ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1113/2022

HOTĂRÂRE

11.05.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1113/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 la 06.12.2016 pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamanta A., în nume propriu și ca reprezentant al CMI Dr. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria Mioveni prin Primar și Consiliul Local Mioveni, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 8.327 RON, reprezentând redevență achitată în perioada ianuarie 2014-25.11.2016, la plata sumei de 9.500 RON, reprezentând contravaloare materiale de construcții dispărute din spațiul concesionat, la plata sumei de 9.000 RON, reprezentând mobilier degradat, instrumentar distrus, ecograf portabil distrus, la plata sumei de 50.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru imposibilitatea folosirii spațiului concesionat în perioada 2014-2016, cu cheltuieli de judecată.

La 12.07.2017 reclamanta a depus modificare de acțiune cu privire la cadrul procesual pasiv, prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu doar cu pârâtul Orașul Mioveni prin Primar.

Prin sentința civilă nr. 4373 din 27 iunie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Pitești a respins ca neîntemeiată acțiunea, așa cum a fost modificată, formulată de reclamanta A., în nume propriu și ca reprezentant al CMI Dr. A., în contradictoriu cu pârâtul Orașul Mioveni prin Primar.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții A. și CMI Dr. A., prin reprezentant legal A..

Prin decizia civilă nr. 1930 din 28 aprilie 2021, Tribunalul Argeș a respins apelul declarat de reclamanți ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții A. și CMI Dr. A., prin reprezentant legal A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă la data de 30 iunie 2021.

La termenul din 13 ianuarie 2022 instanța a invocat excepția necompetenței materiale a secției I Civilă a Curții de Apel Pitești, pe care a admis-o prin încheiere pronunțată la aceeași dată și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Pitești.

În esență, instanța a reținut că în structura Curții de Apel Pitești funcționează două secții civile, în baza art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliul Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, sens în care Colegiul de conducere al Curții de Apel Pitești a stabilit obiectele din sistemul ECRIS corespunzătoare fiecărei secții, iar secția a II-a civilă judecă și cauzele de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale.

Totodată, arată că în cauză, litigiul dintre părți vizează contractul de concesiune nr. x/06.01.2005, încheiat de acestea cu privire la concesionarea unui spațiu ce aparține domeniului public al U.A.T. Mioveni, reclamanții solicitând angajarea răspunderii contractuale a pârâtului, apreciindu-se că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau în baza contractului de concesiune, astfel că prezentul litigiu privește executarea contractului încheiat de părți, reclamanții solicitând restituirea redevenței plătite, dar și despăgubiri.

Așa fiind, Curtea a reținut că potrivit art. 2 lit. c)

din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data încheierii actului, sunt asimilate actelor administrative, în sensul acestei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică. Deci contractul de concesiune dedus judecății este asimilat unui act administrativ, conform dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii sale, aplicabile conform art. 70 din O.U.G. nr. 54/2006, privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică.

De asemenea, curtea a reținut că potrivit art. 66 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 54/2006, în vigoare la momentul introducerii acțiunii de față, soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.

În consecință, Curtea a reținut că în cauză, având în vedere obiectul și natura litigiului, competența materială procesuală de soluționare a cauzei aparține secției a II-a Civile și de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 09.02.2022 sub nr. x/2016*.

La termenul din 23 martie 2022 instanța a invocat excepția necompetenței materiale a secției a II-a Civile și de contencios administrativ și fiscal, pe care a admis-o prin încheierea pronunțată la 06 aprilie 2022, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției I Civilă din cadrul Curții de Apel Pitești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a reținut că deși reclamanții fac referire la un contract de concesiune încheiat cu pârâtul, din dezvoltarea motivelor de fapt ale acțiunii rezultă că aceștia tind la angajarea răspunderii civile a pârâtului pentru fapte care excedează respectivului contract.

Instanța reține de asemenea că determinant în stabilirea competenței materiale procesuale a celor două secții este criteriul ce ține de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesioniști.

Față de aceste mențiuni, Curtea a reținut că în speță, pârâtul este chemat să răspundă delictual ca orice persoană fizică sau juridică, pentru fapte ilicite care excedează contractului de concesiune, astfel că litigiul nu poate fi calificat ca având natură administrativă, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, și nici ca fiind unul cu profesioniști în sensul legii pentru a se putea face aplicarea Hotărârii nr. 5/10.03.2016 adoptată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești, care atribuie astfel de litigii în competența secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal.

Așa fiind, având în vedere natura pur civilă a litigiului, luând în considerare și împrejurarea că acesta s-a judecat în primă instanță și în apel de către instanța civilă de drept comun, Curtea de apel a constatat că instanța competentă material și funcțional să judece recursul împotriva soluției pronunțate în apel nu poate fi decât Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, ca instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două secții specializate ale aceleiași instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (1) și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea secției I Civilă din cadrul Curții de Apel Pitești competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, aceste prevederi legale desemnând și existența unui conflict negativ de competență în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești în considerarea prevederilor art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții specializate ale Curții de Apel Pitești, secția I civilă și secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între secțiile sesizate fiind reciproce și cel puțin una dintre acestea este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna dintre secțiile aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material procesual, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. necompetența este de ordine publică "în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat".

Înalta Curte reține, prin raportare la dispozițiile legale mai sus evocate și ținând seama de considerentele deciziei nr. 17/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, că noțiunii de competență materială procesuală i se subsumează și competența specializată, care este reglementată în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și în cuprinsul unor legi speciale.

Înalta Curte reține, așadar, că noțiunea de competență materială include și competența specializată, situație în care aceasta din urmă se supune regimului competenței materiale, atât sub aspectul caracterului de ordine publică al normei, cât și al dreptului invocării din oficiu a excepției de necompetență specializată, în temeiul art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Totodată, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

În cauză, în fața Judecătoriei Pitești, la primul termen de judecată din 22 noiembrie 2017, niciuna dintre părți nu a invocat necompetența materială procesuală a acesteia, sens în care prima instanță a reținut că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, arătând în partea introductivă a sentinței civile nr. 4373/2019, că pe rol se află judecarea cauzei în materie Civilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că neinvocarea excepției necompetenței materiale procesuale în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 C. proc. civ. în fața Judecătoriei Pitești are drept consecință consolidarea competenței instanței inițial învestite.

Prin urmare, excepția necompetenței nu mai putea fi invocată din oficiu de către Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în calea de atac a recursului, aceasta fiind stabilită în mod definitiv de către prima instanță, care a soluționat litigiul în complet specializat în materie civilă.

Totodată, se constată că, prin decizia nr. 18/17.10.2016 Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reținut că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond (par. 164).

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că, în speță, secția I civilă rămâne competentă să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.