ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 278/2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 38/FCJI din 04 aprilie 2022 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 104 alin. (11) și alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., a fost admisă contestația la executare formulată de judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Iași, s-a constatat intervenit un impediment la executarea sentinței penale nr. 35 din 29 martie 2022 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2022, prin care s-a dispus admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Busto Arsizio pentru executarea mandatului european emis la data de 20 ianuarie 2022 în dosarul de referință x/2021 SIEP pe numele persoanei solicitate A., precum și predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă și, pe cale de consecință:

În temeiul art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., a fost revocată măsura arestului la domiciliu luată față de persoana solicitată A., prin încheierea din 18 martie 2022 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2022, și menținută, în vederea predării, prin sentința penală nr. 35 din 29 martie 2022 a Curții de Apel Iași.

În temeiul art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului de arestare.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate A.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Iași a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 35/FCJI din 29 martie 2022 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Busto Arsizio la data de 20.01.2022, în dosarul cu nr. x/2021 SIEP, fundamentat pe decizia nr. 2/2017 din 07.11.2017 a Curții cu Jurați din Busto Arsizio, confirmată prin sentința Curții de Apel cu Jurați din Milano, Secțiunea I cu nr. 26/2019 pronunțată la data de 12.06.2019, menținută prin sentința nr. 32824/2019 a Curții Supreme de Casație din data de 11.11.2021 pentru executarea mandatului european de arestare emis la de 20.01.2022, în dosarul cu numărul de referință x/2021 SIEP pe numele persoanei solicitate A., în vederea executării unui rest de pedeapsă de 7 ani, 11 luni și 21 zile închisoare.

S-a constatat că persoana solicitată A. a consimțit la predare și nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Busto Arsizio, în baza mandatului european de arestare emis la data de 20.01.2022, cu respectarea beneficiului regulii specialității.

În temeiul art. 104 alin. (10) și alin. (13) din Legea nr. 302/2004, a fost menținută măsura arestului la domiciliu a persoanei solicitate, pentru o durată de 30 de zile, începând de la data de 29.03.2022 și până la data de 27.04.2022, inclusiv, în vederea predării. S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată la domiciliu începând cu data de 17.03.2022 la zi.

Împotriva sentinței penale nr. 35/FCJI din data de 29 martie 2022 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a formulat contestație la executare judecătorul delegat de la Compartimentul executări penale din cadrul Curții de Apel Iași, în esență, pentru următoarele motive:

În cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, la termenul din 18 martie 2022, instanța a luat față de persoana solicitată A. măsura arestului la imobilul din județul Iași, pe o durată de 30 de zile.

S-a apreciat de către judecătorul delegat la Compartimentul executări penale din cadrul Curții de Apel Iași că ar putea exista o împiedicare la executarea dispoziției de predare a persoanei solicitate, ca urmare a menținerii măsurii arestului la domiciliu față de aceasta la momentul dispunerii, cu titlu definitiv, asupra solicitării de executare a mandatului european, întrucât, din analiza coroborată a dispozițiilor legale din materia Legii nr. 302/2004 rezultă că predarea nu se poate dispune decât în condițiile arestării persoanei solicitate.

S-a făcut referire la dispozițiile art. 104 alin. (11) teza finală și alin. (13), precum și la art. 113 din Legea nr. 302/2004, republicată, și s-a susținut că, din interpretarea coroborată a acestor dispoziții rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă și a cărei durată totală (care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunțării hotărârii definitive de predare, cât și în procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă) nu poate depăși 180 de zile (în același sens, I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 472 din 13 august 2020).

Față de prevederile art. 104 alin. (11) și 13 din Legea nr. 302/2004, s-a solicitat să se constate că, în accepțiunea dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., există o împiedicare la executarea dispoziției de predare a persoanei solicitate, la data soluționării definitive a cauzei, ce poate fi înlăturată prin admiterea contestației la executare și dispunerea arestării persoanei solicitate, ce reprezintă o punere în executare a dispoziției de predare a persoanei solicitate (în același sens, I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 892 din 26 septembrie 2017).

Analizând contestația la executare formulată de judecătorul delegat de la Compartimentul executări penale din cadrul Curții de Apel Iași, prin prisma motivelor invocate, instanța a admis cererea, pentru următoarele motive:

Art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, prevede în mod clar și imperativ că, în cazul în care față de persoana solicitată instanța a dispus luarea controlului judiciar, a controlului pe cauțiune sau a arestului la domiciliu, "în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă," iar, potrivit art. 104 alin. (13) din același act normativ:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori 9, după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător.

Față de aceste dispoziții, instanța a constatat că arestarea persoanei solicitate în vederea predării este obligatorie în situația dată, în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare.

Legea specială nu permite o măsură alternativă în această situație, cum a solicitat apărarea, respectiv să se mențină măsura arestului la domiciliu, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest preventiv. Predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea acesteia în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea părții către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, care conțin referiri cu privire la menținerea, verificarea periodică a măsurii arestării sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură, în condițiile prevăzute în art. 211 - 222 din C. proc. pen., reglementează măsurile ce pot fi luate în cursul judecății procedurii de punere în executare a unui mandat european de arestare, dar nu și la momentul pronunțării asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

S-a apreciat că sunt nefondate susținerile persoanei solicitate, în sensul că dispoziția din sentința penală nr. 35/FCJI din data de 29 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2022, privind menținerea măsurii arestului la domiciliu este definitivă și nu ar putea fi modificată pe calea unei contestații la executare, invocând, în consecință, inadmisibilitatea contestației la executare pentru că ar conduce, în mod nepermis, la modificarea hotărârii definitive.

În acest sens, s-a avut în vedere că arestarea persoanei solicitate la momentul pronunțării prin hotărâre asupra executării mandatului european de arestare are rolul de a sprijini executarea dispoziției de predare către autoritatea judiciară emitentă, din acest motiv legiuitorul a folosit sintagma "arestarea persoanei solicitate în vederea predării". Cum măsura preventivă este de esența punerii în executare a dispoziției de predare, în situația în care în faza de executare se constată că această măsură preventivă, în cazul de față arestul la domiciliu, nu este de natură să asigure predarea persoanei solicitate, această împrejurare reprezintă un impediment la executare, ce se impune a fi înlăturat pe calea contestației la executare.

Împotriva sentinței penale nr. 38/FCJI din 04 aprilie 2022 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a formulat contestație persoană solicitată A.

În susținerea căii de atac, în esență, contestatoarea a arătat că se poate dispune predarea sa și în situația în care a fost menținută măsura arestului la domiciliu prin sentința prin care a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Busto Arsizio pentru executarea mandatului european de arestare emis la de 20.01.2022, în dosarul cu numărul de referință x/2021 SIEP.

În opinia persoanei solicitate, este inadmisibilă contestația la executare, astfel încât, în mod greșit, s-a dispus revocarea arestului la domiciliu și arestarea sa în vederea predării.

La termenul din 31 mai 2022, instanța, din oficiu, având în vedere că hotărârea împotriva căreia a fost formulată contestația la executare este definitivă, a pus în discuție admisibilitatea căii de atac, iar apărătorul desemnat din oficiu și reprezentantul Ministerului Public au formulat concluzii în sensul că este admisibilă contestația formulată în cauză.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, referitor la admisibilitatea prezentei căi de atac, instanța constată că, prin sentința penală nr. 35/FCJI din 29 martie 2022 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2022, împotriva căreia a formulat contestație la executare judecătorul delegat de la Compartimentul executări penale din cadrul Curții de Apel Iași, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Busto Arsizio pentru executarea mandatului european de arestare emis la de 20.01.2022, în dosarul cu numărul de referință x/2021 SIEP pe numele persoanei solicitate A., în vederea executării unui rest de pedeapsă de 7 ani, 11 luni și 21 zile închisoare și s-a constatat că persoana solicitată A. a consimțit la predare și nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.

Ulterior, prin decizia penală nr. 266 din 21 aprilie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația declarată de persoană solicitată A. împotriva sentinței menționate anterior.

Pentru a pronunța această soluție, făcând referire la dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, conform cărora "(1) În toate cazurile instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112. În scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.", și la prevederile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora "(2) Hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.", având în vedere că persoana solicitată A. a consimțit la predare, Înalta Curte a reținut că sentința prin care instanța de fond s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare este definitivă. Caracterul definitiv al acestei hotărâri nu afectează, însă, admisibilitatea căii de atac declarate împotriva unei contestații la executare care vizează sentința definitivă, având în vedere că legea prevede condiții proprii de admisibilitate, specifice contestației la executare.

Revenind la chestiunea pusă în discuție din oficiu, privind admisibilitatea contestației formulate în cauză împotriva sentinței penale 38/FCJI din 04 aprilie 2022 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, prin care a fost admisă contestația la executare, Înalta Curte constată că sunt aplicabile prevederile art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., conform cărora "Hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare."

Dispozițiile art. 110 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, care prevăd că, în situația în care persoana solicitată consimte la predare, hotărârea prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare este definitivă, reprezintă o reglementare specială (o excepție de la dispoziția generală), aplicabilă în cazul în care este îndeplinită condiția prevăzută în mod expres de textul de lege, și anume consimțământul la predare. În cauza de față, contestația la executare a privit împiedicarea la executare constând în lipsa unui mandat de arestare în baza căruia persoana să poată fi reținută, în vederea predării către autoritățile judiciare din Italia. Drept urmare, dispozițiile 110 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004 sunt de strictă interpretare și nu pot fi aplicate, prin analogie, în procedura privind contestația la executare formulată împotriva unei hotărâri definitive, cu privire la un aspect diferit de cel reglementat prin prevederea specială menționată anterior.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte apreciază că este admisibilă contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 38/FCJI din 04 aprilie 2022 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Pe fondul cauzei, instanța reține că, prin sentința penală nr. 35/FCJI din 29 martie 2022 a Curții de Apel Iași, astfel cum s-a arătat deja, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Busto Arsizio pentru executarea mandatului european de arestare emis la de 20.01.2022, în dosarul cu numărul de referință x/2021 SIEP pe numele persoanei solicitate A., s-a dispus predarea acesteia către autoritatea judiciară emitentă și, în temeiul art. 104 alin. (10) și alin. (13) din Legea nr. 302/2004, a fost menținută măsura arestului la domiciliu a persoanei solicitate.

Critica formulată de contestatoarea persoană solicitată vizează posibilitatea de a se dispune, în procedura contestației la executare, arestarea sa în vederea predării către autoritățile din statul solicitant, în lipsa unei atare dispoziții din hotărârea prin care s-a dispus predarea.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Prin calea contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre și nu se pot invoca probleme de legalitate sau temeinicie, fiind soluționate numai chestiuni ce privesc punerea acesteia în executare. Prin contestația la executare formulată de judecătorul delegat de la Compartimentul executări penale din cadrul Curții de Apel Iași s-au pus în discuție aspecte ce vizează punerea în executare a hotărârii definitive de predare a persoanei solicitate A., împiedicarea la executare constând în lipsa unui mandat de arestare în baza căruia persoana să poată fi reținută, în vederea predării către autoritățile judiciare din Italia.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care față de persoana solicitată instanța a dispus luarea controlului judiciar, a controlului pe cauțiune sau a arestului la domiciliu, "în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă," iar, conform prevederilor art. 104 alin. (13) din același act normativ:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori 9, după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător.

Înalta Curte constată că arestarea în vederea predării, prevăzută de dispozițiile art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, reprezintă, în fapt, o punere în executare a dispoziției de admitere a sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Busto Arsizio pentru executarea mandatului european de arestare emis la de 20.01.2022.

Predarea, ca o consecință directă a admiterii cererii privind executarea mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Ca atare, lipsa dispoziției de arestare constituie, în mod evident, o împiedicare la executarea hotărârii de privind executarea mandatului european de arestare, care, în substanța sa, presupune punerea persoanei solicitate la dispoziția autorităților statului solicitant. Impedimentul se circumscrie cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar prin aceasta nu se aduce atingere autorității de lucru judecat, întrucât, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, în acest caz arestarea dă doar conținut sentinței definitive privind executarea mandatului european extrădare, reprezintă doar o punere în executare a acestei hotărâri.

Pe cale de consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 38/FCJI din 04 aprilie 2022 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligată contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 38/FCJI din 04 aprilie 2022 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03 mai 2022.

GGC - ED