ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2621/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2621/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

215 de la 21 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul cu nr. 1754/63/2012,

în baza disp. art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a uneia

din faptele săvârșite de inculpatul O.G.L., din infracțiunea prev. de art. 9 alin.

(1) lit. a), b) din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea prev. de art. 9 alin.

(2) lit. a), b) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320

1

pct. 7 C. proc. pen.,

a fost condamnat inculpatul O.G.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II lit. b) și c) C. pen.,

aceasta din urmă constând în interzicerea dreptului de a fi administrator al

unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 9 alin.

(2) lit. a), b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320

1

pct. 7 C.

proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II lit. b) și c) C.

pen. pe durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 33 - 34

și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul O.G.L. să execute pedeapsa cea mai

grea, aceea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. (lit. c),

constând în interzicerea dreptului de a fi administrator al unei societăți

comerciale) pe o durată de 3 ani.

În baza disp. art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe

durata unui termen de încercare de 7 ani; în baza art. 86

3

C. pen.,

pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate, la

serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului Dolj; să anunțe în prealabil

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și justifice schimbarea

locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele lui de subzistență.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b)

și lit. c) C. pen., aceasta din urmă constând în interzicerea drepturilor de a

fi administrator al unei societăți comerciale, iar în baza art. 71 alin. (5) C.

pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata

suspendării executării pedepsei principale; s-a atras atenția inculpatului

asupra disp. art. 86

4

C. pen. privind revocarea beneficiului

suspendării sub supraveghere.

În temeiul art. 12

din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator,

administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale,

iar dacă a fost ales, va fi decăzut din drepturi.

În baza art. 7 din

Legea nr. 26/1990 combinat cu art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a

dispus comunicarea sentinței la Oficiul Registrului Comerțului, pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a admis acțiunea

civilă formulată de Statul Român prin A.N.A.F. București, cu sediul în

București, și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.128.129 lei

reprezentând TVA - 433.494 lei, impozit pe profit - 50.205 lei și TVA deductibil

- 644.430 lei, la care s-a adăugat dobânzile legale și penalitățile de

întârziere aferente conform Codului fiscal, calculate de la data producerii

prejudiciului față de bugetul consolidat al statului - 01 ianuarie 2007 și până

la recuperarea pagubei.

S-a respins cererea

de instituire a măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile

privind pe inculpat, constatând că acesta nu are în proprietate nici un fel de

bunuri mobile sau imobile.

A fost obligat

inculpatul la 4.500 lei cheltuieli judiciare statului, din care 1.350 lei

contravaloarea traducerilor din faza de urmărire penală și 2.800 lei onorariu

expert - faza de urmărire penală.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 522/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată, în

stare de libertate, a inculpatului O.G.L., pentru săvârșirea infracțiunii de

evaziune fiscală (art. 8 alin. (1), art. 9 alin.

(1) lit. a), b) din Legea nr. 241/2005).

În fapt, s-a

constatat că în anul 2007, inculpatul

O.G.L. a

înființat societatea SC L.A. SRL, cu sediul în Craiova, societate având ca

obiect de activitate, printre altele, comerțul cu cereale.

În

calitate de administrator al societății, inculpatul a efectuat acte de comerț

cu parteneri din Ungaria și Slovacia, de la care a importat cereale, pe care

ulterior le-a vândut către SC V.C. SRL Arad, cu care avea încheiat un contract

în acest sens.

În baza

informațiilor furnizate de Compartimentul de Schimb Internațional de

Informații, inspectorii fiscali din cadrul A.F.P.M. Craiova au verificat

operațiunile intracomunitare efectuate de SC L.A. SRL în trimestrele I, II, și

III ale anului 2007.

Din

datele preluate din sistemul VIES (program informatic cu ajutorul căruia se

realizează schimbul internațional de informații privind livrările și

achizițiile intracomunitare de bunuri), a rezultat că operatorii economici din

Ungaria și Slovacia au efectuat livrări de bunuri către SC L.A. SRL Craiova,

operațiuni care nu au fost declarate de această societate la organul fiscal

teritorial.

În timpul

activităților economice desfășurate, operatorii economici din Ungaria și

Slovacia au efectuat livrarea bunurilor fără TVA, conform legislației

intracomunitare, aceștia deținând codul de înregistrare TVA transmis de către

societatea din România.

Pe lângă

aceste aspecte, inspectorii fiscali au reținut în procesul - verbal de control

încheiat la 10 ianuarie 2008, faptul că SC L.A. SRL a dedus în mod eronat suma

de 637.025 lei, care trebuia virată către bugetul de stat și, de asemenea, că

societatea a înregistrat suma de 2.839.263 lei reprezentând avansuri spre

decontare ridicate din casierie de administratorul societății, pentru care nu

au fost identificate documente justificative.

Pentru

stabilirea exactă a prejudiciului adus bugetului de stat, în cauză a fost

dispusă efectuarea unei expertize contabile, care s-a concretizat în raportul

întocmit la data de 21 octombrie 2011 de către expertul contabil B.F.

Conform

acestui act, SC L.A. SRL nu a înregistrat în evidența contabilă un număr de 23

facturi de achiziție, în valoare totală de 1. 967. 765,19 lei.

Prin

neînregistrarea acestor venituri, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de

De asemenea,

expertiza contabilă a concluzionat că TVA în sumă de 644 430 lei a fost dedusă

în mod eronat și trebuia virată bugetului de stat.

Cu

privire la avansul spre decontare în sumă de 2.839.263 lei, suplimentul la

expertiza contabilă menționată a stabilit că suma respectivă se justifică

printr-o datorie către asociat și restituire prin casă, din care s-au efectuat

plăți către furnizori.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj cât și partea

civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. a Județului Dolj - prin reprezentant legal E.C.C.

Ministerul Public a

criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate, susținând că în mod

greșit s-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de

A.N.A.F.; de asemenea, s-a arătat că instanța de fond a făcut o greșită

încadrare juridică pentru fapta de care este acuzat inculpatul, opinându-se că

încadrarea juridică corectă a faptei este aceea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.

a) și b) și alin. (2) din Legea. nr. 241/2005.

Sentința a fost

criticată și sub aspectul netemeiniciei, susținându-se că în mod greșit

pedeapsa aplicată inculpatului s-a suspendat sub supraveghere, în raport de

gravitatea faptei și valoarea prejudiciului.

S-a solicitat

admiterea apelului, desființarea hotărârii, schimbarea încadrării juridice a

faptei și dispunerea măsurii sechestrului asigurător, precum și aplicarea unei

pedepse cu închisoarea, cu executare în regim de detenție.

Partea civilă A.N.A.F.

- Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, a susținut în apel că s-a omis

luarea măsurii asigurătorii - în speță sechestru asigurător - asupra bunurilor

inculpatului O.G.L.

Prin decizia penală nr.

344 din 14 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori, a admis apelurile Ministerului Public - Parchetul de pe lângă

Tribunalul Dolj și al părții civile D.G.F. P. Dolj, declarate împotriva

sentinței penale nr. 215 din 21 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj, privind

pe intimatul - inculpat O.G.L.

A desființat sentința.

A repus în

individualitatea lor pedepsele aplicate.

În baza dispozițiile art.

334 Cod pr. penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de

inculpatul O.G.L. din infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) din

Legea nr. 241/2005, în infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) și alin.

(2) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc.

pen., a condamnat pe inculpatul O.G.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și c) C. pen., aceasta

din urmă constând în interzicerea dreptului de a fi administrator al unei

societăți comerciale pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 9 alin.

(1) lit. a), b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de

3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit.

b) și c) C. pen. pe durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 33 alin.

(1) lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., a dispus ca

inculpatul O.G.L. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza II lit. b) și c) C. pen., lit. c) - în interzicerea dreptului de a fi

administrator al unei societăți comerciale - pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) și

lit. c) C. pen., aceasta din urmă constând în interzicerea drepturilor de a fi

administrator al unei societăți comerciale.

A admis cererea de

instituire a măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatului O.G.L.

formulată de partea civilă și în baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art.

11 din Legea nr. 241/2006 a instituit sechestru asigurator asupra bunurilor

mobile și imobile, aparținând acestui inculpat, până la concurența sumei de

1.128.129 lei.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

În baza art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, s-a reținut că prima instanță a făcut o greșită încadrare

juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, că

această încadrare juridică trebuia schimbată, în raport de valoarea

prejudiciului adus părții civile, respectiv 100.000 euro, valoare care își găsește

reglementarea în dispozițiile alin. (2) ale art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Totodată prima

instanță de control judiciar a apreciat ca fiind întemeiată și critica

formulată atât de Ministerul Public cât și de partea civilă A.N.A.F., prin care

se susține că s-a omis luarea măsurii asiguratorii - în speță sechestru

asigurator - deoarece această măsură este obligatoriu să fie dispusă în baza art.

11 din Legea nr. 241/2005, cu atât mai mult cu cât această măsură a fost cerută

și de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, iar

luarea măsurilor asiguratorii nu este condiționată de existența în patrimoniul

inculpatului a unor bunuri sau sume de bani ori titluri de valoare

identificate.

Curtea a mai opinat

că nu este întemeiată critica ce vizează greșita individualizare a pedepsei.

Împotriva acestei din

urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova și inculpatul O.G.L.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a pus

concluzii de admitere a recursului. În susținere a arătat că inculpatului i

s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen.

Procurorul a apreciat că pedeapsa de 3 ani închisoare

aplicată inculpatului nu este aptă să realizeze scopul preventiv-educativ, la

aplicarea acestei pedepse instanța de apel neluând în considerare împrejurările

și condițiile concrete în care inculpatul a săvârșit infracțiunile de evaziune

fiscală, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, modalitatea în

care au fost săvârșite infracțiunile, pe de o parte prin stabilirea cu

rea-credință a impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate bugetului

statului, iar pe de altă parte, prin neînregistrarea unui număr mare de facturi

reflectând operațiuni economice de achiziții intracomunitare de bunuri.

Nu s-a avut în vedere totodată că, prin

infracțiunile săvârșite de inculpat s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu

în cuantum foarte ridicat, în sumă de 1.128.129 lei, la care se adaugă,

începând cu anul 2007, accesoriile calculate potrivit normelor procedurale

fiscale, faptul că până în prezent acest prejudiciu sau o parte din acesta nu a

fost achitat, societatea în numele căreia a acționat inculpatul fiind radiată

din evidențe în urma închiderii procedurii falimentului - așa cum rezultă din

datele comunicate de Oficiul Registrului Comerțului Dolj. De asemenea nu a fost

luată în considerare nici împrejurarea că inculpatul nu a efectuat nici un demers

pentru a achita acest prejudiciu și nu dispune de bunuri mobile sau imobile

care ar putea eventual să formeze obiectul executării în vederea recuperării

sumei pe care o datorează bugetului statului.

Reprezentantul Ministerului Public a opinat

că având în vedere limitele pedepsei cu închisoarea prevăzută de lege pentru

fiecare din infracțiunile deduse judecății (de la 3 la 10 ani pentru

infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și de la 4

ani la 10 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), b) și alin.

(2) din Legea nr. 241/2005), chiar și în condițiile în care inculpatul a

recunoscut infracțiunile săvârșite, beneficiind de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., se impunea ca acestuia să i se aplice pedeapsa într-un

cuantum mai ridicat, care să corespundă cerințelor unei individualizări juste

în raport cu criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen.

Pentru considerentele arătate, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., reprezentantul

parchetului a solicitat admiterea recursului, urmând ca instanța de ultim

control judiciar să stabilească pedepse orientate spre maximul special redus cu

o treime, ca urmare a aplicării procedurii simplificate prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., iar ca modalitate de executare a pedepsei a solicitat executarea

acesteia sub supraveghere condiționată.

Totodată a mai solicitat instanței să

stabilească un termen de încercare orientat spre limita superioară a acestuia,

conform dispozițiilor art. 86

2

C. pen., apreciind că numai o astfel

de pedeapsă corespunde activității infracționale desfășurată de inculpat.

Apărătorul, invocând cazul de casare prev. de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a pus concluzii de admitere a

recursului, solicitând reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului

prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74

lit. a), c) și art. 76 C. pen.

Astfel, s-a arătat că inculpatul a avut o

conduită bună atât înainte de săvârșirea faptei cât și după comiterea acesteia,

a dat dovadă de sinceritate și a colaborat cu organele judiciare pentru aflarea

adevărului în cauză. De asemenea, inculpatul și-a exprimat voința de a restitui

în totalitate prejudiciul reținut în sarcina sa, iar pentru a obține sumele de

bani necesare va desfășura o activitate în domeniul psihologiei, înscrisurile

depuse la dosar atestând că acesta a absolvit cursul de formare complementară

de bază „Psihologie clinică, psihodiagnostic și intervenții terapeutice”, curs

ce s-a desfășurat în perioada 2012-2014, inculpatul urmând să-și desfășoare

activitatea în acest domeniu.

Apărătorul a mai arătat că inculpatul este

bine integrat în familie și societate și că acesta are suportul atât moral cât

și financiar al familiei sale.

În final, apărătorul a solicitat să se

mențină modalitatea de executare a pedepsei.

Cu privire la latura civilă a cauzei, același

apărător a apreciat că a fost corect soluționată de instanța de fond.

Cu privire la recursul declarat de parchet, a

pus concluzii de admitere a acestuia însă numai cu privire la modalitatea de

executare a pedepsei. În acest sens, apărătorul a solicitat menținerea

cuantumului de 3 ani, executarea pedepsei urmând a fi suspendată.

Analiz

ând legalitatea și temeinicia deciziei

recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate în

cauză sunt întemeiate urmând a fi admise însă în limita și pentru următoarele considerente:

Examin

ând actele și lucrările dosarului se

constată că, în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta

Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond

care a analizat în mod complet și judicios ansamblul probator administrat în

cursul urmăririi penale, față de împrejurarea că inculpatul, la termenul din 16

mai 2012, a declarat că recunoaște în totalitate faptele pentru care a fost

trimis în judecată, este de acord cu starea de fapt expusă în rechizitoriu și achiesează

la toate probatoriile administrate de organele de urmărire penală solicitând ca

judecata să se facă în baza acestor probatorii.

Astfel, se reține că, activitatea

infrac

țională

desfășurată de inculpatul O.G.L. care, în calitate de administrator al SC L.A.

SRL Craiova, (societate care a fost radiată în urma închiderii procedurii

falimentului), în scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit și a

taxei pe valoarea adăugată, nu a evidențiat în contabilitate achizițiile

intracomunitare de cereale efectuate în anul 2007 cu operatorii economici din

Slovacia și Ungaria și nici nu le-a declarat organelor de control, prejudiciind

astfel bugetul de stat cu suma de 50.205 lei impozit pe profit și 433.494 lei

TVA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 alin.

(1) lit. a), b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

De

asemenea fapta aceluia

și

inculpat care în calitate de administrator al societății comerciale mai sus

menționate a înregistrat nejustificat ca taxă pe valoare adăugată deductibilă

suma de 637. 025 lei aferentă achizițiilor intracomunitare efectuate, având

drept consecință compensarea nelegală a obligației de plată datorată bugetului

de stat cu titlul de TVA, producându-se un prejudiciu în cuantum de 644.430

lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 241/2005.

Critica formulat

ă de inculpat

referitoare la nereținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute

de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și în consecință nereducerea cuantumului

pedepsei de către instanțe într-o mai mare măsură, este neîntemeiată.

Recunoa

șterea faptei în fața

instanței de fond și atitudinea corespunzătoare pe parcursul procesului penal

de care a dat dovadă inculpatul, nu poate fi valorificată drept circumstanță

atenuantă conform prevederilor art. 74 lit. c) C. pen., de instanța de recurs,

întrucât prin recunoașterea vinovăției și aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. inculpatul a beneficiat deja de reducerea cu o treime a limitelor

de pedeapsă fiind totodată de menționat că, în stabilirea situației de fapt,

împrejurarea că acesta a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa

nu a avut un rol determinant ci numai unul de confirmare a unei realități care

a fost probată fără echivoc.

Nu

exist

ă

temeiuri nici pentru reținerea în favoarea inculpatului a altor circumstanțe

atenuante și nici a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C.

pen. referitoare la conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea faptei.

Referitor

la cuantumul pedepsei rezultante de 3 ani, aplicat

ă de instanța de fond

și menținută de instanța de apel pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

9 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 precum și art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că acest cuantum a fost corect individualizat de instanța

de fond, fiind de altfel corect menținut și de către instanța de apel, în

deplin acord cu criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei

reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen.

Vinov

ăția inculpatului

fiind pe deplin stabilită și dovedită, Înalta Curte constată că în mod corect,

la individualizarea pedepsei,cele două instanțe au avut în vedere prevederile art.

320

1

C. proc. pen. referitoare la recunoașterea vinovăției și art. 72

C. pen. relativ la gradul de pericol social al faptelor săvârșite,

împrejurările concrete în care infracțiunile de evaziune fiscală au fost

comise, modalitatea în care au fost săvârșite aceste infracțiuni, consecințele

produse dar și circumstanțele personale ale inculpatului.

De

și prejudiciul cauzat bugetului de stat prin

activitatea infracțională desfășurată de inculpat a fost evaluat la suma de

1.128.129 lei, acesta și-a manifestat voința de a-l achita și a făcut demersuri

în acest sens absolvind un curs pe care l-a urmat pe o perioadă de 2 ani, în perioada

2012-2014, în domeniul psihologiei, respectiv cursul de „Psihologie clinică,

psihodiagnostic și intervenții terapeutice”, cu scopul ca prin activitatea ce o

va desfășura în acest domeniu să realizeze veniturile necesare achitării

prejudiciului.

Potrivit dispozi

țiilor art. 52 C.

pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, în scopul săvârșirii de infracțiuni. Ca măsură de constrângere

pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea

concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta

penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului. Ca

atare pedeapsa trebuie individualizată în așa fel încât inculpatul să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor

fapte penale.

Av

ându-se în vedere împrejurarea că inculpatul

a recunoscut în totalitate activitatea infracțională dedusă judecății, inclusiv

suma cu care a prejudiciat bugetul de stat precizând că nu a putut să o achite

din lipsa posibilităților materiale, având în vedere și împrejurarea că nu a

primit la rândul său banii de la firmele cărora le-a valorificat cerealele,

faptul că nu are antecedente penale, că este o persoană cu studii superioare,

integrată familial și social, Înalta Curte apreciază că o pedeapsă de 3 ani

închisoare cu privire la care se va dispune suspendarea executării acesteia sub

supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, va fi în măsură să realizeze

scopul social al pedepsei la care face referire art. 52 C. pen. și să-l

determine pe inculpat să conștientizeze că se impune respectarea pe viitor a

prescripțiilor legii penale și de asemenea respectarea tuturor valorilor

sociale ocrotite de legea penală, pedeapsa aplicată reprezentând un avertisment

pentru acesta.

Pentru aceste motive,

Î

nalta

Curte va admite

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul

O.G.L. împotriva deciziei penale nr. 344 din 14 noiembrie 2012 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa decizia

penală atacată numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei

aplicată inculpatului.

Va reține cauza spre

rejudecare și în fond:

În temeiul art. 86

1

C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata

unui termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare va dispune ca inculpatul să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la

datele fixate, la serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului Dolj;

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de subzistență.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) și

lit. c) C. pen., aceasta din urmă constând în interzicerea drepturilor de a fi

administrator al unei societăți comerciale.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata

suspendării executării pedepsei principale.

Va atrage atenția

inculpatului asupra disp. art. 86

4

C. pen. privind revocarea

beneficiului suspendării sub supraveghere.

Va menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

Cheltuielile

judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în sumă de 100 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul O.G.L. împotriva

deciziei penale nr. 344 din 14 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia

penală atacată numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei

aplicată inculpatului.

Reține cauza spre

rejudecare și în fond:

În temeiul art. 86

1

C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui

termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare dispune ca inculpatul să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la

datele fixate, la serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului Dolj;

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de subzistență.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) C.

pen., aceasta din urmă constând în interzicerea drepturilor de a fi administrator

al unei societăți comerciale.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata

suspendării executării pedepsei principale.

Atrage atenția

inculpatului asupra disp. art. 86

4

C. pen. privind revocarea

beneficiului suspendării sub supraveghere.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în sumă de 100 lei,  se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 06 septembrie 2013.