ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 268/10.08.2021 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2021, s-a dispus în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., achitarea inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii trafic de droguri de risc (cannabis), fără drept, în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. constând din 23 de acte materiale.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 158 alin. (1) și (2) C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpații B. și A. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. de art. 206 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc (fapta din intervalul 09.02-07.03.2019).

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, constând din 9 de acte materiale petrecute în 29.07.2020, 05.08.2020, 06.08.2020, 13.08.2020, 29.08.2020, 01.09.2020, 11.09.2020 și 25.09.2020, precum și un alt act material petrecut la o dată neprecizată din luna septembrie 2020, rămas în formă de tentativă.

În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii constituire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul dispozițiilor art. 67 C. pen. s-a aplicat aceluiași inculpat, pe lângă fiecare din aceste pedepse, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) și o) C. pen., pe o perioadă de 5 ani ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a comunica prin orice mijloace cu numiții C., D., E., F., G., H. și cu membrii de familie ai acestora până la gradul 3, dreptul de a se apropia la mai puțin de 100 de metri de locuința, școala sau locul de muncă unde se află persoanele de mai sus.

În temeiul dispozițiilor art. 65 C. pen., s-au aplicat inculpatului pe lângă fiecare din aceste pedepse, pedepsele accesorii corespunzătoare pedepselor complementare, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 272 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor.

În temeiul dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen. s-a procedat la contopirea pedepselor, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime - 2 ani închisoare - din totalul celorlalte pedepse, urmând ca pedeapsa rezultantă ce va fi executată de acest inculpat să fie de: 5 ani închisoare în detenție.

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) și o) C. pen., pe o perioadă de 5 ani ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a comunica prin orice mijloace cu numiții C., D., E., F., G., H. și cu membrii de familie ai acestora până la gradul 3; dreptul de a se apropia la mai puțin de 100 de metri de locuința, școala sau locul de muncă unde se află persoanele de mai sus.

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (5) C. pen. s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii corespunzătoare pedepselor complementare, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Prin aceeași sentință penală, s-a dispus în temeiul art. 367 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii constituire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul dispozițiilor art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) și o) C. pen., pe o perioadă de 5 ani ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat: dreptul de a comunica prin orice mijloace cu numiții C., D., E., F., G., H. și cu membrii de familie ai acestora până la gradul 3, dreptul de a se apropia la mai puțin de 100 de metri de locuința, școala sau locul de muncă unde se află persoanele de mai sus.

În temeiul dispozițiilor art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie corespunzătoare pedepselor complementare, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 272 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor în formă continuată.

În temeiul dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen. s-a realizat contopirea pedepselor, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime - 4 luni închisoare - din a doua pedeapsă, urmând ca pedeapsa rezultantă ce va fi executată inculpatul să fie de 2 ani și 4 luni închisoare în detenție.

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) și o) C. pen., pe o perioadă de 5 ani ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a comunica prin orice mijloace cu numiții C., D., E., F., G., H. și cu membrii de familie ai acestora până la gradul 3, dreptul de a se apropia la mai puțin de 100 de metri de locuința, școala sau locul de muncă unde se află persoanele de mai sus. În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (5) C. pen., s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii corespunzătoare pedepselor complementare, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 404 alin. (1) lit. b) raportat la art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului B., fiind menținută această măsură preventivă, urmând a fi verificată sub aspectul legalității și temeiniciei în maxim 60 de zile, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 404 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa ce urmează a fi executată de către inculpatul B. durata reținerii și durata arestării preventive de la 03.11.2020 la zi.

În temeiul art. 404 alin. (1) lit. b) rap. la art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat ca legală și temeinică măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A., fiind menținută această măsură preventivă, urmând a fi verificată sub aspectul legalității și temeiniciei în maxim 60 de zile, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 404 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa ce urmează a fi executată de către inculpatul A. durata reținerii și durata arestării preventive de la 03.11.2020 la 29.04.2021.

În baza art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii și a păstrării ca contraprobă a următoarelor cantități de droguri rămase după efectuarea probelor de laborator, ambalate și sigilate cu sigiliile tip M.A.I. cu seriile x și predate organelor de poliție, respectiv: 774,3 grame cannabis care au fost sigilate cu sigiliul MAI nr. x și depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Timiș, conform dovezii x și confiscarea specială în vederea păstrării ca și contraprobă a cantității de 5 grame cannabis, sigilată și depusă la camera de corpuri delicte a IPJ Timiș.

În baza art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cântarului electronic din material plastic argintiu cu negru, prevăzut cu capac, cu platan metalic, display inscripționat I. care a fost sigilat cu sigiliul MAI nr. x și depus la camera de corpuri delicte a IPJ Timiș, conform dovezii x, descoperit cu ocazia percheziției din data de 07.03.2019 la domiciliul inculpatului B.

Prin aceeași sentință penală a fost respinsă ca neîntemeiată cererea parchetului privind confiscarea specială/extinsă a sumei de 66.000 RON în solidar de la inculpați.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații B. și A. în vederea stabilirii profilului genetic și stocării în S.N.D.G.J. măsură necesară pentru ușura pe viitor identificarea inculpaților care prezintă un potențial pericol pentru săvârșirea unor infracțiuni. În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus informarea inculpaților că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În temeiul art. 404 alin. (4) C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile ale inculpații B. și A. luată prin ordonanța procurorului din data de 25.01.2021 până la concurența sumei de 21.000 RON pentru fiecare inculpat, pentru garantarea achitării cheltuielilor judiciare.

Împotriva Sentinței penale nr. 268/10.08.2021 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2021 au declarat apeluri, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și inculpații B. și A.

Prin Decizia penală nr. 1308/A din data de 26.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și inculpații B. și A. împotriva Sentinței penale nr. 268/10.08.2021 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2021.

A fost desființată sentința penală apelată și rejudecând, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

S-a reținut în conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. actul material din data de 07.09.2020, în formă consumată, în loc de "act material petrecut la o dată neprecizată din luna septembrie 2020, rămas în formă de tentativă".

În temeiul dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului B. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din totalul pedepselor ce nu se execută în integralitatea lor, respectiv 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de:

- 4 (patru) ani și 4 (patru) luni închisoare în detenție.

Au fost menținute pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului B. pe lângă pedepsele principale aplicate pentru infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și dispozițiile privind contopirea acestora conform art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., respectiv art. 45 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen., s-a dedus în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului B. durata arestului preventiv de la data de 10.08.2021 la zi.

În temeiul art. 424 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 399 alin. 1 C. proc. pen. și 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la data pronunțării prezentei decizii, încetează de drept măsura arestului preventiv față de inculpatul B. concomitent cu emiterea mandatului de executare a pedepsei.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de risc - cannabis, în formă continuată, constând din 8 acte materiale petrecute în 29.07.2020, 05.08.2020, 06.08.2020, 13.08.2020, 29.08.2020, 01.09.2020, 07.09.2020 și 11.09.2020.

În temeiul dispozițiilor art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 (doi) ani.

În temeiul dispozițiilor art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen., corespunzătoare pedepselor complementare, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din pedeapsa ce nu se execută în integralitatea ei, respectiv 8 (opt) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de:

- 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 (doi) ani ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), corespunzătoare pedepsei complementare, ce se va executa în caz de anulare sau revocare a suspendării sub supraveghere până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului A.

În temeiul art. 92 C. pen., s-a stabilit termen de supraveghere de 4 ani pe seama inculpatului A.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului obligația să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Timiș.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze un număr de 80 zile de muncă în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Mașloc, jud. Timiș sau Primăria comunei Fibiș, unitate care se va stabili de Serviciul de Probațiune Timiș pe baza evaluării inițiale.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

A fost desemnat Serviciul de Probațiune Timiș ca organ însărcinat cu supravegherea inculpatului A. conform art. 94 C. pen.

În temeiul art. 424 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 399 alin. 1 C. proc. pen. și 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la data pronunțării prezentei decizii încetează de drept măsura controlului judiciar față de inculpatul A.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

*****

Împotriva deciziei din apel, nr. 1308/A din 26.11.2021, a formulat recurs în casație inculpatul A., prin avocat J., la data de 03.01.2022, prin mail, înregistrat la instanță la data de 04.01.2022 și precizat la data de 07.01.2022, în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a dispus comunicarea cererii de recurs în casație către părți, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar. La dosarul cauzei nu au fost depuse concluzii scrise asupra recursului în casație.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casație, la data de 31.01.2022, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 15.03.2022, dată până la care a fost întocmit și depus la dosar raportul asupra recursului în casație de față.

Prin încheierea din data de 15 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1308/A din data de 26.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, și trimiterea cauzei la Completul 5, în vederea judecării recursului în casație declarat inculpat, cu citarea părților și asigurarea apărării, pentru termenul de judecată din data de 12.04 2022.

Prin această încheiere, s-a reținut că prezenta cerere de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 434, 436 și art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. proc. pen., iar cu privire la îndeplinirea condiției prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat că în cuprinsul cererii a fost invocat temeiului de drept pe care se întemeiază calea extraordinară de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În esență, în motivarea cererii de recurs în casație, s-a susținut că natură faptică ce se desprinde din analiza expunerii deciziei din apel nu concordă cu norma juridică incriminatoare. Astfel, s-a menționat că, la filele x din decizia Curții de Apel Timișoara se face referire la modalitatea în care presupusa faptă penală comisă de recurentul A. se repercutează în plan juridic, prin aceea că, asistând la unele acte specifice infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, s-ar fi circumscris ajutorării sau înlesnirii comiterii acestor fapte.

Complicitatea, ca formă a participației penale, în oricare dintre formele sub care s-ar obiectiviza, presupune că făptuitorul nu determină autorul la săvârșirea faptei, dar prin modul și mijloacele prin care contribuie la realizarea rezultatului socialmente periculos, se poate interpreta, în mod rezonabil, că a ajutat sau a înlesnit comiterea unei asemenea fapte. Indiferent dacă sprijină în mod fizic sau doar moral autorul, el creează prin acțiunile sau inacțiunile sale un climat propice punerii în executare a rezoluției infracționale prefigurate de autor.

Înlesnirea, ca variantă a complicității, presupune desfășurarea unor activități de către complice anterior săvârșirii faptei, iar ajutorul, se referă la actele îndeplinite de complice chiar în cursul realizării - concomitent - de către autor a acțiunii incriminate, adică în perioada cuprinsă între începerea executării și consumarea sau, după caz, epuizarea faptei. În opinia apărării, cert este că, indiferent de natura acțiunii sau inacțiunii complicelui, aceasta trebuia să fi folosit efectiv autorului la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală și să fi fost animat volitiv de intenția directă sau indirectă a complicelui.

A susținut apărarea recurentului inculpat că din descrierea faptei concrete de către instanța de apel, reiese că recurentul l-ar fi însoțit pe fratele său, B., "la întâlnirile în care cel din urmă vindea droguri martorului D. și avea cunoștință de aceasta activitate, fiind un ajutor cel puțin de natură psihică. La această concluzie conduce și prezentarea acestuia la un număr de opt întâlniri, ceea ce arată că nu era ceva întâmplător, ocazional". Așa fiind, prin decizia pronunțată, s-a dispus condamnarea recurentului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, în formă continuată.

Apărarea recurentului inculpat a apreciat că din perspectiva descriptivă a faptelor acestuia coroborată cu norma juridică incriminatoare, instanța de apel a dispus condamnarea unei persoane pentru o faptă neprevăzută de legea penală.

S-a susținut că, raportat la elementele ce se desprind din interpretarea sistemică a normelor de drept penal substanțial vizându-l pe complice, reiese fără putință de tăgadă că instanța de apel a apreciat în mod excesiv și extensiv la lege că prezența unei persoane, cu atât mai mult cu cât aceasta își însoțea fratele, în arealul de incidență al săvârșirii unei infracțiuni, poate fi interpretată ca absorbită de conceptul complicității morale prin întărirea rezoluțiunii infracționale a autorului. În opinia apărării, sub nicio formă simpla prezență a unei persoane nu poate fi interpretată ca ajutor moral dat cu intenție la comiterea unei infracțiuni.

În consecință, s-a arătat că "în ipoteza prezentată coroborată cu materialul probator din prezenta cauză și cu incidența normelor substanțiale expuse, se poate considera, în mod rezonabil, că persoana care însoțește sau este prezentă la comiterea unei fapte penale de către fratele său, nefiindu-i impusă, potrivit legii, obligația de a denunța un membru de familie, fără a-l îndruma, încuraja, sfătui pe autor, constituie o faptă neprevăzută de legea penală, iar încadrarea acesteia sub apanajul complicității morale deturnează atât litera, cât și spiritul textului normativ înscris în prev. art. 48 alin. (1) C. pen."

Așadar, apărarea apreciază că inculpatul a fost supus unei condamnări pentru o faptă neprevăzută de legea penală, care nu îndeplinește cerințele laturii obiective și care, prin urmare, nu realizează tipicitatea infracțiunii, motiv pentru care, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1). lit. b). teza I C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii recurate și achitarea inculpatului A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Cu prilejul dezbaterilor, la termenul din 12.04.2022, s-au luat concluziile apărării recurentului inculpat A., ale intimatului inculpat B. și ale reprezentantului Ministerului Public, pe fondul cauzei de recurs în casație, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând recursul în casație declarat inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară de atac a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, analiza de legalitate nefiind însă una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate, ca atare, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În ceea ce privește cazul de casare invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte subliniază că acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Se constată că în cauză, prin recursul în casație formulat, recurentul inculpat A. a invocat împrejurarea că în raport de modalitatea în care instanța de apel a reținut săvârșirea faptei în sarcina inculpatului, fapta sa reglementată de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală.

În sprijinul acestor susțineri, prin intermediul recursului în casație, apărarea recurentului inculpat a criticat statuările instanței de apel cu privire la faptul că prezența inculpatului A. la momentul săvârșirii infracțiunii, asistând la unele acte specifice infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților din prezenta cauză, se circumscrie ajutorării sau înlesnirii comiterii faptelor deduse judecății. În opinia apărării, sub nicio formă simpla prezență a unei persoane nu poate fi interpretată ca ajutor moral dat cu intenție la comiterea unei infracțiuni, astfel că din modalitatea descrierii faptei reținute în sarcina inculpatului, rezultă că nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, în formă continuată, pentru care a fost condamnat, impunându-se achitarea inculpatului.

Analiza motivelor de recurs în casație nu vizează practic raportarea situației de fapt reținută la condițiile de tipicitate subsumate normei de incriminare ce sancționează penal infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ci reprezintă o veritabilă solicitare de reinterpretare și valorificare a probatoriului administrat în sensul celor invocate.

Critica formulată de recurentul A., în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este analizată, exclusiv, prin raportare la situația de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casație reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu și faptic.

În concret, în cauză Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut potrivit situației de fapt expusă detaliat în conținutul deciziei atacate, că inculpatul A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de risc - cannabis, în formă continuată, constând în 8 acte materiale petrecute în datele de 29.07.2020, 05.08.2020, 06.08.2020, 13.08.2020, 29.08.2020, 01.09.2020, 07.09.2020 și 11.09.2020, când l-a însoțit pe coinculpatul B. la vânzările de cannabis către D., faptele imputate recurentului inculpat A. săvârșite la datele anterior menționate, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mai multe rânduri, la un interval scurt de timp, împreună cu inculpatul B., constând în acțiunile de deținere în scopul comercializării și vânzare de cannabis, în localitatea Remetea Mică, jud. Timiș, așa cum au fost expuse în cuprinsul hotărârii atacate.

Astfel, Înalta Curte reține în raport cu situația de fapt expusă prin decizia instanței de apel că în cauză s-a stabilit că recurentul inculpat A. l-a însoțit pe fratele său, coinculpatul B., la tranzacțiile realizate cu martorul D., precum și faptul că inculpatul A. avea cunoștință de realizarea tranzacțiilor și de locul unde erau depozitate drogurile. Așadar, se reține că instanța de apel a statuat că inculpatul A. l-a însoțit pe fratele său la întâlnirile în care cel din urmă vindea droguri martorului D. și avea cunoștință de această activitate, fiind vorba de un ajutor cel puțin de natură psihică, apreciindu-se că prezența acestuia la un număr de 8 întâlniri arată că nu era ceva întâmplător, ocazional. Prin urmare, rezultă că pe baza probatoriului administrat și a situației de fapt detaliat prezentată în hotărâre, instanța de apel a reținut complicitatea morală a recurentului inculpat ca formă de participație penală reținută în sarcina acestuia, și în consecință, instanța de control judiciar a constatat că faptele inculpatului A. așa cum au fost descrise în cauză întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de risc - cannabis, în formă continuată, astfel că a dispus în temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., condamnarea acestuia la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârșirea acestei fapte.

Înalta Curte constată că prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casație formulate de inculpatul A., în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat și care să conducă la o soluție favorabilă inculpatului, de achitare, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Așa cum au fost formulate motivele de recurs în casație în cauză, care în concret se referă la circumstanțele comiterii faptei pentru care a fost condamnat recurentul A., respectiv susțineri în sensul că în ceea ce îl privește instanța de apel a reținut complicitatea sa la săvârșirea faptei fără să existe probe, Înalta Curte constată că analiza ce se solicită a fi făcută de instanța de casație vizează starea de fapt reținută în cauză și interpretarea dată probatoriului de către instanțe, ceea ce presupune, în mod implicit, reevaluarea elementelor de fapt reținute cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea penală definitivă, aspecte care însă nu pot fi valorificate în contextul nici unuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen.

Așa cum s-a arătat, limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege însemnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Starea de fapt reținută în cauză, concordanța acesteia cu probele administrate, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică dată faptelor nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casație, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor.

În concluzie, Înalta Curte constată că, fondul criticilor formulate prin motivele de recurs în casație invocate de inculpatul A. vizând lipsa laturii obiective a infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., are ca premisă negarea bazei factuale care a condus la reținerea faptei în sarcina sa, or, așa cum s-a arătat, situația de fapt stabilită în mod definitiv nu mai poate fi contestată în actuala procedură.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1308/A din data de 26 noiembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Față de soluția dispusă, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B. va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1308/A din data de 26 noiembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 aprilie 2022.

GGC - ED