ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 43 din 21 aprilie 2022 a Curții de Apel Iași - secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 166 alin. (4), alin. (6) lit. c) raportat la art. 163 alin. (2) și art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, în forma actuală, a fost respinsă sesizarea formulată de autoritățile judiciare din Ungaria sub nr. x/2021, având ca obiect recunoașterea Sentinței penale nr. 20. B.53/2021/38, pronunțată de Tribunalul din Kecskemet, privind pe persoana condamnată A., în vederea executării în România a pedepsei de 7 ani închisoare.

Copia dispozitivului prezentei sentințe s-a dispus a se comunica persoanei condamnate, conform art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, modificată.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 253 RON (delegația nr. x din data de 10.03.2022, emisă de Baroul Iași, avocat B.), s-a dispus a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 272 și 273 C. proc. pen., a fost admisă cererea formulată de traducătorul autorizat C. și s-a dispus plata onorariului pentru serviciile de traducere efectuate în cauză, din limba română în limba engleză, în sumă de 179,28 RON (factura seria x /16.03.2022), sens în care s-a emis adresă către Departamentul economico-financiar din cadrul Curții de Apel Iași.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 09.03.2022, sub nr. x/2022, pe rolul Curții de Apel Iași a fost înregistrată sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași având ca obiect cererea formulată de autoritățile judiciare ungare, prin care au solicitat recunoașterea și punerea în executare în România a unei hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalul Kecskemet, prin care s-a dispus condamnarea cetățeanului român A..

Prin referatul din data de 08.03.2022 din Dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-au reținut următoarele:

Cu Adresa nr. x/10.02.2022, Ministerul Justiției din România a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași lucrarea având ca obiect cererea autorităților judiciare din Ungaria privind recunoașterea și punerea în executare în România a unei hotărâri judecătorești prin care s-a dispus condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate a cetățeanului român A., în vederea transferării condamnatului în România pentru continuarea executării pedepsei.

Lucrarea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași la data de 22.02.2022, sub nr. x/2022.

În certificatul emis la data de 11.11.2021, de către autoritățile ungare, s-a menționat că se solicită recunoașterea și punerea în executare în România a sentinței pronunțate de Tribunalul Kecskemet la data de 8 mai 2021, în Dosarul nr. x. B.53/2021/38, rămasă definitivă la data de 8 mai 2021, prin care s-a dispus condamnarea cetățeanului român A. la pedeapsa de 2555 zile închisoare, pentru comiterea unui număr de 5 infracțiuni:

- «tâlhărie» prev. de art. 365 alin. (1) lit. a), calificată conform alin. (3) din Legea C din anul 2012, săvârșită în calitate de complice;

- «tâlhărie» prev. de art. 365 alin. (1) lit. a), calificată conform alin. (3) din Legea C din anul 2012, săvârșită în calitate de complice;

- «tâlhărie» prev. de art. 365 alin. (1) lit. a), calificată conform alin. (4) lit. b) din Legea C din anul 2012, săvârșită în calitate de complice;

- «luarea arbitrară a unui autovehicul», prev. de art. 380 alin. (1), calificată conform alin. (3) din Legea C din anul 2012, săvârșită în calitate de complice;

- «abuz cu marcă de identificare individual», prev. de art. 347 alin. (1) lit. b) din Legea C din anul 2012.

Autoritățile solicitante au transmis sentința pronunțată de Tribunalul Kecskemet, la data de 8 mai 2021, în Dosarul nr. x. B.53/2021/38, din care rezultă că i s-a aplicat o pedeapsă de 7 ani închisoare cetățeanului român A., precum și interdicția de ședere pe teritoriul Ungariei pentru 10 ani, pentru:

- comiterea în trei ocazii a actului penal de jaf înfăptuit ca și complice - punctul a) alin. (1) § 265; cu două ocazii - punctul a) alin. (3); cu o ocazie - punctul b) alin. (4) din Legea C din anul 2012 (C. pen.);

- comiterea actului penal de ridicare răpire arbitrară a autovehiculului, ca și complice - alin. (1), (3) § 380 din C. pen.

- comiterea actului penal de abuz cu semn unic de identificare (punctul b) alin. (1) § 347 din C. pen.

În hotărârea judecătorească de condamnare s-a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 22.04.2019, persoanele vătămate D., E. și F. se deplasau pe autostrada M5 din Ungaria cu un autoturism marca x, cu scopul de a ajunge în România. A. și o altă persoană de sex masculin, care cunoștea părțile vătămate, știind despre deplasarea pe care acestea o efectuau din Germania în România, le-au urmărit cu un autoturism marca x cu nr. de înmatriculare x, cei doi purtând îmbrăcăminte asemănătoare forțelor din poliție (vestă de vizibilitate, mască pentru acoperirea feței) și având asupra lor pistoale cu gaz. În jurul orei 00:30, la segmentul de autostradă 59.000 metri, autoturismul marca x (având tăblițele cu numărul de înmatriculare acoperite cu bandă adezivă) s-a poziționat în spatele autoturismului marca x, condus de persoana vătămată D. și, prin emiterea de semnale luminoase asemănătoare celor emise de organele de poliție, persoana vătămată D. a fost determinată să oprească autoturismul său. A. și complicele său s-au apropiat de autoturismul părților vătămate și le-au amenințat cu pistoalele cu gaz (chiar au fost trase câteva focuri de armă), persoanele vătămate fiind convinse că sunt arme de foc reale. Persoanele vătămate D. și E. au fost scoase cu forța din autoturism și lovite, persoana vătămată F., care ocupa un loc pe bancheta din spate a autoturismului reușind să fugă. A. a urcat la volanul autoturismului marca x și a plecat de la locul incidentului urmat de complicele său, cu celălalt autoturism, iar persoanele vătămate au fost abandonate pe autostradă. Autoturismul persoanelor vătămate a fost abandonat în jurul orei 00:45 pe segmentul de autostradă 66.700 metri, condamnatul și complicele său mutând în prealabil în autoturismul lor toate gentile și bunurile persoanelor vătămate, pe care astfel și le-au însușit.

Pagubele suferite de persoanele vătămate au fost reținute astfel: pentru persoana vătămată D. - 3,400 euro și bunuri în valoare de 1.370.618 forinți; pentru persoana vătămată E. - suma de 10.000 euro și bunuri în valoare de 5.734.300 forinți; pentru persoana vătămată F. - bunuri în valoare de 110.000 forinți. Persoanele vătămate D. și E. au suferit leziuni vindecabile într-un termen mai scurt de 8 zile.

Condamnatul A. a fost prezent la judecată, fiind arestat preventiv din data de 11.11.2019. Acesta a recunoscut comiterea faptelor, hotărârea de condamnare fiind pronunțată în procedura de recunoaștere a vinovăției.

Din certificatul emis de autoritățile ungare a rezultat că numitul A. a executat până la data de 11.11.2021 un număr de 730 zile închisoare, urmând ca pedeapsa să fie executată integral la data de 10.11.2026.

S-a mai menționat în certificat și faptul că persoana condamnată și-a dat acordul pentru continuarea executării pedepsei în România, fiind transmis în acest sens și procesul-verbal nr. x Bv. 3120/2021/4, încheiat la data de 21.10.2021 de un judecător din cadrul Tribunalului Capitalei - Biroul de Executare a Pedepselor.

În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că persoana condamnată nu este în prezent cercetată penal de autoritățile judiciare din România și nici nu are de executat pedepse cu închisoarea. Din fișa de cazier a rezultat că persoana condamnată a fost arestată de la data de 18.10.2019 și până la data de 11.11.2019 pentru punerea în executare a unui mandat european de arestare emis de autoritățile din Ungaria (Sentința penală nr. 340/PI din 01.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2019).

Verificându-se dacă sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere și punere în executare a hotărârilor judecătorești străine, prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a rezultat că:

1) hotărârea a cărei recunoaștere se solicită este definitivă și executorie;

2) condamnatul A. este cetățean român, cu domiciliul în România și dorește să continue executarea pedepsei în statul de origine;

3) față de situația de fapt expusă în hotărârea Tribunalului Kecskemet și având în vedere și textul infracțiunilor de «tâlhărie», «luarea arbitrară a autovehiculului» și «abuz cu marcă de identificare individuală» inserat în cadrul certificatului, nu este îndeplinită condiția dublei incriminări pentru toate cele 5 infracțiuni reținute în sarcina condamnatului A..

Astfel:

- în cazul infracțiunilor de «tâlhărie» prevăzute de art. 365 din Legea C din anul 2012, constând în deposedarea celor trei victime prin violență de bunurile pe care acestea le dețineau, există o infracțiune corespondentă în C. pen. român, respectiv infracțiunea de «tâlhărie calificată» prev. de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a), b), c) și d), pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani;

- de asemenea, în cazul infracțiunii de «luarea arbitrară a autovehiculului» prevăzută de art. 380 din Legea C din anul 2012, constând în furtul autovehiculului persoanelor vătămate, în vederea folosirii fără drept, infracțiunea corespondentă este «furtul în scop de folosință» prev. de art. 230 alin. (1) din C. pen. român, deși, având în vedere circumstanțele concrete în care a fost luat autovehiculul, această faptă intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de «tâlhărie» comisă împotriva persoanei vătămate D. (care avea posesia bunului în momentul săvârșirii faptei), nefiind necesară o încadrare juridică separată;

- în cazul infracțiunii de «abuz cu marcă de identificare individuală» prev. de art. 347 din Legea C din anul 2012, constând în aceea că, în scopul de a nu fi identificată, persoana condamnată a acoperit cu bandă adezivă plăcuțele cu numărul de înmatriculare aplicate pe autoturismul marca x, condiția dublei incriminări nu este îndeplinită, în legislația noastră această faptă constituind contravenție, conform art. 99 alin. (1) pct. 17 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

Ca urmare a acestei constatări, s-a apreciat că se impune recunoașterea parțială a hotărârii de condamnare transmisă de autoritățile ungare, urmând ca instanța să procedeze în conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 rep., respectiv să solicite statului emitent să precizeze dacă este de acord cu recunoașterea parțială, recunoașterea parțială implicând și o reducere a pedepsei de 7 ani închisoare (aplicată în mod global prin hotărârea de condamnare). De asemenea, s-a reținut că este necesar a fi dedusă din pedeapsa cu închisoarea și măsura arestării preventive dispusă de Curtea de Apel Timișoara cu ocazia derulării procedurii de executare a mandatului european de arestare emis pe numele condamnatului de autoritățile ungare (conform art. 72 alin. (1) din C. pen. și art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004).

Față de cele expuse, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 doar pentru patru dintre cele cinci infracțiuni pentru care a fost condamnat cetățeanul român, astfel că a solicitat instanței să dispună:

- tâlhărie, prev. de art. 365 alin. (1) lit. a), calificată conform alin. (3) din Legea C din anul 2012;

- tâlhărie, prev. de art. 365 alin. (1) lit. a), calificată conform alin. (3) din Legea C din anul 2012;

- tâlhărie, prev. de art. 365 alin. (1) lit. a), calificată conform alin. (4) lit. b) din Legea C din anul 2012;

- luarea arbitrară a unui autovehicul, prev. de art. 380 alin. (1), calificată conform alin. (3) din Legea C din anul 2012;

Analizând cererea autorităților judiciare maghiare, Curtea de Apel Iași a constatat următoarele:

Potrivit art. 165 din Legea nr. 302/2004, hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român.

Legea nr. 302/2004 reglementează în Secțiunea nr. 2 a Capitolului II inclusiv posibilitatea transferării persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar din România.

Ministerul Justiției din România, la cererea autorităților judiciare din Ungaria, ca stat de condamnare, a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași documentele și informațiile prevăzute de art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, respectiv: hotărârea de condamnare, certificatul emis de statul emitent, prevăzut în Anexa nr. 5, în baza prevederilor art. 4 din Decizia-Cadru 2008/909/JAI, însoțite de traducerea în limba română, fișa de evidență privind pe persoana condamnată, fișa de cazier, declarația condamnatului conținând consimțământul la transfer.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a efectuat verificările prevăzute de art. 165 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, din care rezultă datele de stare civilă și identificare a persoanei condamnate, durata totală a pedepsei, reținând că hotărârile penale solicitate a fi recunoscute sunt definitive, iar verificările efectuate cu privire la regula specialității au relevat faptul că persoana condamnată nu este în prezent cercetată penal de organele judiciare din România.

Instanța de fond a reținut că, pentru a se dispune recunoașterea hotărârilor, trebuie îndeplinite următoarele condiții speciale de recunoaștere prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte.

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia (în cauza de față, persoana condamnată este de acord să fie transferată în România, pentru a continua executarea pedepsei, consimțământul său rezultând din declarația de la dosar parchet).

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

De asemenea, s-a reținut că motivele de nerecunoaștere prevăzute de art. 163 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 302/2004 sunt următoarele:,,(1) O hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 167, atunci când:

a) persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale. În cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată și pentru alte fapte penale, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții;

b) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României;

c) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală;

d) pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române;

e) pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate;

f) atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării pedepsei;

g) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată (…).

(2) Hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege.

(3) De la caz la caz, luând în considerare circumstanțele specifice ale cauzei și după consultarea autorității competente a statului emitent, instanța poate refuza recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești transmise de statul emitent, dacă:

a) persoana este cercetată în România pentru aceeași faptă penală pentru care a fost condamnată în străinătate. În cazul în care hotărârea judecătorească a fost dată și pentru alte fapte penale, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții;

b) atunci când statul emitent a respins cererea formulată în temeiul art. 170 alin. (1)."

A fost avut în vedere că art. 160 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională, modificată și republicată, prevede că, în cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condițiilor se face pentru fiecare în parte.

Curtea de Apel Iași a constatat, în acord cu aprecierea Ministerului Public, că nu este îndeplinită una dintre condițiile de recunoaștere (respectiv condiția dublei incriminări) în privința uneia dintre infracțiunile pentru care A. a fost condamnat, respectiv în cazul infracțiunii de «abuz cu marcă de identificare individuală» prev. de art. 347 din Legea C din anul 2012, constând în aceea că, în scopul de a nu fi identificată, persoana condamnată a acoperit cu bandă adezivă plăcuțele cu numărul de înmatriculare aplicate pe autoturismul marca x.

În legislația română această faptă constituie contravenție, conform art. 99 alin. (1) pct. 17 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată:

"constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni (...) 17. conducerea unui vehicul pe ale cărui plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare sunt aplicate folii sau alte dispozitive care nu permit citirea numărului de înmatriculare ori plăcuțele nu corespund standardelor în vigoare". Potrivit art. 334 C. pen., fapta constituie infracțiune doar atunci când s-a pus în circulație un autovehicul neînmatriculat sau cu număr fals de înmatriculare, nu și atunci când numărul de înmatriculare real a fost acoperit pentru a nu se permite citirea sa.

În acord cu dispozițiile art. 166 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, instanța a interpelat autoritatea solicitantă, în scopul precizării dacă este de acord cu recunoașterea parțială, din interpretarea acestui text de lege rezultând că o recunoaștere parțială a unei astfel de hotărâri nu este posibilă decât cu acordul autorității de condamnare.

Prin adresa din data de 24.03.2022, autoritatea din statul de condamnare a precizat că își menține cererea de recunoaștere și punere în executare, solicitând acordarea unui termen în vederea parcurgerii unei proceduri speciale pentru stabilirea noii pedepse care ar rezulta din excluderea condamnării pentru infracțiunea în privința căreia nu este îndeplinită condiția dublei incriminări.

Ulterior, prin adresa din data de 06.04.2022, autoritatea din statul de condamnare a precizat că legea ungară nu permite descontopirea unei pedepse prin care s-a aplicat o pedeapsă globală pentru mai multe infracțiuni, motiv pentru care nu poate fi emis un nou certificat cu o nouă pedeapsă pentru condamnările pentru care subzistă dubla incriminare. Totodată, autoritatea ungară a solicitat instanței recunoașterea sentinței, urmând ca, în funcție de rezultatul acestei recunoașteri sub aspectul cuantumului pedepsei, autoritatea ungară să consimtă sau nu la transferarea persoanei condamnate.

Curtea de Apel Iași a apreciat că un acord efectiv, iar nu formal al autorității de condamnare la o recunoaștere parțială a unei sentințe presupune furnizarea acelor date/informații necesare adaptării pedepsei ce va fi impusă de statul de recunoaștere pentru infracțiunile în privința cărora sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere. În cazul de față, s-a constatat că pedeapsa de 7 ani închisoare a fost aplicată în mod global pentru comiterea a cinci infracțiuni, fără a se fi stabilit în prealabil un cuantum sau vreo proporție pentru vreuna dintre aceste infracțiuni sau un alt criteriu obiectiv ori mecanism care să permită instanței române să refacă pedeapsa rezultantă cu excluderea pedepsei nerecunoscute. Totodată, autoritatea ungară a precizat că nu este posibilă nici stabilirea unei noi pedepse globale pentru celelalte patru infracțiuni rămase după excluderea infracțiunii în privința căreia nu este îndeplinită condiția dublei incriminări.

În lipsa acestor date, s-a reținut că instanța română de recunoaștere se află, practic, în imposibilitatea de a adapta pedeapsa aplicată de instanța ungară pentru aceste patru infracțiuni, nefiind posibilă, așa cum solicită autoritatea ungară, o adaptare printr-o apreciere exclusiv arbitrară urmată de decizia autorității ungare, funcție de rezultatul acestei adaptări, asupra unui eventual transfer. De asemenea, s-a apreciat că instanța română nu poate păstra cuantumul de 7 ani al pedepsei globale, chiar în condițiile în care, potrivit susținerilor apărătorului ales al persoanei condamnate, aceasta ar fi de acord, o astfel de adaptare ignorând practic neîndeplinirea condițiilor de recunoaștere pentru una dintre infracțiuni.

În consecință, instanța de fond a apreciat că, în realitate, nu există un acord efectiv al autorității solicitante la o recunoaștere parțială a sentinței de condamnare, condiții în care sesizarea a fost respinsă.

Împotriva Sentinței penale nr. 43 din 21 aprilie 2022 a Curții de Apel Iași - secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, a declarat apel persoana condamnată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 6 mai 2022, sub numărul x/2022, primul termen fiind stabilit, aleatoriu, la data de 12 mai 2022, termen la care au avut loc dezbaterile.

Prin motivele scrise și în susținerea orală a apelului, s-a solicitat admiterea căii de atac, desființarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, admiterea sesizării formulate în cauză, în sensul recunoașterii și punerii în executare, în România, a hotărârii penale de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare maghiare, respectiv transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

S-a apreciat că este îndeplinită condiția ce vizează dubla incriminare pentru toate faptele reținute în sarcina apelantului persoană condamnată, inclusiv cu privire la infracțiunea de abuz cu marcă de identificare individuală, prevăzută de legislația statului maghiar, în opinia apărării aceasta având drept corespondent, în legislația română, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.

În subsidiar, în ipoteza în care se va aprecia că infracțiunea de abuz cu marcă de identificare individuală are drept corespondent, în legislația română, o contravenție, s-a solicitat recunoașterea parțială a hotărârii de condamnare, doar cu privire la cele patru infracțiuni de tâlhărie și furt, susținându-se că acordul autorităților judiciare maghiare cu privire la o astfel de recunoaștere nu este unul formal, nefurnizarea datelor necesare adaptării pedepsei neputând constitui un motiv de nerecunoaștere și neexecutare, în sensul dispozițiilor art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Examinând apelul declarat de persoana condamnată A., atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Apelantul A., cetățean român, în prezent deținut într-un penitenciar din Ungaria, a fost condamnat definitiv de statul maghiar, prin sentința pronunțată de Tribunalul Kecskemet la data de 8 mai 2021, în Dosarul nr. x. B.53/2021/38, la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea, pe teritoriul Ungariei, a unui număr de 5 infracțiuni, respectiv:

- «tâlhărie» prev. de art. 365 alin. (1) lit. a), calificată conform alin. (3) din Legea C din anul 2012, săvârșită în calitate de complice;

- «tâlhărie» prev. de art. 365 alin. (1) lit. a), calificată conform alin. (3) din Legea C din anul 2012, săvârșită în calitate de complice;

- «tâlhărie» prev. de art. 365 alin. (1) lit. a), calificată conform alin. (4) lit. b) din Legea C din anul 2012, săvârșită în calitate de complice;

- «luarea arbitrară a unui autovehicul», prev. de art. 380 alin. (1), calificată conform alin. (3) din Legea C din anul 2012, săvârșită în calitate de complice;

- «abuz cu marcă de identificare individual», prev. de art. 347 alin. (1) lit. b) din Legea C din anul 2012.

Prin Referatul nr. x/2022 din data de 8 martie 2022, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a solicitat Curții de Apel Iași admiterea parțială a cererii de recunoaștere și punere în executare în România a hotărârii anterior menționate, doar cu privire la primele patru infracțiuni, în ceea ce privește infracțiunea de abuz cu marcă de identificare individuală, prev. de art. 347 alin. (1) lit. b) din Legea C din anul 2012, solicitând respingerea cererii.

Sesizarea parchetului a avut la bază Adresa Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară nr. x/10.02.2022, prin care a fost transmisă lucrarea având ca obiect cererea formulată de autoritățile judiciare din Ungaria privind recunoașterea și punerea în executare în România a hotărârii judecătorești definitive prin care s-a dispus condamnarea, la o pedeapsă privativă de libertate, a cetățeanului român A., în vederea transferării sale în România pentru continuarea executării pedepsei, cererea formulată de autoritățile judiciare străine fiind însoțită de documentația aferentă.

S-a precizat că pedeapsa aplicată de către Tribunalul Kecskemet din Ungaria, pentru care se solicită transferul condamnatului, în vederea executării în continuare în România, este de 2555 zile (7 ani închisoare) și, de asemenea, că din certificatul emis de autoritățile judiciare maghiare rezultă că acesta a executat până la data de 11.11.2021 un număr de 730 zile închisoare, urmând ca pedeapsa să fie executată integral la data de 10.11.2026. S-a mai menționat în certificat și faptul că persoana condamnată și-a dat acordul pentru continuarea executării pedepsei în România.

Potrivit dispozițiilor art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

În cauză, instanța de fond a procedat la verificarea condițiilor prevăzute de lege pentru transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei, constatând în mod corect că nu este îndeplinită una dintre condițiile de recunoaștere (cea vizând dubla incriminare) cu privire la una dintre infracțiunile pentru care cetățeanul român A. a fost condamnat de către autoritățile judiciare maghiare (printr-o hotărâre definitivă și executorie - sentința pronunțată de Tribunalul Kecskemet la data de 8 mai 2021, în Dosarul nr. x. B.53/2021/38), respectiv infracțiunea de «abuz cu marcă de identificare individuală» prev. de art. 347 din Legea C din anul 2012 (constând în aceea că, în scopul de a nu fi identificată, persoana condamnată a acoperit cu bandă adezivă plăcuțele cu numărul de înmatriculare aplicate pe autoturismul marca x), în legislația română această faptă constituind contravenție, conform art. 99 alin. (1) pct. 17 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

Ca atare, s-a procedat conform dispozițiilor art. 166 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, solicitându-se autorităților din statul emitent să precizeze dacă sunt de acord cu recunoașterea parțială a hotărârii de condamnare, prin adresa din data de 6 aprilie 2022, transmisă Curții de Apel Iași, acestea arătând că legea maghiară nu permite descontopirea unei pedepse aplicate global, pentru mai multe infracțiuni, neputând fi emis un nou certificat, cu o nouă pedeapsă, pentru condamnările pentru care subzistă dubla incriminare. Autoritățile maghiare au solicitat în continuare recunoașterea sentinței de condamnare, urmând ca, ulterior, în funcție de rezultatul acestei recunoașteri sub aspectul cuantumului pedepsei, să consimtă sau nu la transferarea persoanei condamnate.

Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, apreciază că cererea formulată de autoritățile judiciare din Ungaria, având ca obiect recunoașterea Sentinței penale nr. 20. B.53/2021/38, pronunțată de Tribunalul din Kecskemet, privind pe persoana condamnată A., în vederea executării în România a pedepsei de 7 ani închisoare, se impune a fi respinsă, neputându-se reține acordul efectiv al autorității solicitante cu privire la recunoașterea parțială a sentinței de condamnare, în absența furnizării datelor necesare adaptării pedepsei ce ar fi stabilită de statul român pentru infracțiunile în privința cărora s-au constatat îndeplinite condițiile de recunoaștere, neexistând un criteriu obiectiv care să permită instanței române să refacă pedeapsa rezultantă, cu excluderea pedepsei nerecunoscute.

De asemenea, nu trebuie ignorată nici împrejurarea că autoritățile din statul emitent au subliniat că nu se poate stabili o nouă pedeapsă globală, pentru celelalte patru infracțiuni rămase după excluderea infracțiunii în privința căreia nu este îndeplinită condiția dublei incriminări.

Astfel fiind, critica apărării, invocată în susținerea căii de atac promovate, în sensul că în mod greșit nu s-a procedat la recunoașterea parțială a hotărârii penale de condamnare, doar cu privire la infracțiunile de tâlhărie și furt, nu poate fi primită de Înalta Curte, instanța română aflându-se în imposibilitatea de a adapta pedeapsa aplicată de instanța maghiară pentru aceste infracțiuni.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 43 din 21 aprilie 2022 a Curții de Apel Iași - secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul persoană condamnată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 43 din 21 aprilie 2022 a Curții de Apel Iași - secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2022.

GGC - NN