatoarea condamnată va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnata A. împotriva deciziei penale nr. 48 din 07 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatoarea condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată, în sumă de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2022.

GGC - ED