ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 692/2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la 10 aprilie 2019 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. și cu intervenientul forțat C. obligarea pârâtului la plata următoarelor sume:

a) pentru suma de 28.864.64 RON (achitată deja de pârâtul B.. cu titlu de plată parțială) penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere calculate de la data de 23.11.2017 (data primirii de către pârâtul B. a avizării de daună formulată de victimă - prezentul reclamant) până la data plății efective 30.04.2018, conform prevederilor art. 38 din cadrul Normei nr. 23/2014 emisa de Autoritatea de Supraveghere Financiară și publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 826 din 12 noiembrie 2014;

b) pentru diferența de despăgubire, penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere calculate de la data de 23.11.2017 (data primirii de catre paratul B.. a avizării de daună formulată de reclamant) până la data plății efective din despăgubirile cuvenite, conform prevederilor art. 38 din cadrul Normei nr. 23/2014 emisa de Autoritatea de Supraveghere Financiară și publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 826 din 12 noiembrie 2014. Reclamantul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată și reprezentare generate de acest proces.

Prin sentința civilă nr. 1553/26.06.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2018 a fost admisă în parte cererea precizata formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Național "Carte Verde" din Marea Britanie prin mandatar B. și cu intervenientul C..

A fost obligat pârâtul Biroul Național "Carte Verde" din Marea Britanie prin mandatar B. la plata către reclamant a sumei de 5547 Euro, în echivalent în RON la cursul BNR din data plății, a sumei de 106.50 Euro/luna, în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, începând cu luna noiembrie 2017 și până la încetarea stării de nevoie, a sumei de 96.3 Euro/luna, în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la încetarea stării de nevoie, reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 22000 RON cu titlu de despăgubiri morale.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a unor penalități de întârziere în cuantum de 0.2 % pe zi de întârziere, aferente sumei de 28864.64 RON, începând cu data de 10,03.2018 si până la data de 30.04.2018.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a unor penalități de întârziere în cuantum de 0.2 % pe zi de întârziere astfel: pentru suma de 22000 RON și pentru suma de 106.50 euro/luna începând cu data de 10.03.2018 și ținând cont în cazul prestației lunare de data scadenței fiecărei rate și până la data plății efective a debitului, iar pentru suma de 5547 Euro și 96.30 Euro/luna începând cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii, ținând cont de data scadentei fiecărei prestații și până la achitarea efectivă a debitului.

De asemenea, a fost obligat pârâtul la plata către stat a sumei de 3251.55 RON reprezentând ajutorul public judiciar de care a beneficiat reclamantul.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantul A. și pârâtul Biroul Național "Carte Verde" din Marea Britanie, apeluri care au fost înregistrate pe rolul secției a III-a Civile și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București.

Prin încheierea nr. 43 din 22 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența în favoarea Secțiilor a V-a sau a VI-a civile, în vederea repartizării unui complet specializat în litigii cu profesioniști.

Cu privire la excepția necompetenței materiale procesuale a secției a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în soluționarea prezentului litigiu, instanța a reținut că obiectul cererii îl constituie pretenția reclamantului de obligare a pârâtului B. la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a producerii unui accident rutier, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile privitoare la răspunderea civilă delictuală reglementate de C. civ., precum și pe cele ale Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, respectiv Norma ASF 23/2014.

Conform dispozițiilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009:

"Prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport de numărul cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: a) cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad-hoc; b) cererile în materia societăților reglementate de Legea nr. 31/1990 și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului; c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței; d) cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare".

Potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, în cadrul curților de apel funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime și fluviale.

În acest sens, se reține că prin hotărârea nr. 29/2011, adoptată de Colegiul de conducere al Curții de Apel București, s-au înființat complete specializate în litigiile cu profesioniști în cadrul Secțiilor a V-a civilă și a VI-a civilă, în următoarele domenii: litigii cu profesioniști, insolvență, societăți comerciale, concurență neloială, registrul comerțului.

Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 18/2016, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a statuat astfel:

"Competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

Totodată, s-a reținut că prin Decizia nr. 13/18.05.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justitie, s-a admis recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, și s-a stabilit că:

"În litigiile având ca obiect plata de despăgubiri materiale și morale formulate de terțele persoane păgubite prin producerea accidentelor de circulație, în care calitatea procesuală pasivă o are asigurătorul RCA, iar persoana vinovată are calitatea de intervenient forțat sau de pârât alături de asigurătorul RCA, cât și în litigiile privind acțiunile în regres formulate de asigurător împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, competența materială procesuală revine secțiilor specializate ".

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justitie a reținut:

"Ca atare, competența specializată a tribunalelor/secțiilor/completelor vizează, în acord cu dispozițiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu dezlegările cu valoare de principiu din Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, materia asigurărilor. Această competență nu este atrasă de verificarea modului în care o societate de asigurare își desfășoară activitatea economică ori de studierea felului în care aceasta s-a poziționat pe o piață concurențială, în vederea eficientizării activității sale, ci este atrasă de însăși natura și obiectul litigiilor care intră sub incidența respectivei materii a asigurărilor [individualizată în mod expres în art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, sau de dispozițiile art. 115 din C. proc. civ..]. Plecând de la analizarea contractului de asigurare RCA și de la stabilirea răspunderii civile delictuale a asiguratului RCA, instanțele judecătorești sunt chemate să aplice unitar dispozițiile legale din materia asigurărilor, analiză care necesită valorificarea specializării judecătorului după natura și obiectul cauzelor, întocmai cum se prevede în cazul litigiilor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011".

În acest context, instanța a reținut, în raport cu dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justitie și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia civilă nr. 862/1.04.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, decizia civilă nr. 979/13.04.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020), că natura litigiului dedus judecății în prezenta cauză atrage competența completelor specializate în litigiile cu profesioniști configurate în cadrul Secțiilor a V-a civilă și a VI-a civilă, astfel încât a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București și a dispus înaintarea dosarului în vederea repartizării către una dintre secțiile Curții de Apel București, specializate în soluționarea litigiilor civile cu profesioniști.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a VI-a Civile sub același nr. de dosar, iar la termenul de judecată din 23 februarie 2022, instanța a invocat excepția de necompetență materială procesuală a secției.

Prin încheierea nr. 36 A/2022 din 23 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția de necompetență funcțională a sa, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a III-a Civile a Curții de Apel București, având în vedere specializarea acestei secții dată de lege în materiile prevăzute de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și Curtea de Apel București, secția a III-a civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 3 martie 2022, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între secțiile care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Potrivit art. 136 C. proc. civ. există conflict negativ de competență când două secții specializate ale aceleiași instanțe judecătorești și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte constată că cele două secții specializate ale Curții de Apel București, prin încheiere, s-au declarat deopotrivă și reciproc necompetente funcțional.

Competența pentru soluționarea conflictului aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție conform art. 136 alin. (2) C. proc. civ.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate, Înalta Curte constată că cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. și cu intervenientul forțat C. a fost soluționată în primă instanță de Tribunalul București, secția a V-a civilă, iar apelurile formulate de reclamantul A. și pârâtul Biroul Național "Carte Verde" din Marea Britanie au fost înregistrate pe rolul secției a III-a Civile și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București.

Se constată că aspectul competenței funcționale de soluționare a prezentului litigiu a fost tranșat definitiv la prima instanță, întrucât cauza a fost soluționată în fond de către o secție civilă a tribunalului, iar nu de către o secție specializată în litigii cu profesioniști, deși în cadrul Tribunalului București există asemenea secții.

Câtă vreme chestiunea necompetenței materiale procesuale a acestei secții nu a fost invocată în fața instanței de fond, deși la nivelul instanței existau cele două categorii de secții civile, se impune concluzia că acest aspect nu ar mai putea fi invocat cu privire la competența secției instanței superioare chemate să soluționeze calea de atac, în condițiile în care diferențierea între secțiile Curții de Apel are la bază aceleași criterii ca cea între secțiile Tribunalului.

Totodată, se constată că, prin decizia nr. 18/17.10.2016 Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reținut că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond (paragraf 164).

Așadar, în speță competența de soluționare a apelurilor revine instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat decizia atacată, iar nu instanței ierarhic superioare celei care se susține că ar fi trebuit să soluționeze cauza în primă instanță, potrivit criteriilor de stabilire a competenței.

În consecință, pentru considerente ce țin strict de stabilitatea sistemului judiciar, de asigurarea unei coerențe juridice în abordarea unor aspecte similare, competența de soluționare a cauzei nu poate fi stabilită decât în favoarea secției a III-a Civile a Curții de Apel București.

Astfel, în speță, cauza a fost judecată în primă instanță de Tribunalul București, secția a V-a civilă și în apel a fost repartizată secției a III-a Civile, apelul urmând a fi judecat de secția a III-a Civilă a Curții de Apel București.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și față de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2022.