ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2224/2021

Ședința publică din data de 20 octombrie 2021

Asupra recursului cu care a fost învestită, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal la 29.03.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., directorul Școlii Gimnaziale "Constantin Platon" Bacău, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze decizia nr. 12/02.03.2018, prin care a fost sancționată disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă începând cu data de 05.03.2018, conform dispozițiilor art. 280 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, reintegrarea în funcția deținută anterior concedierii, obligarea intimatului la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate și a tuturor drepturilor salariale, indexate și actualizate ce i se cuvin contestatoarei până la reintegrarea efectivă, precum și la obligarea pârâtului la plata daunelor morale, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 80 alin. (2) din Codul muncii.

Prin încheierea nr. 38/17.04.2018, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile din cadrul aceleiași instanțe, dosarul fiind înregistrat pe rolul acesteia sub nr. x/2018*.

Prin încheierea nr. 27/05.12.2018, Tribunalul Bacău, secția I civilă a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Tribunalului Neamț, având în vedere că prin sentința civilă nr. 92/07.11.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bacău, secția a admis cererea de strămutare a judecării cauzei de la Tribunalul Bacău la Tribunalul Neamț.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ la data de 22.01.2019, sub același număr unic.

Prin sentința civilă nr. 181/29.03.2019, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. și a respins acțiunea reclamantei, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost obligată reclamanta la plata către pârât a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 627/20.09.2019, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins ca nefondat apelul.

La 20.10.2020, A. a sesizat Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat rejudecarea dosarului nr. x/2018, fără a indica hotărârea atacată și instanța care a pronunțat-o, în argumentarea căreia a arătat că i-a fost produsă o vătămare, deoarece fondul litigiului nu a fost judecat, iar fapta care i-a fost imputată nu există.

Prin rezoluția din 20.10.2020, Tribunalul Neamț, secția I civilă a înaintat cererea părții către Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, iar această instanță a înaintat-o Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării sale ca recurs.

La 15.01.2021, reclamanta a depus la dosar note scrise intitulate "motive de recurs", prin care a reluat solicitarea privind rejudecarea dosarului nr. x/2018

În motivare, a arătat că pricina a fost soluționată pe baza unei excepții și că solicită să fie avută în vedere, în raport cu art. 492 C. proc. civ., ordonanța de clasare dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, prin care s-a constatat că fapta pentru care a fost acuzată, ca temei al sancțiunii sale civile, nu există.

A conchis că nu dorește să critice curtea de apel pentru erori judiciare, iar cu titlu de exemplu a indicat dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, precizând că hotărârea dată în acest dosar a fost de casare.

La 17.02.2021 intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind inadmisibilă, neîntemeiată și tardivă, având în vedere că solicitarea reclamantei nu este motivată legal și că nu este inteligibilă, că nu rezultă ce temei legal este invocat, iar probele depuse de recurentă nu sunt noi.

La 03.03.2021 recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, în susținerea căreia a expus situația factuală cu privire la demiterea ei din sistemul de educație, precum și note scrise.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că pot depune puncte de vedere la raport.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., în art. 457.

În cauză, reclamanta A. a învestit Tribunalul Bacău la data de 29.03.2018, cu o cerere privind un conflict de muncă, în contradictoriu cu pârâtul B. - Directorul Școlii Gimnaziale "Constantin Platon" Bacău.

Față de natura pretenției deduse judecății, litigiu de muncă, și de data declanșării procesului, în temeiul art. 24 coroborat cu art. 27 C. proc. civ., se reține incidența în speță a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în forma aplicabilă la data inițierii acțiunii, coroborat cu art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016, potrivit cărora în procesele pornite până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Tot referitor la aceste litigii, art. 214 din Legea nr. 62/2011 prevede că hotărârile prin care se soluționează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Prin urmare, în raport cu dispozițiile legale evocate mai sus, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 627/20.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, este o hotărâre definitivă de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., împotriva căreia nu se poate exercita calea de atac a recursului.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 627/20.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 octombrie 2021.