- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 27 noiembrie 2025
- Stat pârât
- SVK
- Articole
- Articolul 5
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 5
Bartošová împotriva Slovaciei
Traducere în română Auto
PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE BARTOŠOVÁ v. SLOVAKIA (Documentul nr. 19735/22) HOTĂRÂREA Strasburg 27 noiembrie 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Bartošová v. Slovacia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Frédéric Krenc , Președintele Davor Derenčinović, Alain Chablais, judecători și Viktoriya Maradodina, Secretarul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în particular la 6 noiembrie 2025, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Slovaciei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”), la 14 aprilie 2022. Reclamantul a fost reprezentat de dl O. Urban.
După excluderea sa de la reprezentare în temeiul articolului 44D §§ 1 și 2 din Regulamentul Curții la 11 aprilie 2023, pentru o perioadă de doi ani începând cu acea dată, reclamantul a fost reprezentat în primul rând de dl T. Sisák, iar apoi de dna Lichnerová, avocații care practică în Bratislava. Guvernul slovac (“Guvernul”) a primit notificarea cererii. FACTELE Detaliile și informațiile aplicabile cererii reclamantului sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamantul a fost reținut la 22 mai 2021. Ea și alte trei persoane au fost acuzate de o crimă economică gravă comisă ca parte a unui grup organizat în cadrul Fondului Slovac de Land. La 25 august 2021, reclamantul a depus o cerere de eliberare la Procuratura Speciala a Procurorului General (SPS).
La 3 septembrie 2021, SPS l-a respins și în aceeași zi l-a transmis Tribunalului Penal Specializat (SCC). Acesta a respins cererea la 20 septembrie 2021 la o audiere publică. Imediat după ce a fost pronunțată această decizie, reclamantul a depus oral un recurs interlocutiv. Ea a depus motivele la 24 și 27 septembrie 2021. Se constată din observațiile guvernului că, la 21 septembrie 2021, cazul a fost transmis Curții Supreme care la 18 Octombrie 2021 a susținut decizia SCC. În plus, din dosar se constată că decizia SCC a fost notificată reclamantului la 2 noiembrie 2021. La 16 noiembrie 2021, reclamantul a depus o plângere constituțională și s-a plâns, printre altele, că cererea de eliberare a SCC nu a fost decisă rapid.
10. La 1 martie 2022, Curtea Constituțională a respins plângerea ca fiind evident nefondată. În examinarea lungii revizuirii judiciare la ambele niveluri de jurisdicție, Curtea Constituțională a făcut referire la jurisprudența sa bine stabilită și a remarcat că procedura nu a depășit o lună la fiecare nivel. În consecință, cerințele de rapiditate au fost îndeplinite (nr. I. ÚS 91/2022) 11. În plus, din observațiile guvernului, reclamantul a fost eliberat la 30 noiembrie 2021. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 5 § 4 AL CONVENȚIEI 12. Reclamantul s-a plâns de lipsa de viteză a revizuirii judiciare a legii de detenție pre judecătorească. Ea s-a bazat pe art. 5 § 4 din Convenție.
13. În ceea ce privește obiecția Guvernului potrivit căreia reclamanta nu a scăpat de căile de recurs interne deoarece ea și-a adresat plângerea constituțională numai împotriva hotărârii Curții Supreme, Curtea constată că Curtea Constituțională a examinat substanța plângerii reclamantului în ceea ce privește ambele nivele de competență, adică SCC și Curtea Supremă. Prin urmare, nu se poate spune că reclamantul nu a scăpat de căile de recurs interne, iar obiecția Guvernului trebuie respinsă (a se vedea Vladimir Romanov c. Rusia , nr. 41461/02, § 52, 24 iulie 2008). 14. În alternativa, Guvernul se bazează pe hotărârea Curții Constituționale din 1 martie 2022, a susținut că cererea a fost întemeiată în mod evident.
15. Osváthová c. Slovacia, nr. 15684/05, 21 decembrie 2010, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. 16. Curtea reiterează că, în conformitate cu jurisprudența sa, perioada examinată în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție începe cu depunerea cererii cu autoritățile interne și, în absența unei declarații publice a deciziei, se încheie în ziua în care decizia este comunicată reclamantului sau reprezentantului său (a se vedea ibid., § 71, cu alte referințe).
În plus, atunci când se evaluează cerința de viteză, circumstanțe specifice ale fiecărui caz individual, cum ar fi complexitatea procedurii, comportamentul lor de către autoritățile interne și de către reclamant, trebuie să fie luată în considerare (a se vedea, de exemplu, printre multe alte autorități, Mooren v. Germania [GC], nr. 11364/03, § 106, 9 iulie 2009). 17. În ceea ce privește faptele prezentului caz, Curtea constată că perioada în cauză a început să se desfășoare la 25 august 2021, atunci când reclamantul și-a depus cererea de eliberare și s-a încheiat la 2 noiembrie 2021, când a fost încheiată cu decizia Curții Supreme. În ceea ce privește complexitatea procedurii, Curtea observă că cauza de detenție a reclamantului pare să fi fost de o anumită complexitate, în special în ceea ce privește acuzațiile și domeniul de aplicare general al anchetei, precum și numărul de persoane reținute.
Cu toate acestea, judecând de nivelul de generalitate al deciziei Curții Constituționale cu privire la această chestiune, precum și observațiile guvernului, Curtea nu constată nicio dovadă care să justifice o concluzie că această complexitate a avut un impact specific asupra evaluării judiciare a cazului de detenție al reclamantului (a se vedea Michalák c. Slovacia, nr. 30157/03, § 195, 8 februarie 2011). 19. În ceea ce privește comportamentul reclamantului, Curtea remarcă că nu poate fi atribuită nici o întârziere semnificativă, în afară de faptul că a prezentat motivele pentru recursul interlocutor la patru și șapte zile după depunerea recursului oral. 20. În ceea ce privește comportamentul autorităților, Curtea constată în special că a luat SPS și SCC douăzeci și șase de zile pentru a decide asupra cererii reclamantului.
Curtea Supremă a solicitat apoi o nouă douăzeci și șapte de zile pentru a determina apelul interlocutor al reclamantului, urmat de încă cincizeci de zile pentru a-și îndeplini hotărârea. În consecință, perioada imputabilă instanțelor se ridică la șasezeci și o zi (a se vedea Karlin v. Slovakia , nr. 41238/05, § 101, 28 iunie 2011, în care Curtea a constatat o încălcare a dreptului la o revizuire judiciară rapidă a detenției preliminare în ceea ce privește patruzeci și o zi înainte de două nivele de jurisdicție). 21. Prin examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat nici un fapt sau argument care să justifice durata generală a procedurii la nivel național. 22. Prin urmare, această plângere este admisibilă și dezvăluie o încălcare a art. 5 § 4 din Convenție.
Legea (a se vedea, în special, Osváthová, citată mai sus), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; declară că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 5 § 4 din Convenție din cauza lungii excesive de revizuire judiciară a detenției; Deține (a) faptul că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat; (b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele menționate mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 27 noiembrie 2025, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Frédéric Krenc Președintele adjunct al Registrului interimar ANNEXIX Cererea de a aduce plângeri în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție (lungimea excesivă a revizuirii judiciare a detenției) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația reprezentantului Data depunerii plângerii sau a cererii de eliberare Sfârșitul revizuirii judiciare a detenției Lungime totală Niveluri de jurisdicție Curtea internă Numărul de dosar Premiul intern (în euro) Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral per reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuielile per cerere (în euro) [2] 19735/22 14/04/2022 Gabriela BARTOŠOVÁ 1978 Monika Lichnerová Bratislava 25/08/2021 02/11/2021 2 luni, 8 zile 2 nivele de competență Curtea Constituțională IV.
ÚS 91/2022 1.200 250 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului. [2] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.
FIRST SECTION
CASE OF BARTOŠOVÁ v. SLOVAKIA (Application no. 19735/22) JUDGMENT STRASBOURG 27 November 2025 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Bartošová v. Slovakia, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Frédéric Krenc , President , Davor Derenčinović, Alain Chablais , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 6 November 2025, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Slovakia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 14 April 2022.
The applicant was represented by Mr O. Urban. Following his exclusion from representation under Rule 44D §§ 1 and 2 of the Rules of Court on 11 April 2023, for a period of two years starting on that date, the applicant was first represented by Mr T. Sisák, and then by Ms M. Lichnerová, lawyers practising in Bratislava.
The Slovak Government (“the Government”) were given notice of the application. THE FACTS
The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.
The applicant was detained on 22 May 2021. She and three other individuals were charged with a serious economic crime committed as part of an organised group within the Slovak Land Fund.
On 25 August 2021 the applicant lodged a request for release with the Office of Special Prosecutions of the Prosecutor General’s Office (SPS). On 3 September 2021 the SPS dismissed it and on the same day transmitted it to the Specialised Criminal Court (SCC).
The latter dismissed the request on 20 September 2021 at a public hearing. Immediately after that decision had been pronounced, the applicant orally lodged an interlocutory appeal. She submitted the grounds on 24 and 27 September 2021.
It appears from the Government’s observations that on 21 September 2021 the case was transmitted to the Supreme Court which on 18 October 2021 upheld the SCC’s decision. It further appears from the case file that the SCC’s decision was served on the applicant on 2 November 2021.
On 16 November 2021 the applicant lodged a constitutional complaint and complained, inter alia , that her request for release had not been decided speedily.
On 1 March 2022 the Constitutional Court dismissed the complaint as manifestly ill-founded. When examining the length of the judicial review at both levels of jurisdiction, the Constitutional Court referred to its well ‑ established case-law and noted that the proceedings had not exceeded one month at each level. Accordingly, the requirement of speediness was satisfied (file no. I. ÚS 91/2022).
It further appears from the Government’s observations that the applicant was released on 30 November 2021. THE LAW
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
5 § 4 OF THE CONVENTION
12. The applicant complained of the lack of speediness of judicial review of the lawfulness of her pre-trial detention. She relied on Article 5 § 4 of the Convention.
As concerns the Government’s objection that the applicant had failed to exhaust domestic remedies because she had directed her constitutional complaint only against the Supreme Court’s decision, the Court notes that the Constitutional Court examined the substance of the applicant’s complaint in relation to both levels of jurisdiction, i.e. the SCC and the Supreme Court. Therefore, the applicant cannot be said to have failed to exhaust domestic remedies, and the Government’s objection must accordingly be rejected (see Vladimir Romanov v. Russia , no. 41461/02, § 52, 24 July 2008).
Alternatively, the Government, relying on the Constitutional Court’s decision of 1 March 2022, maintained that the application was manifestly ill ‑ founded.
In the leading case of Osváthová v. Slovakia, no. 15684/05, 21 December 2010, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
The Court reiterates that according to its case-law the period under consideration under Article 5 § 4 of the Convention begins with the lodging of the application with the domestic authorities and, in the absence of a public pronouncement of the decision, ends on the day the decision is communicated to the applicant or to his representative (see ibid., § 71, with further references). Furthermore, when assessing the requirement of speediness, specific circumstances of each individual case, such as the complexity of the proceedings, their conduct by the domestic authorities and by the applicant, must also be taken into account (see, for example, among many other authorities, Mooren v. Germany [GC], no. 11364/03, § 106, 9 July 2009).
Turning to the facts of the present case the Court notes that the period concerned started running on 25 August 2021, when the applicant lodged her request for release, and ended on 2 November 2021, when she was served with the Supreme Court’s decision. The judicial review of the applicant’s request for release thus lasted two months and eight days before two levels of jurisdiction.
As regards the complexity of the proceedings the Court observes that the applicant’s detention case appears to have been of a certain complexity, in particular, in view of the charges and the overall scope of the investigation, and the number of detained persons. However, judging by the level of generality of the Constitutional Court’s decision regarding this issue, as well as the Government’s observations, the Court finds no evidence to justify a conclusion that this complexity had any specific impact on the judicial assessment of the applicant’s detention case ( see Michalák v. Slovakia , no. 30157/03, § 195, 8 February 2011).
As to the conduct of the applicant, the Court notes that no significant delay can be attributed to her, apart from the fact that she submitted the grounds for her interlocutory appeal four and seven days after lodging the appeal orally.
With regard to the conduct of the authorities, the Court notes in particular that it took the SPS and the SCC twenty-six days to decide on the applicant’s request. The Supreme Court then required a further twenty-seven days to determine the applicant’s interlocutory appeal, followed by additional fifteen days to serve its decision. Accordingly, the period imputable to the courts amounts to sixty-one days (see Karlin v. Slovakia , no. 41238/05, § 101, 28 June 2011, where the Court found a violation of the right to a speedy judicial review of pre-trial detention in respect of forty-one days before two levels of jurisdiction).
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of justifying the overall length of the proceedings at the national level.
This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article 5 § 4 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
23. Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Osváthová, cited above), the Court finds it reasonable to award the sums indicated in the appended table. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the application admissible; Holds that this application discloses a breach of Article 5 § 4 of the Convention on account of the excessive length of judicial review of detention; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amounts indicated in the appended table; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
Done in English, and notified in writing on 27 November 2025, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Frédéric Krenc Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 5 § 4 of the Convention (excessive length of judicial review of detention) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Date of lodging complaint or request for release End of judicial review of detention Total length Levels of jurisdiction Domestic court File number Domestic award (in euros) Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage per applicant (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses per application (in euros) [2] 19735/22 14/04/2022 Gabriela BARTOŠOVÁ 1978 Monika Lichnerová Bratislava 25/08/2021 02/11/2021 2 months, 8 days 2 levels of jurisdiction Constitutional Court IV.
ÚS 91/2022 0 1,200 250 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant. [2] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.