ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 423/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 13 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. și pe intervenientul forțat C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: despăgubirilor materiale - în cuantum de 22.445 Euro (echivalent în RON la curs B.N.R. din data plății); despăgubirilor morale în cuantum de 150.000 Euro (echivalent în RON la curs B.N.R. din data plății); penalităților de întârziere de 0,2% pe zi din despăgubirile datorate (materiale + morale) începând cu data de 31.07.2017 (data formulării ofertei de despăgubire de către asigurător) până la data plății efective, conform prevederilor art. 38 din cadrul Normei A.S.F. nr. 23/2014.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349,1350 și urm., art. 1381-1395, art. 2223 și urm. C. civ. art. 148 și urm., art. 411, 451, 453 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1084/2019 din 23 aprilie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și intervenientul forțat C., a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 15.000 euro daune morale la cursul în RON de la data plății și la plata penalităților de întârziere de 0,2% începând cu a 11 a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și a respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, dar și a încheierii de ședință din 9 aprilie 2019 a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 2035/A din 27 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință din 9 aprilie 2019 și sentinței civile nr. 1084/23.04.2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A. și intimatul-intervenient C..

A fost schimbată sentința apelată în sensul că: a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 482,98 RON daune materiale, a sumei de 30.000 euro, în echivalent RON la cursul BNR de la data plății, reprezentând daune morale precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe fiecare zi de întârziere calculate asupra sumelor mai sus menționate, începând cu data de 11.08.2017 până la data plății.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 2035/A din 27 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

În argumentarea cererii de recurs, se susține, în esență, că instanța de apel a dat o interpretare greșită dispozițiilor legale aplicabile speței, respectiv dispozițiilor art. 2213 C. civ., Legii nr. 136/1996 și Normei de aplicare 23/2014.

Solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare sub aspectul obligării sale la plata penalităților de întârziere, cu consecința respingerea cererii de acordare a acestora.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, solicitând, în principal constatarea nulității recursului, iar în subsidiar respingerea acestuia.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 23 iunie 2021, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 15 decembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins excepția nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant A. prin întâmpinare; a admis în principiu recursul și a acordat termen la 2 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, recurenta-pârâtă cu mențiunea de a indica, în timp util, moștenitorii defunctului A. în vederea introducerii acestora în cauză.

La termenul din 2 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a constatat întrunite condițiile art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că, astfel cum a rezultat din actele depuse la dosar, a intervenit decesul intimatului-reclamant A., iar recurenta-pârâtă, deși a fost citată cu mențiunea de a indica moștenitorii părții decedate, nu a procedat în acest sens.

Așa fiind, prin încheierea de la acea dată, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării recursului.

În urma referatului întocmit la 30 ianuarie 2023, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar părțile au fost citate în vederea discutării excepției de perimare pentru termenul de judecată din 1 martie 2023.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția perimării cererii de recurs, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a constata perimat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Potrivit textului de lege evocat, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar pentru a interveni perimarea în materie civilă, cauza, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege.

Astfel, fiind o sancțiune procedurală, perimarea operează de drept, instanța putând să constate perimarea și din oficiu, astfel cum reiese și din dispozițiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ.:

"Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, în sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ. a fost emis la 2 martie 2022, data suspendării judecării cauzei în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În aplicarea dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., de la acest moment a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, care se împlinea la 2 septembrie 2022.

În cauză, s-a reținut că dosarul a rămas în nelucrare de la 2 martie 2022, data suspendării judecării cauzei, până la acest termen, când cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 416 C. proc. civ., perioadă în care, din vina părților, nu a fost întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut.

Față de caracterul imperativ al dispozițiilor art. 420 C. proc. civ., instanța este obligată să constate perimarea, fără a mai efectua vreun act de procedură.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. prin lichidator judiciar D. împotriva deciziei civile nr. 2035/A din 27 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. prin lichidator judiciar D. împotriva deciziei civile nr. 2035/A din 27 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2023.