ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3682/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 34/S din 16 mai 2013 pronunțată de Tribunalul pentru minori și familie, Brașov în Dosarul nr. 76/1372/2013 s-a dispus în baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678//2001 condamnarea inculpatului A.N., deținut în baza mandatului de arestare preventivă din 21 ianuarie 2013 emis de Tribunalul pentru minori și familie, Brașov la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., respectiv : dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului timpul reținerii și arestării din 21 ianuarie 2013 la zi.

S-a respins cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea de domiciliu și în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului A.N.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. s-a admis acțiunea civilă exercitată din oficiu de Parchet pentru partea vătămată minoră C.M.C. și a fost obligat inculpatul să îi plătească acesteia suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 14.900 lei.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice A.D.N. de la inculpatul A.N. și introducerea profilului genetic al inculpatului în S.N.D.G.J.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.450 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a mai dispus ca suma de 1.050 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpatului și ai părții vătămate să se suporte în avans din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov din data de 31 ianuarie 2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului A.N. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, reținându-se în actul de sesizare al instanței, în esență, că în a doua jumătate a lunii august 2012 inculpatul a recrutat-o prin amenințare și violență pe partea vătămată minoră C.M.C., ulterior, prin aceleași metode și profitând de situația vulnerabilă a acesteia, a exploatat-o în intervalul de timp august 2012 - ianuarie 2013, prin supunere la practicarea prostituției, obținând în acest mod sume substanțiale de bani.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală și în fața instanței, respectiv: declarația părții vătămate C.M.C., declarațiile martorilor C.I., P.R.M., G.R., P.E., I.O.L., I.D.A., S.E.M., T.C. și B.L.C., procese verbale de consemnare a rezultatelor verificărilor privind evidențele Hotelului „C.” și „T.”, procesele verbale de certificare și redare în formă scrisă a comunicărilor și convorbirilor purtate în perioada 18 octombrie 2012 - 16 decembrie 2012 de către inculpat și martora B.L.C., precum și declarația inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 89/AP din 14 august 2013, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Brașov și inculpatul A.N., împotriva sentinței penale nr. 34/S din 16 mai 2013, pronunțată de Tribunalul pentru minori și familie, Brașov în Dosarul penal nr. 76/1372/2013 pe care a menținut-o, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Totodată, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului A.N. și a adăugat la durata arestării preventive perioada din 16 mai 2013 la zi.

Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul A.N. solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei penale atacate și rejudecarea cauzei, pentru cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., apreciind că instanța de apel în mod greșit a aplicat legea, în sensul că nu a ținut seama de dispozițiile art. 74 lit. a) și c) C. pen., respectiv de circumstanțele sale atenuante.

În această ordine de idei a solicitat a se da o eficiență mărită acestor prevederi, avându-se în vedere faptul că are 3 copii minori în întreținere, iar la momentul săvârșirii faptei era angajat cu contract de muncă ca agent de paza la Carrefour Brașov.

Fără a critica situația de fapt reținută la fond și la apel, a făcut referire la faptul că partea vătămată și-a schimbat declarația dată în cursul urmăririi penale.

În raport de aspectele învederate a solicitat, în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei și aplicarea uneia mai blânde în raport de circumstanțele sale personale.

Examinând recursul declarat de inculpatul A.N. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 385

10

alin. (1), (2) și (2)

1

C. proc. pen. : „Recursul trebuie să fie motivat. Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2), instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3), se iau în considerare din oficiu.”

Decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 14 august 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, așa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Primul termen de judecată în recurs a fost acordat în cauză, inițial, la data de 07 februarie 2014, ulterior preschimbat pentru data de 22 noiembrie 2013, dată în raport de care Înalta Curte va calcula termenul de 5 zile prevăzut de art. 385

10

C. proc. pen.

Legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situație ar fi fost menționată expres în textul de lege, așa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menționate nu poate fi luată în considerare de către instanța de recurs.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că a fost adusă la cunoștința recurentului inculpat obligativitatea depunerii motivelor de recurs, în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanță cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată și sancțiunea nedepunerii motivelor în termenul prevăzut de lege, respectiv neluarea în considerare a cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Recurentul inculpat a fost citat încă de la primul termen de judecată din data de 27 septembrie 2013 când s-a dispus verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive cu această mențiune precizată anterior, citația fiind primită de recurent la penitenciar la data 16 septembrie 2013 (fila 7 dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție).

Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că inculpatul a depus la termenul de astăzi, 22 noiembrie 2013, prin intermediul apărătorului din oficiu, în timpul ședinței de judecată un memoriu conținând motivele de recurs.

Or, în condițiile în care primul termen de judecată a fost fixat la data de 22 noiembrie 2013, la un interval de aproximativ 2 luni de la primirea citației, recurentul inculpat a fost informat cu privire la obligațiile legale ce-i incumbă referitoare la depunerea motivelor de recurs, împrejurarea nerespectării termenului prevăzut de lege în acest sens, fiindu-i culpabilă.

În consecință, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 385

10

C. proc. pen. atrage sancțiunea decăderii inculpatului A.N. din exercițiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementat în art. 185 C. proc. pen., cu consecința că instanța de recurs nu poate lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.

Așa cum s-a arătat și în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicție exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, instanța de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăției și pedepselor aplicabile; nu judecă procesul propriu zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicție (fond și apel).

Legislația procesual penală actuală instituie teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale ceea ce reprezintă esența recursului în al treilea grad de jurisdicție.

Față de considerentele anterior expuse, constatând că nu este incident vreunul dintre cazurile de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N. și va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N. împotriva Deciziei penale nr. 89/AP din data de 14 august 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 21 ianuarie 2013 la 22 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 22 noiembrie 2013.