ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 319/2022

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 20 aprilie 2022, Curtea de Apel Iași, secția penală, și pentru cauze cu minori, în baza art. 2502 din C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (1) și (5) din C. proc. pen., a admis, în parte, cererea formulată de inculpatul A. și a ridicat dintre măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanța nr. x/2009 din 02.06.2009 (aflată la dosar U.P. vol. III) și menținute prin sentința penală nr. 711 din 31.05.2019 a Tribunalului Iași, sechestrul asigurător aplicat asupra imobilului construcție în suprafață de 447,80 mp, aparținând SC B. SRL - societate administrată de inculpatul A.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Iași, secția penală, și pentru cauze cu minori, a reținut că prin ordonanța procurorului nr. x/2009 din 02.06.2009 (aflată la dosar U.P. vol. III), s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri imobile: cota de proprietate a inculpatului A., de 9/16 din imobilul în suprafață de 4242 mp format din 3 parcele (x situat în extravilanul municipiului Pașcani, str. x, jud. Iași, imobil înscris în cartea funciară a Municipiului Pașcani cu nr. cadastral x; imobilul construcție în suprafață de 447,80 mp, aparținând SC B. SRL - societate administrată de inculpatul A.

S-a arătat că motivarea ordonanței este destul de succintă, necuprinzând în cadrul considerentelor nici măcar persoana la care această măsură se referă și nici faptele de care acesta este acuzat în concret, putându-se însă deduce, din analiza coroborată a actelor de urmărire penală efectuate în cauză că referința este la inculpatul A., acuzat de comiterea mai multor infracțiuni, între care și "traficul de persoane".

Conform celor cuprinse în ordonanță, măsura asiguratorie a fost dispusă în vederea confiscării sumelor de bani ce se presupune a proveni din activități ilicite, legate de comiterea infracțiunii de "trafic de persoane", temeiul de drept fiind reprezentat de dispozițiile art. 163 C. proc. pen. din 1968.

Prin sentința penală nr. 711 din 31.05.2019 a Tribunalului Iași s-a dispus menținerea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile anterior menționate, întinderea acestei măsuri fiind extinsă implicit de către prima instanță, care a dispus ca această măsură să subziste pentru a garanta plata despăgubirilor datorate părții civile C. (suma de 50.000 RON, la care inculpatul a fost obligat în solidar cu inculpatul D.), pentru executarea măsurii confiscării speciale (în cuantum de 100 RON) și pentru plata cheltuielilor judiciare (7.000 RON la fond), respectiv până la concurența sumei de 57.100 RON.

Confiscarea specială a sumei de 100 RON a fost dispusă în temeiul dispozițiilor art. 112 alin. (1) lit. a) din C. pen., de la inculpatul A., ca reprezentând suma obținută din traficarea victimei E.

Examinând, în condițiile anterior arătate, motivele în considerarea cărora s-a dispus și menținut măsura asiguratorie asupra bunurilor imobile anterior menționate, s-a reținut că măsurile nu puteau fi dispuse și nici menținute decât în raport de bunuri proprietate personală a inculpatului.

În aceste condiții, s-a arătat că nu se impunea instituirea și menținerea măsurii asupra unui imobil ce aparținea unui alt subiect de drept decât inculpatul, respectiv o societate comercială, cu personalitate juridică și patrimoniu distinct.

Faptul că inculpatul este administratorul unic al acestei societăți comerciale nu poate conduce la concluzia că bunul imobil ce se află în patrimoniul acestei persoane juridice îi aparține acestuia și poate face obiectul măsurii asigurătorii, în condițiile în care patrimoniul persoanei fizice este distinct de cel al persoanei juridice, indiferent de cine este responsabil pentru conducerea activității societății.

Curtea a făcut referire la situația legală, uzuală, a regimului proprietății unor astfel de bunuri, cât timp în prezenta cauză nu s-a invocat și nici nu s-a supus dezbaterii de către acuzare sau de către prima instanță, a vreunei situații care să legitimeze dispunerea unei măsuri de indisponibilizare față de un bun proprietate a unei terțe persoane, care nu este parte în procesul penal, simpla calitate a inculpatului A., de administrator unic al acestei societăți, nefiind suficientă pentru a se putea proceda, prin extindere, în sensul dispus de către procuror și confirmat de judecătorul fondului.

Acest aspect se poate deduce cu ușurință din analiza reglementărilor în materia confiscării, sancțiune cu caracter personal aplicată inculpatului, ipoteze în care bunurile aparținând unei alte persoane pot fi confiscate doar în situațiile prevăzute în mod strict și limitativ de către lege, niciuna dintre aceste ipoteze nefiind incidentă în speță. S-a menționat că, în speță, nici nu s-a pus în discuție confiscarea imobilului în sine, ci doar a garantării executării acestei dispoziții, ce vizează doar suma de 100 RON.

S-a arătat că în ceea ce privește garantarea executării despăgubirilor civile și a plății cheltuielilor judiciare, este evident că măsura nu poate fi dispusă decât asupra bunurilor inculpatului.

Împotriva încheierii din data de 20 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2015, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași apreciind, în esență, că în mod greșit s-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii cu privire la bunurile aparținând societății comerciale.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 2502 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele:

Prin ordonanța nr. x/2009 din 02.06.2009, s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri imobile: cota de proprietate a inculpatului A., de 9/16 din imobilul în suprafață de 4242 mp format din 3 parcele (x) situat în extravilanul municipiului Pașcani, str. x, jud. Iași, imobil înscris în cartea funciară a Municipiului Pașcani cu nr. cadastral x; imobilul construcție în suprafață de 447,80 mp, aparținând SC B. SRL - societate administrată de inculpatul A.

Ulterior, prin sentința penală nr. 711 din 31.05.2019 a Tribunalului Iași, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. a) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului, de la inculpatul A., a sumei de 100 RON obținută din traficarea victimei E. și s-a dispus menținerea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile anterior menționate, în vederea despăgubirii părții civile C., pentru executarea măsurii confiscării speciale și pentru plata cheltuielilor judiciare, respectiv până la concurența sumei de 57.100 RON.

Astfel, se constată că măsura asiguratorie a fost menținută atât pentru garantarea plății despăgubirilor datorate părții civile la care a fost obligat inculpatul A. în solidar cu coinculpatul D. și a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul (7000 de RON), cât și pentru confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei de 100 de RON.

Potrivit art. 53 alin. (1) și (2) din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav; restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Potrivit art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., măsurile asiguratorii se pot lua pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune; (4) măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate; (5) măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

Înalta Curte are în vedere în acest sens faptul că luarea unei măsuri asiguratorii constituie o îngrădire ori o ingerință în exercițiului dreptului de proprietate, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică și trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o.

Măsura asigurătorie a fost dispusă în cauză pentru garantarea acoperirii cheltuielilor judiciare și a confiscării speciale, ambele în sarcina inculpatului, persoană fizică, A. și vizează o valoare totală de cca 7100 RON (7000 reprezentând cheltuieli judiciare la care a fost obligat inculpatul și 100 RON reprezentând suma ce urmează a face obiectul confiscării speciale).

În aceste condiții apare evidentă disproporția valorică între bunul imobil indisponibilizat și valoarea asigurată, astfel că este negată condiția proporționalității și necesității măsurii asigurătorii.

În plus măsura confiscării speciale este o sancțiune preventivă cu caracter strict personal, astfel încât nu va radia asupra unei entități distincte cum este persoana juridică. Singura instituție de drept ce ar justifica măsura asiguratorie asupra bunurilor aparținând persoanei juridice, ce nu este inculpată în cauză, este confiscarea extinsă.

În cauză, însă s-a dispus confiscarea specială a sumei de 100 de RON de la inculpatul A. întrucât aceasta a fost obținută din activitatea infracțională și s-a asigurat executarea cheltuielilor judiciare ce ii incumbă. Calitatea inculpatului de administrator al unei societăți comerciale nu este suficientă pentru indisponibilizarea bunurilor aflate într-un patrimoniu distinct, respectiv bunurile proprii ale persoanei juridice, terț față de cauza pendinte. În lipsa incidenței calității persoanei juridice de parte supusă măsurii confiscării (speciale ori extinse) sau de persoană interesată supusă măsurii confiscării extinse.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite exigențele dispozițiilor art. 249 alin. (4) din C. proc. pen., iar pe cale de consecință, nu se poate institui ori menține măsura asiguratorie asupra bunurilor proprii ale persoanei juridice, terț față de procedura pendinte, chiar dacă o parte a infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, persoană fizică, au fost săvârșite în imobilul aparținând societății comerciale.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași împotriva încheierii din data de 20 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași împotriva încheierii din data de 20 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2015.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 mai 2022.

GGC - ED