ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.06.2021

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1234/2021

HOTĂRÂRE
08.06.2021
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1234/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 08 iunie 2021

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori la data de 04 martie 2021, petenta A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului proprietatea sa, situat în Iași, str. x A, județul Iași, măsură dispusă prin Ordonanța din data de 21.05.2018, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2014.

2.1. Prin încheierea nr. 12 din data de 11.03.2021, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a decis următoarele:

"În baza art. 47 alin. (2) C. proc. pen., art. 50 C. proc. pen. și art. 51 C. proc. pen. admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași, secția Penală.

În baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 957 C. proc. civ., declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect "ridicare sechestru asigurător" dispus prin ordonanța din 21.05.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, cerere formulată de fosta A. (care a avut calitatea de suspectă în dosarul nr. x/2014 al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și apoi în dosarul nr. x/2020 al DNA-ST Iași) în contradictoriu cu partea civilă B., în favoarea Judecătoriei Iași, secția Civilă.

Respinge cererea Ministerului Public de declinare a prezentei cauze către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 279 C. proc. pen. copie de pe prezenta încheiere și de pe cererea de ridicare sechestru va fi trimisă către DNA-ST Iași pentru a aprecia asupra unei eventuale înlăturări din oficiu a omisiunii vădite de a se pronunța asupra menținerii sau ridicării sechestrului imobilului aparținând lui A.."

În motivarea acestei soluții, curtea de apel a reținut, în esență, că în concordanță cu doctrina și practica cristalizată în materie, după soluționarea definitivă a cauzei penale de către instanța penală, aceasta nu mai are competența de a dispune cu privire la cererile referitoare la măsurile asiguratorii instituite anterior în cursul procesului penal în vederea garantării executării dispozițiilor cu caracter civil din hotărâre.

Totodată, a arătat curtea de apel, deși nu există o dispoziție expresă în sensul menționat anterior, potrivit art. 600 alin. (3) C. proc. pen., contestația împotriva actelor de executare a dispozițiilor civile din hotărârea pronunțată de instanța penală, se soluționează de către instanța civilă potrivit legii civile, competența instanței penale în cazul contestării hotărârii în latură civilă vizând doar situațiile în care hotărârea nu e definitivă, e îndreptată împotriva unei alte persoane, sau necesită lămuriri. Per a contrario, dacă executarea dispozițiilor civile este întemeiată pe alte aspecte, contestația este de competența instanței civile.

Prin urmare, instanța a apreciat că ridicarea sechestrului instituit în vederea garantării despăgubirilor ce au făcut obiectul acțiunii civile constituie o chestiune care poate fi subsumată noțiunii de contestație împotriva actelor de executare a dispozițiilor civile din hotărârea penală.

În consecință, în condițiile în care procurorul ce a dispus clasarea nu s-a pronunțat cu privire la măsura asiguratorie, competența de a soluționa cererea de ridicare revine instanței civile, în speță Judecătoria Iași, secția civilă, aceasta fiind de altfel practica Curții de Apel Iași și a Tribunalului Iași în conflictele de competență cu acest obiect.

De asemenea, curtea de apel a mai reținut că nu se impune trimiterea cererii de față la DNA-ST Iași ca o cerere greșit îndreptată, atât timp cât potrivit declarației părții civile aceasta nu a formulat plângere împotriva ordonanței de clasare, neexistând astfel indicii că această soluție ar fi fost infirmată, dosarul nemaifiind așadar în cursul urmăririi penale.

Având în vedere însă că potrivit art. 279 C. proc. pen. înlăturarea unei omisiuni vădite poate viza inclusiv pronunțarea pe ridicarea măsurii asiguratorii, iar procurorul avea obligația pronunțării pe măsura asiguratorie potrivit art. 315 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., instanța a dispus trimiterea unei copii după încheiere și după cererea de ridicare a sechestrului către DNA-ST Iași pentru a aprecia asupra unei eventuale înlăturări din oficiu a omisiunii vădite de a se pronunța asupra menținerii sau ridicării sechestrului imobilului aparținând lui A..

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Iași, secția civilă, prin sentința civilă nr. 4153 din 12 aprilie 2021, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția penală. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii s-a reținut că, având în vedere dispozițiile legale evocate în cuprinsul sentinței de declinare, care converg către concluzia că doar după rămânerea definitivă a hotărârii se poate face contestație potrivit legii civile, numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asiguratorii, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii instanței penale competența de soluționare a cererilor privind măsurile asiguratorii și a modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse de instanțele penale revin instanțelor penale, având în vedere și cronologia evenimentelor/actelor efectuate cu privire la imobilului din Iași, județul Iași, faptul că activitatea infracțională care este judecată, la momentul soluționării prezentei cereri, de către Curtea de Apel Iași, secția penală în cadrul dosarului cu nr. x/2020, privește licitația care se presupune că a fost trucată de către inculpata C., în urma căreia suspecta A. a obținut/adjudecat imobilul situat în Iași, str. x A, județul Iași, faptul că măsura asiguratorie "urmărește bunul" indiferent în posesia căruia s-ar afla, dar și faptul că în prezenta cauză se solicită ridicarea unei măsuri asiguratorii în raport cu a cărei menținere ar trebui să se pronunțe Curtea de Apel Iași, secția penală (sesizată cu soluționarea dosarului cu nr. x/2020), competența materială de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Iași, secția penală.

De asemenea, a mai arătat judecătoria, soluția de declinare este justificată și de faptul că procesul penal nu este finalizat nici măcar în privința petentei A., care are calitatea de suspectă în cadrul dosarului nr. x/2020, având în vedere că ordonanța de clasare nr. 47/P/2020 din data de 14.10.2020 a fost atacată cu plângere la procurorul șef serviciu,fiind respinsă ca nefondată prin ordonanța nr. 23/II-2/2021 din data 05.04.2021, în prezent fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași, secția penală dosarul nr. x/2021 având ca obiect plângere împotriva soluției dispuse prin ordonanța nr. 23/II-2/2021 din data 05.04.2021, astfel că dispozițiile avute în vedere de către Curtea de Apel Iași, secția penală la momentul declinării către Judecătoria Iași, secția civilă nu sunt aplicabile decât după încheierea procesului penal.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei îl reprezintă cererea prin care petenta A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului proprietatea sa, situat în Iași, str. x A, județul Iași, măsură dispusă prin Ordonanța din data de 21.05.2018, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2014.

Se reține că prin Ordonanța nr. 758/P/2014 din data de 21.05.2018, în temeiul art. 249 alin. (1), (2), (5) și (6) din C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunului imobil aparținând suspectei A., adjudecat la data de 29.04.2015, situat în Iași, str. x A, județul Iași.

Prin rechizitoriul emis în dosarul nr. x/2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei C. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și constituire a unui grup infracțional organizat. Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea în favoarea DNA - Serviciul Teritorial Iași în vederea efectuării urmăririi penale față de A. și mandatarul ei D. cu privire la infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu.

În ceea ce privește măsurile asiguratorii, prin rechizitoriul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, procurorul a propus, în temeiul art. 330 C. proc. pen., art. 249 C. proc. pen. și art. 112 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. și art. 162 C. proc. pen., menținerea sechestrului asupra bunului imobil aparținând suspectei A., adjudecat la data de 29.04.2015 (imobil din Iași, strada x nr. 27 A, jud. Iași), măsură dispusă prin ordonanța nr. 758/P/2014 din data de 21.05.2018.

Prin ordonanța nr. 47/P/2020 din 14.10.2020 a DNA - Serviciul Teritorial Iași s-a dispus clasarea cauzei față de A. cu privire la infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu, cu motivarea că nu există probe că persoana a săvârșit aceasta faptă. Cu privire la măsura asiguratorie s-a reținut:

"cu privire la imobilul din mun. Iași, str. x, jud. Iași, ce a făcut obiectul licitației din data de 29.04.2015, constat că prin rechizitoriul din data de 07.07.2020 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosar nr. x/2014 s-a propus menținerea sechestrului asigurător de către judecătorul de la Curtea de apel Iași".

Prin ordonanța nr. 47/P/2020 din 18.03.2021, DNA - Serviciul Teritorial Iași s-a pronunțat asupra solicitării formulate de către Curtea de Apel Iași în ceea ce privește înlăturarea din oficiu a omisiunii vădite privind menținerea sau ridicarea sechestrului imobilului aparținând lui A., în sensul că a respins solicitarea Curții de Apel Iași adresate prin încheierea nr. 12/11.03.2021 de sesizare din oficiu pentru îndreptarea unei omisiuni vădite cuprinse în ordonanța nr. 47/P/2020 din 14.10.2020.

Prin ordonanța nr. 23/II-2/2021 din data de 05.04.2021, de examinare a plângerii formulate de intimata (persoana vătămată) B. împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța nr. 47/P/2020 din data de 14.10.2020 a DNA - Serviciul Teritorial Iași, procurorul șef serviciu a constatat faptul că plângerea formulată de petentă este în termen, întrucât ordonanța nu a fost comunicată în mod corespunzător, și a respins plângerea ca nefondată.

La data de 08.04.2021, pe rolul Curții de Apel Iași, secția penală, a fost înregistrat dosarul nr. x/2021 care are ca obiect plângere împotriva ordonanței nr. 23/II-2/2021 din data de 05.04.2021 a DNA - Serviciul Teritorial Iași. Prin încheierea din 20 mai 2021, în temeiul art. 340 alin. (1) raportat la art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași, invocată de intimata A.. În temeiul art. 50 raportat la art. 54 lit. c) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a plângerii împotriva soluției de netrimitere în judecată, formulată de petenta B. cu privire la dosarul de urmărire penală nr. 47/P/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, către Tribunalul Iași - judecătorul de cameră preliminară.

Potrivit art. 249 alin. (1) C. proc. pen., "Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune."

Dispozițiile art. 250 alin. (8) C. proc. pen. prevăd că, "după rămânerea definitivă a hotărârii penale, măsura asiguratorie poate fi contestată potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire".

Art. 397 C. proc. pen. prevede:

"(1) Instanța se pronunță prin aceeași hotărâre și asupra acțiunii civile.

(2) În cazul când admite acțiunea civilă, instanța examinează, potrivit art. 249-254, necesitatea luării măsurilor asigurătorii privind reparațiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior.

(3) De asemenea, instanța se pronunță prin hotărâre și asupra restituirii lucrurilor și restabilirii situației anterioare, potrivit dispozițiilor art. 255 și 256.

(4) Dispozițiile din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii și restituirea lucrurilor sunt executorii.

(5) În cazul în care, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, măsurile asigurătorii se mențin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii."

De asemenea, art. 600 C. proc. pen. stipulează:

"(1) Contestația privind executarea dispozițiilor civile ale hotărârii se face, în cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a) și b), la instanța de executare prevăzută la art. 597, iar în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dispozițiile art. 598 alin. (2) teza a II-a se aplică în mod corespunzător.

(2) Dispozițiile art. 597 alin. (1)-(5) se aplică în mod corespunzător.

(3) Contestația împotriva actelor de executare se soluționează de către instanța civilă potrivit legii civile."

Trebuie amintit faptul că sechestrul asigurător reprezintă o măsură asigurătorie care constă în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile aparținând persoanelor prevăzute de lege, prin instituirea unui sechestru asupra bunurilor respective.

Se reține că, în cadrul procesului penal, măsurile asigurătorii au caracter de indisponibilizare a bunurilor mobile sau imobile ale suspectului sau inculpatului, ce au ca efect indisponibilizarea bunurilor asupra cărora au fost instituite, și anume împiedicarea încheierii oricărui act juridic civil având drept scop scoaterea bunurilor din patrimoniul suspecților sau inculpaților, inclusiv executarea silită, efectul de indisponibilizare răsfrângându-se asupra întregii situații juridice a bunurilor.

Sechestrul asigurător nu se confundă nici cu despăgubirile civile cuvenite părților, care decurg din procesul penal, și nici cu cheltuielile de judecată făcute de părți, care pot fi contestate pe calea art. 600 C. proc. pen. și, prin urmare, nu se circumscrie unor dispoziții civile care să atragă, potrivit art. 600 alin. (3) C. proc. pen., competența de soluționare de către secția civilă a instanței de referință.

Spre deosebire de norma procesual civilă (norma de drept comun ce guvernează raporturile obligaționale private ale părților), măsurile asigurătorii instituite în cursul procesului penal presupun respectarea unor norme speciale, care protejează interesul general, fiind derogatorii de la dreptul comun. Pentru aceste considerente, până la data soluționării definitive a procesului penal, atât măsura asigurătorie instituită, cât și modul de aducere la îndeplinire a acesteia nu pot fi contestate și implicit verificate pe cale de acțiune sau pe cale de excepție decât în termenele și condițiile normei speciale, respectiv doar în cadrul unui proces penal.

În speță, soluționarea cererii ce face obiectul prezentei acțiuni este de competența instanței penale, aceasta fiind competentă a se pronunța asupra măsurilor asigurătorii și asupra modului de aducere la îndeplinire a acestora, până la rămânerea definitivă a hotărârii instanței penale, atâta timp cât instanța penală a fost sesizată prin rechizitoriu să se pronunțe cu privire la mai multe aspecte, inclusiv și cu privire la măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor față de care s-a solicitat ridicarea sechestrului.

Este adevărat că prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea în favoarea DNA - Serviciul Teritorial Iași în vederea efectuării urmăririi penale față de A. și mandatarul ei D. cu privire la infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu.

Prin ordonanța nr. 47/P/2020 din 14.10.2020 a DNA - Serviciul Teritorial Iași, s-a dispus clasarea cauzei față de A. cu privire la infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu, iar cu privire la măsura asiguratorie s-a reținut:

"cu privire la imobilul din mun. Iași, str. x, jud. Iași, ce a făcut obiectul licitației din data de 29.04.2015, constat că prin rechizitoriul din data de 07.07.2020 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosar nr. x/2014 s-a propus menținerea sechestrului asigurător de către judecătorul de la Curtea de apel Iași".

Se reține, așadar, că soluția de clasare cu privire la un posibil participant la activitatea infracțională desfășurată de către inculpata C., activitate infracțională care este judecată, în prezent, de către Curtea de Apel Iași, secția penală în cadrul dosarului cu nr. x/2020 (privind licitația care se presupune că a fost trucată de către această inculpată în urma căreia suspecta A. a obținut/adjudecat imobilul situat în Iași, str. x A, județul Iași), nu are niciun efect asupra măsurii asigurătorii instituite asupra imobilului menționat, atâta timp cât măsura asiguratorie "urmărește bunul" a cărui situație juridică încă nu a fost stabilită de către Curtea de Apel Iași, secția penală.

Raportând dispozițiile legale anterior citate la speța dedusă judecății, se constată că cererea ce face obiectul prezentei acțiuni nu este de competența secției civile, instanța penală fiind cea competentă, până la rămânerea definitivă a hotărârii instanței penale, de a se pronunța asupra măsurilor asigurătorii și asupra modului de aducere la îndeplinire a acestora.

În raport de cele anterior reținute și de dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 iunie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-10-20
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 865/2021
fi dispusă în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, însă doar asupra bunurilor suspectului sau inculpatului. Prin ordonanța de luare a măsurii asigurătorii emisă în dosarul nr. x/2014, procurorul de caz a motivat necesitatea i
ÎCCJ 2023-07-18
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 512/2023
Ședința publică din data de 18 iulie 2023 Asupra contestației de față, constată următoarele: Prin încheierea din data de 6 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2022 s-au disp
ÎCCJ 2022-01-19
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 43/2022
în cauză, instanța penală, urmare a pronunțării soluției de achitare a inculpatului, prin decizia penală nr. 966/2019 (pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2016), a dispus lăsarea, ca nesoluționată, a acțiunii civile formulată
ÎCCJ 2022-05-18
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 319/2022
strict și limitativ de către lege, niciuna dintre aceste ipoteze nefiind incidentă în speță. S-a menționat că, în speță, nici nu s-a pus în discuție confiscarea imobilului în sine, ci doar a garantării executării acestei dispoziții, ce vize
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #187644)
asupra imobilului proprietatea sa, în cazul în care procurorul ar fi considerat că se impune o astfel de măsură. Ulterior, prin adresa din data de 21.05.2018 emisă către B.E.J.A. L, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași i-a comunicat ex
Sursă