ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 491 din 18 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat A. împotriva Sentinței penale nr. 440 din 23 noiembrie 2021 a Judecătoriei Târgoviște, pronunțate în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 424 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar la data pronunțării prezentei.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat la plata a 50 de RON cu titlu cheltuielile judiciare datorate statului.

Curtea de apel, examinând hotărârea apelată, în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că apelul formulat de inculpatul A., este nefondat.

S-a arătat că instanța de fond a prezentat, printr-o analiza logica, situația de fapt, încadrarea juridică și baza probatorie a acuzațiilor confirmate. De asemenea, s-a arătat că probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și judecății, relevă fără dubiu ca inculpatul, în zilele de 04 decembrie 2020, în jurul orelor 11:30, 16 decembrie 2020, în jurul orelor 17:30, și 18 decembrie 2020, în jurul orelor 11:00, a încălcat măsurile dispuse prin ordinul de protecție emis de Judecătoria Târgoviște prin Sentința nr. 3510/17 noiembrie 2020, modificată prin Decizia nr. 132/15 decembrie 2020, a Tribunalului Dâmbovița. Prin raportare la situația de fapt, instanța de fond a reținut corect că inculpatul a nesocotit interdicțiile care îi erau destinate prin ordinul de protecție emis de către Judecătoria Târgoviște prin aceea că a urcat la etajul imobilului din jud. Dâmbovița atunci când o atare conduită îi era interzisă, apropiindu-se la mai puțin de un metru de persoana vătămată, ulterior revenind în domiciliu deși exista o dispoziție de evacuare din acesta. În opinia Curții de apel, toate acestea, au confirmat concluzia instanței de fond, că aplicarea a unor pedepse cu închisoarea, la minimul special, sunt necesare, și în măsură să conducă la respectarea pe viitor de către inculpat a normelor ce impun o conduită socială legală. Așadar, având în vedere și comportamentul anterior corect în societate, s-a aplicat o pedeapsă rezultantă cu închisoarea, în cuantum de 10 luni cu aplicarea art. 91 C. pen. și a unui termen de supraveghere de 2 ani.

Împotriva Deciziei penale nr. 491 din 18 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, inculpatul A. a exercitat cale de atac care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 13 mai 2022, pe rolul Completului 7.

În dezbateri, la termenul de judecată din 14 iunie 2022, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac declarate, având în vedere că vizează o hotărâre definitivă, pronunțată în apel.

Contestatorul inculpat A. a susținut că nu este vinovat de acuzațiile care i se aduc și nu a încălcat ordinul de protecție la care se face referire în dosar.

Examinând cauza, Înalta Curte apreciază calea de atac, declarată de inculpatul A., ca fiind inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen. sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar decizia dată în apel este definitivă. Noul C. proc. pen. a revenit, așadar, la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, constând în fond și apel. Nu este îngrădit în acest fel liberul acces la justiție care presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește. Regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești sunt de competența exclusivă a legiuitorului, așa cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție - potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege" - și din cele ale art. 129 din Legea fundamentală, conform cărora "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

În prezenta cauză, se reține că împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, respectiv Sentința penală nr. 440 din 23 noiembrie 2021 a Judecătoriei Târgoviște, pronunțate în Dosarul nr. x/2021 inculpatul A. a exercitat calea de atac prevăzută de lege, respectiv apel, soluționată prin Decizia penală nr. 491 din 18 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva deciziei penale pronunțate de instanța de apel (respectiv, Decizia penală nr. 491 din 18 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie) inculpatul A. a formulat din nou o cale de atac (denumită de acesta "contestație").

În privința deciziei penale atacate, pronunțată în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Așa cum s-a arătat anterior, dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

În speța de față, inculpatul A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac ce nu întrunește cerințele textelor de lege menționate mai sus și, în consecință, nu este admisibilă potrivit dreptului comun. Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 491 din 18 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 491 din 18 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2022.

GGC - NN