ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2621/2013

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 215 de la 21 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul cu nr. 1754/63/2012, în baza disp. art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a uneia din faptele săvârșite de inculpatul O.G.L., din infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea prev. de art. 9 alin. (2) lit. a), b) din Legea nr. 241/2005. În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320 1 pct. 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul O.G.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II lit. b) și c) C. pen., aceasta din urmă constând în interzicerea dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 9 alin. (2) lit. a), b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320 1 pct. 7 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II lit. b) și c) C. pen. pe durată de 3 ani ca pedeapsă complementară. În baza art. 33 - 34 și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul O.G.L. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. (lit. c), constând în interzicerea dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale) pe o durată de 3 ani. În baza disp.

art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani; în baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate, la serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului Dolj; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de subzistență. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., aceasta din urmă constând în interzicerea drepturilor de a fi administrator al unei societăți comerciale, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen.

s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale; s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere. În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales, va fi decăzut din drepturi. În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 combinat cu art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea sentinței la Oficiul Registrului Comerțului, pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii. S-a admis acțiunea civilă formulată de Statul Român prin A.N.A.F.

București, cu sediul în București, și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.128.129 lei reprezentând TVA - 433.494 lei, impozit pe profit - 50.205 lei și TVA deductibil - 644.430 lei, la care s-a adăugat dobânzile legale și penalitățile de întârziere aferente conform Codului fiscal, calculate de la data producerii prejudiciului față de bugetul consolidat al statului - 01 ianuarie 2007 și până la recuperarea pagubei. S-a respins cererea de instituire a măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile privind pe inculpat, constatând că acesta nu are în proprietate nici un fel de bunuri mobile sau imobile. A fost obligat inculpatul la 4.500 lei cheltuieli judiciare statului, din care 1.350 lei contravaloarea traducerilor din faza de urmărire penală și 2.800 lei onorariu expert - faza de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 522/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului O.G.L., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 241/2005). În fapt, s-a constatat că în anul 2007, inculpatul O.G.L. a înființat societatea SC L.A. SRL, cu sediul în Craiova, societate având ca obiect de activitate, printre altele, comerțul cu cereale. În calitate de administrator al societății, inculpatul a efectuat acte de comerț cu parteneri din Ungaria și Slovacia, de la care a importat cereale, pe care ulterior le-a vândut către SC V.C.

SRL Arad, cu care avea încheiat un contract în acest sens. În baza informațiilor furnizate de Compartimentul de Schimb Internațional de Informații, inspectorii fiscali din cadrul A.F.P.M. Craiova au verificat operațiunile intracomunitare efectuate de SC L.A. SRL în trimestrele I, II, și III ale anului 2007. Din datele preluate din sistemul VIES (program informatic cu ajutorul căruia se realizează schimbul internațional de informații privind livrările și achizițiile intracomunitare de bunuri), a rezultat că operatorii economici din Ungaria și Slovacia au efectuat livrări de bunuri către SC L.A. SRL Craiova, operațiuni care nu au fost declarate de această societate la organul fiscal teritorial.

În timpul activităților economice desfășurate, operatorii economici din Ungaria și Slovacia au efectuat livrarea bunurilor fără TVA, conform legislației intracomunitare, aceștia deținând codul de înregistrare TVA transmis de către societatea din România. Pe lângă aceste aspecte, inspectorii fiscali au reținut în procesul - verbal de control încheiat la 10 ianuarie 2008, faptul că SC L.A. SRL a dedus în mod eronat suma de 637.025 lei, care trebuia virată către bugetul de stat și, de asemenea, că societatea a înregistrat suma de 2.839.263 lei reprezentând avansuri spre decontare ridicate din casierie de administratorul societății, pentru care nu au fost identificate documente justificative. Pentru stabilirea exactă a prejudiciului adus bugetului de stat, în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile, care s-a concretizat în raportul întocmit la data de 21 octombrie 2011 de către expertul contabil B.F.

Conform acestui act, SC L.A. SRL nu a înregistrat în evidența contabilă un număr de 23 facturi de achiziție, în valoare totală de 1. 967. 765,19 lei. Prin neînregistrarea acestor venituri, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 483. 699 lei reprezentând impozit pe profit (50.205 lei) și TVA (433.494 lei). De asemenea, expertiza contabilă a concluzionat că TVA în sumă de 644 430 lei a fost dedusă în mod eronat și trebuia virată bugetului de stat. Cu privire la avansul spre decontare în sumă de 2.839.263 lei, suplimentul la expertiza contabilă menționată a stabilit că suma respectivă se justifică printr-o datorie către asociat și restituire prin casă, din care s-au efectuat plăți către furnizori.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj cât și partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. a Județului Dolj - prin reprezentant legal E.C.C. Ministerul Public a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate, susținând că în mod greșit s-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de A.N.A.F.; de asemenea, s-a arătat că instanța de fond a făcut o greșită încadrare juridică pentru fapta de care este acuzat inculpatul, opinându-se că încadrarea juridică corectă a faptei este aceea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (2) din Legea. nr. 241/2005. Sentința a fost criticată și sub aspectul netemeiniciei, susținându-se că în mod greșit pedeapsa aplicată inculpatului s-a suspendat sub supraveghere, în raport de gravitatea faptei și valoarea prejudiciului.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii, schimbarea încadrării juridice a faptei și dispunerea măsurii sechestrului asigurător, precum și aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu executare în regim de detenție. Partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, a susținut în apel că s-a omis luarea măsurii asigurătorii - în speță sechestru asigurător - asupra bunurilor inculpatului O.G.L. Prin decizia penală nr. 344 din 14 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și al părții civile D.G.F. P. Dolj, declarate împotriva sentinței penale nr. 215 din 21 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj, privind pe intimatul - inculpat O.G.L.

A desființat sentința. A repus în individualitatea lor pedepsele aplicate. În baza dispozițiile art. 334 Cod pr. penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul O.G.L. din infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 241/2005, în infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005. În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul O.G.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și c) C. pen., aceasta din urmă constând în interzicerea dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) și c) C. pen. pe durată de 3 ani ca pedeapsă complementară. În baza art. 33 alin. (1) lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., a dispus ca inculpatul O.G.L. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) și c) C. pen., lit. c) - în interzicerea dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale - pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) C. pen., aceasta din urmă constând în interzicerea drepturilor de a fi administrator al unei societăți comerciale. A admis cererea de instituire a măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatului O.G.L. formulată de partea civilă și în baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2006 a instituit sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile, aparținând acestui inculpat, până la concurența sumei de 1.128.129 lei. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că prima instanță a făcut o greșită încadrare juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, că această încadrare juridică trebuia schimbată, în raport de valoarea prejudiciului adus părții civile, respectiv 100.000 euro, valoare care își găsește reglementarea în dispozițiile alin. (2) ale art. 9 din Legea nr. 241/2005. Totodată prima instanță de control judiciar a apreciat ca fiind întemeiată și critica formulată atât de Ministerul Public cât și de partea civilă A.N.A.F., prin care se susține că s-a omis luarea măsurii asiguratorii - în speță sechestru asigurator - deoarece această măsură este obligatoriu să fie dispusă în baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, cu atât mai mult cu cât această măsură a fost cerută și de partea civilă A.N.A.F.

- Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, iar luarea măsurilor asiguratorii nu este condiționată de existența în patrimoniul inculpatului a unor bunuri sau sume de bani ori titluri de valoare identificate. Curtea a mai opinat că nu este întemeiată critica ce vizează greșita individualizare a pedepsei. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul O.G.L. Reprezentantul Ministerului Public, invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. a pus concluzii de admitere a recursului. În susținere a arătat că inculpatului i s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Procurorul a apreciat că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului nu este aptă să realizeze scopul preventiv-educativ, la aplicarea acestei pedepse instanța de apel neluând în considerare împrejurările și condițiile concrete în care inculpatul a săvârșit infracțiunile de evaziune fiscală, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, modalitatea în care au fost săvârșite infracțiunile, pe de o parte prin stabilirea cu rea-credință a impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate bugetului statului, iar pe de altă parte, prin neînregistrarea unui număr mare de facturi reflectând operațiuni economice de achiziții intracomunitare de bunuri.

Nu s-a avut în vedere totodată că, prin infracțiunile săvârșite de inculpat s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în cuantum foarte ridicat, în sumă de 1.128.129 lei, la care se adaugă, începând cu anul 2007, accesoriile calculate potrivit normelor procedurale fiscale, faptul că până în prezent acest prejudiciu sau o parte din acesta nu a fost achitat, societatea în numele căreia a acționat inculpatul fiind radiată din evidențe în urma închiderii procedurii falimentului - așa cum rezultă din datele comunicate de Oficiul Registrului Comerțului Dolj. De asemenea nu a fost luată în considerare nici împrejurarea că inculpatul nu a efectuat nici un demers pentru a achita acest prejudiciu și nu dispune de bunuri mobile sau imobile care ar putea eventual să formeze obiectul executării în vederea recuperării sumei pe care o datorează bugetului statului.

Reprezentantul Ministerului Public a opinat că având în vedere limitele pedepsei cu închisoarea prevăzută de lege pentru fiecare din infracțiunile deduse judecății (de la 3 la 10 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și de la 4 ani la 10 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005), chiar și în condițiile în care inculpatul a recunoscut infracțiunile săvârșite, beneficiind de dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., se impunea ca acestuia să i se aplice pedeapsa într-un cuantum mai ridicat, care să corespundă cerințelor unei individualizări juste în raport cu criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului, urmând ca instanța de ultim control judiciar să stabilească pedepse orientate spre maximul special redus cu o treime, ca urmare a aplicării procedurii simplificate prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., iar ca modalitate de executare a pedepsei a solicitat executarea acesteia sub supraveghere condiționată. Totodată a mai solicitat instanței să stabilească un termen de încercare orientat spre limita superioară a acestuia, conform dispozițiilor art. 86 2 C. pen., apreciind că numai o astfel de pedeapsă corespunde activității infracționale desfășurată de inculpat.

Apărătorul, invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., a pus concluzii de admitere a recursului, solicitând reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) și art. 76 C. pen. Astfel, s-a arătat că inculpatul a avut o conduită bună atât înainte de săvârșirea faptei cât și după comiterea acesteia, a dat dovadă de sinceritate și a colaborat cu organele judiciare pentru aflarea adevărului în cauză.

De asemenea, inculpatul și-a exprimat voința de a restitui în totalitate prejudiciul reținut în sarcina sa, iar pentru a obține sumele de bani necesare va desfășura o activitate în domeniul psihologiei, înscrisurile depuse la dosar atestând că acesta a absolvit cursul de formare complementară de bază „Psihologie clinică, psihodiagnostic și intervenții terapeutice”, curs ce s-a desfășurat în perioada 2012-2014, inculpatul urmând să-și desfășoare activitatea în acest domeniu. Apărătorul a mai arătat că inculpatul este bine integrat în familie și societate și că acesta are suportul atât moral cât și financiar al familiei sale. În final, apărătorul a solicitat să se mențină modalitatea de executare a pedepsei.

Cu privire la latura civilă a cauzei, același apărător a apreciat că a fost corect soluționată de instanța de fond. Cu privire la recursul declarat de parchet, a pus concluzii de admitere a acestuia însă numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei. În acest sens, apărătorul a solicitat menținerea cuantumului de 3 ani, executarea pedepsei urmând a fi suspendată. Analiz ând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate în cauză sunt întemeiate urmând a fi admise însă în limita și pentru următoarele considerente: Examin ând actele și lucrările dosarului se constată că, în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond care a analizat în mod complet și judicios ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, față de împrejurarea că inculpatul, la termenul din 16 mai 2012, a declarat că recunoaște în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, este de acord cu starea de fapt expusă în rechizitoriu și achiesează la toate probatoriile administrate de organele de urmărire penală solicitând ca judecata să se facă în baza acestor probatorii. Astfel, se reține că, activitatea infrac țională desfășurată de inculpatul O.G.L. care, în calitate de administrator al SC L.A.

SRL Craiova, (societate care a fost radiată în urma închiderii procedurii falimentului), în scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată, nu a evidențiat în contabilitate achizițiile intracomunitare de cereale efectuate în anul 2007 cu operatorii economici din Slovacia și Ungaria și nici nu le-a declarat organelor de control, prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 50.205 lei impozit pe profit și 433.494 lei TVA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

De asemenea fapta aceluia și inculpat care în calitate de administrator al societății comerciale mai sus menționate a înregistrat nejustificat ca taxă pe valoare adăugată deductibilă suma de 637. 025 lei aferentă achizițiilor intracomunitare efectuate, având drept consecință compensarea nelegală a obligației de plată datorată bugetului de stat cu titlul de TVA, producându-se un prejudiciu în cuantum de 644.430 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005. Critica formulat ă de inculpat referitoare la nereținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și în consecință nereducerea cuantumului pedepsei de către instanțe într-o mai mare măsură, este neîntemeiată.

Recunoa șterea faptei în fața instanței de fond și atitudinea corespunzătoare pe parcursul procesului penal de care a dat dovadă inculpatul, nu poate fi valorificată drept circumstanță atenuantă conform prevederilor art. 74 lit. c) C. pen., de instanța de recurs, întrucât prin recunoașterea vinovăției și aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. inculpatul a beneficiat deja de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă fiind totodată de menționat că, în stabilirea situației de fapt, împrejurarea că acesta a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa nu a avut un rol determinant ci numai unul de confirmare a unei realități care a fost probată fără echivoc. Nu exist ă temeiuri nici pentru reținerea în favoarea inculpatului a altor circumstanțe atenuante și nici a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

referitoare la conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea faptei. Referitor la cuantumul pedepsei rezultante de 3 ani, aplicat ă de instanța de fond și menținută de instanța de apel pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 precum și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acest cuantum a fost corect individualizat de instanța de fond, fiind de altfel corect menținut și de către instanța de apel, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. Vinov ăția inculpatului fiind pe deplin stabilită și dovedită, Înalta Curte constată că în mod corect, la individualizarea pedepsei,cele două instanțe au avut în vedere prevederile art. 320 1 C. proc.

pen. referitoare la recunoașterea vinovăției și art. 72 C. pen. relativ la gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările concrete în care infracțiunile de evaziune fiscală au fost comise, modalitatea în care au fost săvârșite aceste infracțiuni, consecințele produse dar și circumstanțele personale ale inculpatului. De și prejudiciul cauzat bugetului de stat prin activitatea infracțională desfășurată de inculpat a fost evaluat la suma de 1.128.129 lei, acesta și-a manifestat voința de a-l achita și a făcut demersuri în acest sens absolvind un curs pe care l-a urmat pe o perioadă de 2 ani, în perioada 2012-2014, în domeniul psihologiei, respectiv cursul de „Psihologie clinică, psihodiagnostic și intervenții terapeutice”, cu scopul ca prin activitatea ce o va desfășura în acest domeniu să realizeze veniturile necesare achitării prejudiciului.

Potrivit dispozi țiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul săvârșirii de infracțiuni. Ca măsură de constrângere pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare pedeapsa trebuie individualizată în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.

Av ându-se în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut în totalitate activitatea infracțională dedusă judecății, inclusiv suma cu care a prejudiciat bugetul de stat precizând că nu a putut să o achite din lipsa posibilităților materiale, având în vedere și împrejurarea că nu a primit la rândul său banii de la firmele cărora le-a valorificat cerealele, faptul că nu are antecedente penale, că este o persoană cu studii superioare, integrată familial și social, Înalta Curte apreciază că o pedeapsă de 3 ani închisoare cu privire la care se va dispune suspendarea executării acesteia sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, va fi în măsură să realizeze scopul social al pedepsei la care face referire art. 52 C. pen.

și să-l determine pe inculpat să conștientizeze că se impune respectarea pe viitor a prescripțiilor legii penale și de asemenea respectarea tuturor valorilor sociale ocrotite de legea penală, pedeapsa aplicată reprezentând un avertisment pentru acesta. Pentru aceste motive, Î nalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul O.G.L. împotriva deciziei penale nr. 344 din 14 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Va casa decizia penală atacată numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului. Va reține cauza spre rejudecare și în fond: În temeiul art. 86 1 C. pen.

va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani. În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare va dispune ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate, la serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului Dolj; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de subzistență. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) C. pen., aceasta din urmă constând în interzicerea drepturilor de a fi administrator al unei societăți comerciale.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. Va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere. Va menține celelalte dispoziții ale deciziei. Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul O.G.L. împotriva deciziei penale nr. 344 din 14 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală atacată numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului. Reține cauza spre rejudecare și în fond: În temeiul art. 86 1 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare dispune ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate, la serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului Dolj; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de subzistență. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) C. pen., aceasta din urmă constând în interzicerea drepturilor de a fi administrator al unei societăți comerciale.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 06 septembrie 2013.