ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 43/2022

HOTĂRÂRE

19.01.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 43/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 16.09.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B., C., D. și E. F., constatarea încetării de drept a măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor sale mobile și imobile, prezente și viitoare, instituită prin decizia penală nr. 966/16.12.2016, definitivă, în baza dispozițiilor art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 397 alin. (5), coroborat cu art. 249 C. proc. pen., până la concurența sumei de 8.000 euro, cu titlu de despăgubiri civile, în privința cărora acțiunea civilă a rămas nesoluționată (persoane vătămate B., D., C., E. luliana F.). A mai solicitat și radierea notărilor privind măsurile asigurătorii amintite anterior din CF nr. x G. - poziția C1 - Partea III, Sarcini, respectiv din CF nr. x Iași - poziția Cl -Partea III, Sarcini.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 250 alin. (8), art. 397 alin. (5) C. proc. pen., dispozițiile art. 954 alin. (1), art. 956-957 C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 2273/29.10.2021, Tribunalul Iași, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași.

A reținut instanța că în cauză, instanța penală, urmare a pronunțării soluției de achitare a inculpatului, prin decizia penală nr. 966/2019 (pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2016), a dispus lăsarea, ca nesoluționată, a acțiunii civile formulată de partea civilă, în baza dispozițiilor art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., însă în baza art. 404 alin. (4) lit. c), rap. la art. 397 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 249 C. proc. pen. a dispus luarea măsurii asiguratorii a sechestrului, ceea ce a determinat ca inculpatul, reclamantul din prezenta cauză, să se adreseze cu o cerere distinctă instanțelor judecătorești pentru constatarea încetării de drept a măsurii sechestrului asigurator.

Competența de soluționare a unei astfel de cereri aparține judecătorilor specializați în materie civilă însă, potrivit dispozițiilor art. 956-957 C. proc. civ., instanța competentă a dispune instituirea, este competentă a constata și desființarea de drept, respectiv a dispune ridicarea sechestrului asigurator. Așadar, instanța care a instituit sechestrul este competentă să dispună și încetarea de drept al acestuia.

Este adevărat că potrivit art. 954 alin. (1) din C. proc. civ., "Cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care este competentă să judece procesul în prima instanță", însă în speță sechestrul asigurator nu a fost înființat de prima instanță, ci de către instanța de apel.

Prin sentința nr. 61/18.11.2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Iași, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, potrivit art. 954 alin. (1) C. proc. civ., instituirea sechestrului asigurator revine instanței competente să analizeze, în primă instanță, cererea prin care se tinde la obținerea titlului executoriu, iar dispozițiile art. 956-957 C. proc. civ., prevăd că instanța competentă a dispune instituirea este competentă a constata și desființarea de drept, respectiv a dispune ridicarea sechestrului asigurator.

Rezultă, din aceste dispoziții, că regula în materie civilă este că instituirea sechestrului asigurator revine instanței competente să analizeze, în primă instanță, cererea prin care se tinde la obținerea titlului executoriu.

În cauză, instanța competentă material și teritorial să judece, în primă instanță pricina, a fost Tribunalul Iași, secția penală.

Curtea de Apel Iași, secția penală a dispus în apel sechestrul asigurător în temeiul art. 404 alin. (4) lit, c raportat la art. 397 alin. (5) și 249 C. proc. pen., ca rezultat al lăsării nesoluționate a acțiunii civile, iar acest lucru s-a datorat desființării sentinței primei instanțe și rejudecării cauzei. Pe cale de consecință, Curtea de Apel Iași, secția penală s-a pronunțat ca și instanță de control judiciar, iar nu ca primă instanță. Cum prevederile art. 954 alin. (1) din C. proc. civ. fac referire la instanța competentă să analizeze, în primă instanță, sechestrul asigurător și nu la instanța care a dispus măsura respectivă, în cauza de față competentă material și teritorial să soluționeze cererea formulată de reclamant este Tribunalul Iași, secția I civilă.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 25 alin. (5) C. proc. pen., "În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepția prescripției, i) și j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum și în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.".

De asemenea, conform dispozițiilor art. 397 alin. (5) C. proc. pen. "În cazul în care, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, măsurile asigurătorii se mențin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii."

Pentru a garanta protecția drepturilor părților civile, legiuitorul a prevăzut în art. 397 alin. (5) C. proc. pen., dispoziția de menținere a măsurilor asiguratorii pentru o perioadă de timp limitată de 30 de zile, timp în care partea civilă să aibă posibilitatea sesizării unei instanțe civile cu analizarea pretențiilor civile. Dacă partea civilă nu ia măsuri pentru sesizarea instanței civile în termenul dat, același text legal prevede că măsura sechestrului asigurator încetează de drept.

Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., instanța se pronunță prin aceeași hotărâre atât asupra acțiunii penale, cât și asupra acțiunii civile. Însă, așa cum s-a reținut și mai sus, există situații în care instanța penală lasă nesoluționată latura civilă, urmând ca prejudiciile să fie recuperate, separat, pe calea unei acțiuni adresată instanțelor civile.

Referitor la instanța competentă să soluționeze o astfel de cerere, dispozițiile art. 954 alin. (1) C. proc. civ. rețin că "Cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care este competentă să judece procesul în primă instanță."

Reiese, așadar, că, regula în materie civilă este că instituirea sechestrului asigurator revine instanței competente să analizeze, în primă instanță, cererea prin care se tinde la obținerea titlului executor.

De asemenea, dispozițiile art. 956-957 C. proc. civ., prevăd că instanța competentă a dispune instituirea, este competentă a constata și desființarea de drept, respectiv a dispune ridicarea sechestrului asigurator.

Cum în speță, instanța competentă material și teritorial să judece, în primă instanță pricina, a fost Tribunalul Iași, secția penală, care a pronunțat soluția de achitare și de lăsare, ca nesoluționată, a acțiunii civile, în aplicarea prevederilor legale mai sus arătate, rezultă că secția civilă a Tribunalului Iași este competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze cauza pendinte.

Împrejurarea că sechestrul asigurător a fost instituit de către Curtea de Apel Iași nu are relevanță asupra competenței astfel stabilite, întrucât această măsură a fost dispusă urmare a desființării sentinței nr. 517/22.05.2018 a Tribunalului Iași și rejudecării cauzei, rejudecare ce s-a produs în calea de atac exercitată. În această situație Curtea de Apel Iași s-a pronunțat ca instanță de control judiciar, iar nu ca instanță de fond, astfel cum este aceasta avută în vedere prin dispozițiile art. 954 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 957 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, întrucât în speță instanța competentă să judece procesul în primă instanță este Tribunalul Iași, rezultă că aceleiași instanțe îi revine competența să soluționeze și cererea de constatare a încetării de drept a măsurii asigurătorii a sechestrului, în aplicarea principiului simetriei formelor juridice. Aceasta întrucât, cererea este una într-o materie specifică (a măsurilor asigurătorii), competența în ridicarea măsurii, respectiv constatarea încetării de drept a acesteia, aparținând, pe rațiuni de identitate (mutatis mutandis) instanței care a instituit măsura.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă.