ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1480/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 110 din 18 iunie 2012, Tribunalul Olt, a fost

condamnat inculpatul D.I, cunoscut cu antecedente penale, la 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped de art. 257 alin. (1) C. pen. în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul D.I. suma de 15.000 lei.

S-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de martorul denunțător P.P.

A fost obligat inculpatul la 700 lei, cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.I., reținându-se în sarcina acestuia că, în luna februarie 2010, prin intermediul martorului R.I., a pretins de la martorul denunțător P.P. suma de 15.000 lei, lăsând să se înțeleagă că are influență pe lângă persoane cu funcții de conducere din cadrul Spitalului de Urgență Slatina și poate intermedia angajarea martorei P.A.M. pe postul de asistent medical în cadrul Spitalului de Urgență Slatina.

În luna februarie 2010, prin intermediu martorului R.I., inculpatul D.I. l-a cunoscut pe martorul denunțător P.P., care i-a precizat că are două fiice care au absolvit cursurile de asistent medical și ar dori să găsească loc de muncă pentru acestea.

Inculpatul, la rândul său, a menționat că este instalator în cadrul Spitalului de Urgență din Slatina și, în discuția purtată și în prezența martorului R.I., a lăsat să se înțeleagă că are influența necesară pentru a interveni pe lângă organele de conducere, în scopul de a le determina pe acestea să faciliteze angajarea uneia dintre fiicele martorului denunțător, respectiv a numitei P.A.M., avansând chiar numele lui D.R., șeful Secției Neurologie.

În continuare, inculpatul a creat convingerea martorului denunțător cât și a celorlalte persoane prezente la discuții că, datorită influenței pe care o are asupra unor cadre medicale cu funcții de conducere, care vor face parte din comisia de examinare, o poate favoriza pe aceasta la susținerea examenului ce ar fi urmat să fie organizat.

În schimbul traficării influenței sale, inculpatul a pretins și primit în numerar suma de 15.000 lei, despre care a afirmat că o va da la rândul său șefului Secției Neurologie și altor persoane care vor facilita angajarea numitei P.A.M. pe postul de asistent medical, fără a se fi încheiat însă vreun înscris privind remiterea efectivă a sumei de bani pretinsă.

Toate aceste discuții au avut loc în locuința martorului denunțător P.P. situată în com. Curtișoara, sat. Proaspeți, județul Olt.

S-a reținut că, împrejurarea remiterii sumei de 15.000 lei de către martorul denunțător inculpatului, pentru ca acesta să-și folosească influența în scopul angajării martorei P.A.M., rezultă fără echivoc din declarațiile martorilor oculari, P.P., R.I., P.V., P.M.E., P.A.M. și R.C.N., chiar dacă unii

dintre aceștia au afirmat că suma de bani a fost remisă încă de la prima întâlnire, iar alții au precizat că remiterea sumei a avut loc la a doua întâlnire, semnificație juridică având, în special remiterea efectivă a sumei de 15.000 și scopul acestei remiteri.

Pentru că familia denunțătorului nu a mai fost ulterior contactată de către inculpat, în luna mai 2010 martorul denunțător P.P. împreună cu martorul R.I. l-au contactat telefonic pe acesta și, întrucât inculpatul nu a răspuns la telefon, aceștia au decis să se deplaseze la locul de muncă al inculpatului, respectiv la Spitalul de Urgență Slatina.

Cu acest prilej inculpatul a motivat că nu s-a mai organizat examen și că banii au fost dați „cui nu trebuia", fără să avanseze efectiv numele vreunei personae, iar în final a menționat că va restitui suma de 15.000 lei pe care o datora martorului denunțător, precum și o altă datorie în sumă de 500 lei, pe care o avea la martorul R.I., după 25 septembrie 2010, întrucât atunci ar fi urmat să contracteze un împrumut financiar.

După data de 25 septembrie 2010, atât martorul denunțător P.P. cât și martorul R.I. l-au contactat din nou pe inculpat, prilej cu care acesta a devenit nervos și l-a amenințat pe martorul R.I. că dacă îl mai caută la serviciu îl va bate. S-a mai arătat că inculpatul a recunoscut că a folosit suma de 15.000 lei în interes personal și că nu are de unde să restituie banii, chiar dacă fapta sa va fi reclamată organelor de cercetare penală.

Din declarația martorului D.R., medic șef de secție la Secția de Neurolgie din cadrul Spitalului de Urgență din Slatina, despre care inculpatul a lăsat să se înțeleagă că ar fi una dintre persoanele asupra căreia ar avea influență, a rezultat că inculpatul nu l-a contactat niciodată în scopul facilitării angajării vreunei persoane și oricum nu are atribuții în legătură cu efectuarea de angajări de personal, fiind eventual doar membru al comisiei de examinare.

Prin adresa din 27 octombrie 2011, Spitalul Județean Slatina a precizat că în perioada 2010-2011 nu s-au organizat concursuri pentru ocuparea posturilor vacante, cu excepția posturilor de medici și a funcțiilor specifice Comitetului Director al Spitalului (fila 64 - 65 dosar u.p.).

Inculpatul D.I. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, nici în faza de urmărire penală și nici în faza de judecată, pretinzând că plângerea martorului este o răzbunare personală a acestuia și că de fapt nu a mers niciodată în locuința acestuia situată în com. Curtișoara și nici nu i-a solicitat suma de 15.000 lei în copul de a-și trafica influența pentru ca fiica acestuia să fie angajată pe post de asistent medical în cadrul Spitalului de Urgență din Slatina.

Inculpatul a precizat că îl cunoaște pe martorul denunțător dar din cu totul alt context, și anume acela că a condus autoturismul pentru a-l transporta pe acesta în orașul Moldova Nouă în scopul achiziționării unei cantități de țigări, pretinzând pentru acest serviciu suma de 500 lei, iar la drumul de întoarcere au fost opriți de un echipaj de poliție care a procedat la confiscarea pachetelor de țigări, fără a încheia însă și un proces-verbal în acest sens, fapt pentru care nu poate dovedi cele susținute.

S-a mai reținut că martorii V.R. și G.M. au susținut versiunea inculpatului, dar aceștia nu au cunoștință în mod direct de cele relatate, ci au povestit la rândul lor ceea ce le-a povestit inculpatul, fapt pentru care nu au fost avute în vedere la stabilirea adevăratei stări de

fapt, cu atât mai mult cu cât nici declarația inculpatului nu se coroborează cu declarațiile celorlalți martori.

În vederea verificării sincerității și realității celor declarate în cauză s-a dispus testarea inculpatului și a martorului denunțător P.P. cu aparatul poligraf.

În concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 21 septembrie 2011 s-a menționat că răspunsurile inculpatului la întrebările relevante au determinat modificări specifice comportamentului simulat, comportament caracteristic persoanelor care încearcă disimularea adevărului.

În ce privește pe martorul denunțător, acesta nu a putut fi testat la testul poligraf, deoarece suferă de afecțiuni care fac incompatibilă efectuarea acestui test (fila 51 verso).

S-a constatat că fapta inculpatului D.I., care în luna februarie 2010 a pretins martorului denunțător P.P. suma de 15.000 lei, lăsând să se înțeleagă că are influență pe lângă persoane cu funcții de conducere din cadrul Spitalului de Urgență Slatina și poate intermedia angajarea martorei P.A.M., pe postul de asistent medical în cadrul Spitalului de Urgență Slatina, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art. 257 C. pen., fapta fiind însă săvârșită de o persoană care nu are vreuna din funcțiile precizate de art. 1 din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea judiciară a pedepsei, s-a ținut seama de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta săvârșită, circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, precum și de pericolul social concret al faptei și făptuitorului.

Din fișa de cazier a inculpatului a rezultat că acesta are antecedente penale, chiar dacă acestea nu se subsumează vreunei situații de recidivă ori pluralitate de infracțiuni, aspect care subliniază perseverența infracțională a acestuia, fapta care formează obiectul cauzei de față fiind una periculoasă în actualul context economico - social, în care societatea are nevoie de încredere în organele statului.

Instanța de fond a apreciat că este oportună aplicarea unei pedepse de patru ani închisoare în regim privativ de libertate, astfel realizându-se nu doar scopul educativ al pedepsei, dar mai ales scopul coercitiv al acesteia, necesar în raport de atitudinea inculpatului, antecedentele sale penale și perseverența infracțională manifestată.

În ce privește solicitarea martorului denunțător P.P., de a i se restitui suma de 15.000 lei, pe care a remis-o inculpatului în scopul cumpărării de influență, s-a reținut că, potrivit art. 257 alin. (2) C. pen. se aplică corespunzător dispozițiilor art. 256 alin. (2) C. pen., în sensul că „banii, valorile sau orice alte bunuri se confiscă iar dacă acestea nu se găsesc condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani".

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt s-a precizat că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de martorul P.P. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6

1

din Legea nr. 78/2000.

S-a mai arătat că, prin Decizia nr. 59 din 24 septembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art. 6

1

alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000 privind nepedepsirea făptuitorului și restituirea banilor, valorilor sau

oricăror altor bunuri care au făcut obiectul infracțiunii sunt aplicabile numai infracțiunilor prevăzute de legea specială, iar dispozițiile art. 255 alin. (3) și (5) C. pen. sunt aplicabile numai infracțiunilor încadrate exclusiv conform art. 255 C. pen., nefiind aplicabile dispozițiile legii speciale, respectiv ale art. 6

1

alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000.

În motivare, s-a menționat că art. 256 alin. (2) și ale art. 257 alin. (2) C. pen. nu au fost înlocuite cu dispozițiile corespunzătoare din legea specială și mai mult, în vreme ce în art. 6

1

din Legea nr. 78/2000 s-a reglementat o cauză specială de nepedepsire, în C. pen. nu a fost reglementată o asemenea cauză specială de nepedepsire pentru infracțiunile de trafic de influență, „în cazul acestora fiind aplicabilă în toate situațiile în care se constată existența infracțiunilor, măsura confiscării bunurilor ce au făcut obiectul lor."

În raport de cele mai sus arătate și observând că inculpatul D.I. este judecat în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., s-a dispus respingerea cererii de restituire a sumei de 15.000 formulată de martorul denunțător P.P., care oricum a manifestat rea-credință prin încercarea de cumpărare de influență, urmând ca aceasta să fie supusă regimului juridic prevăzut de art. 257 alin. (2) prin raportare la dispozițiile art. 256 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel martorul denunțător P.P. și inculpatul D.I.

Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale, în sensul pronunțării unei soluții de achitare, în temeiul art. 11 pct 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, lipsind, sub aspectul laturii obiective, condiția ca fapta să se refere la atribuțiile de serviciu ale persoanei față de care se pretinde influența, în condițiile în care medicul D.R., pe lângă care se pretinde că inculpatul a promis că va intervene, nu are ca atribuții de serviciu angajarea personalului în unitatea spitalicească. S-a mai arătat că, din adresa din 27 octombrie 2011 a Spitalului Județean Slatina rezultă că, în perioada 2010-2011, nu s-au organizat concursuri pentru ocuparea posturilor vacante, posturile fiind blocate prin hotărâre de guvern încă din anul 2008.

În motivarea apelului, s-a mai arătat că săvârșirea faptei de către inculapt nu este dovedită, solicitatându-se achitarea, în temeiul art. 11 pct 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen. în acest sens, s-a arătat că nu s-a ținut cont de depozițiile martorilor propuși de inculpat în apărare, fiind avute în vedere numai depozițiile martorilor propuși de denunțător, care sunt subiectivi, fiind în relații de rudenie și respectiv de prietenie cu inculpatul, respectiv soția și fiicele denunțătorului și martorul R.C. care este viitorul ginere al denunțătorului. De asemenea, s-a mai susținut că depozițiile martorilor sunt contradictorii în legătură cu persoanele care au fost de față la momentul predării banilor. S-a mai arătat că, nu se impunea a se avea în vedere raportul de constatare tehnico-științifică pentru depistarea comportamentului simulat, având în vedere că inculpatul suferă de boli cronice și nu i s-a solicitat acordul pentru efectuarea testului. în subsidiar, au fost invocate critici sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, solicitându-se reducerea pedepsei

aplicate și stabilirea ca modalitate de executare, suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Apelul formulat de denunțătorul P.P. a vizat dispoziția de confiscare a sumei de bani, care a constituit obiectul infracțiunii de trafic de influență, arătându-se că în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 6

1

alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000 privitoare la restituirea sumei de bani către. denunțător, întrucât denunțarea faptei a avut loc înainte de începerea urmăririi penale, nefiind aplicabile în această situație dispozițiile legale referitoare la confiscare prevăzute de art. 257 alin. (2) C. pen.

În acest sens a fost invocată și practica judiciară, respectiv Deciziile penale nr. 3008 din 26 septembrie 2008 și nr. 3132 din 04 octombrie 2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia penală nr. 103 A din 20 martie 2012 a Curții de Apel București, Decizia penală nr 24 din 06 septembrie 2009 a Curții de Apel Bacău.

Prin Decizia penală nr. 379 din 11 decembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul inculpatului D.I. împotriva sentinței penale nr. 110 din 18 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 12/104/2012.

A fost desființată sentința apelată, în parte, pe latura penală.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d) C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor masuri de supraveghere:

-

să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt;

-

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;

-

să comunice și să justifice schimbarea locului de munca;

-

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86

4

C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarant de apelantul denunțător P.P.

A fost obligat apelantul - denunțător la plata a 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare din faza de apel, reprezentând 50% din onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat, au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, examinând hotărârea apelată, în raport de motivele de apel invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat următoarele:

Instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, pe baza unui material probator just administrat și apreciat, reținând corect că, în luna februarie 2010 inculpatul a pretins martorului denunțător P.P. suma de 15.000 lei, lăsând să se înțeleagă că are influență pe lângă persoane cu funcții de conducere din cadrul Spitalului de Urgență Slatina și poate intermedia angajarea martorei P.A.M. (fiica denunțătorului) pe postul de asistent medical în cadrul Spitalului de Urgență Slatina.

Pe tot parcursul procesului penal, inculpatul s-a apărat susținând că nu a comis fapta reclamată, iar denunțătorul a formulat plângerea în scop de răzbunare, ca urmare a unor neînțelegeri anterioare cu denunțătorul pe care l-ar fi însoțit în Serbia în vederea aprovizionării cu țigări, acestea fiind confiscate de organele de poliție, întrucât marfa nu era însoțită de documente legale. A mai susținut că denunțătorul l-a acuzat cu acea ocazie că ar fi fost în înțelegere cu echipajul de poliție și pentru acest motiv i-a solicitat suma de 10 000 lei, reprezentând contravaloarea țigărilor, inculpatul nefiind de acord cu această solicitare a denunțătorului.

Martorul R.I. a declarat că el este cel care a făcut cunoștință denunțătorului și inculpatului, ocazie cu care inculpatul a promis denunțătorului că poate facilita angajarea fiicei acestuia la Spitalul Județean Slatina, invocând în acest sens că are cunoștințe prin rândul cadrelor medicale cu funcție de conducere în cadrul unității spitalicești, menționând numele unui medic șef de secție respectiv medicul D.R. A mai precizat martorul că a doua zi a revenit cu inculpatul la domiciliul martorului denunțător, ocazie cu care acesta i-a remis inculpatului suma de 15 000 lei, prezente fiind și soția și cele două fiice ale denunțătorului. în același sens au declarat și martorele P.V., P.M.E., P.A.M., care, de asemenea, au precizat că au fost prezente în momentul în care martorul denunțător a remis suma de bani inculpatului în scopul promis.

Instanța de apel a reținut că, împrejurarea invocată de inculpat în motivele de apel, în sensul că depozițiile acestor martori sunt contradictorii, este nefondată, având în vedere că depozițiile martorilor sunt concordante cu privire la aspectele esențiale, respectiv predarea-primirea banilor și discuțiile care au avut loc între inculpat și denunțător, între depozițiile acestora existând numai diferențe nesemnificative, în sensul că unul dintre martori (R.I.) a susținut că suma de bani a fost remisă la a doua întâlnire care a avut loc a doua zi, iar ceilalți martori au susținut că suma de bani a fost predată după câteva zile, fiind explicabilă această contradicție între declarații, datorită trecerii timpului. Ceea ce are însă semnificație juridică este faptul că toți martorii au declarat că au fost prezenți și au văzut când inculpatul a primit suma de bani de la denunțător, în scopul arătat anterior.

S-a apreciat că, celelalte critici formulate de inculpat, în sensul că nu s-a ținut cont de depozițile martorilor propuși în apărare, V.R. și G.M., sunt de asemenea neîntemeiate, depozițiile acestora neputând servi la stabilirea situației de fapt, în condițiile în care nu cunosc în mod direct nimic din cele întâmplate, prezentând numai versiunea inculpatului, astfel cum le-a fost relatată de acesta.

Apărarea inculpatului, în sensul că persoana față de care s-a promis traficarea influenței nu avea competența directă de angajare a personalului în unitatea spitalicească, este de asemenea neîntemeiată, întrucât, pentru existența infracțiunii de trafic de influență este suficient ca inculpatul să lase să creadă că are influență asupra unui funcționar, respectiv să inducă părții vătămate falsa impresie că se bucură de o legătură strânsă cu funcționarul avut în vedere, pentru realizarea scopului promis, fiind suficientă indicarea funcției și autorității, respectiv a instituției ce are competența de a îndeplini un act în legătură cu atribuțiile sale de serviciu.

În speță, inculpatul a promis că va facilita angajarea fiicei denunțătorului în cadrul Spitalului Județean Slatina și pentru aceasta a nominalizat o persoană din conducere pe lângă care a promis că își va trafica influența, și anume șeful Serviciului Neurochirurgie, medicul D.R.. Este adevărat că acesta nu avea competența de angajare directă a personalului, însă inculpatul nu a promis că acesta va realiza în mod direct angajarea, ci a susținut că are cunoștințe în rândul conducerii și cadrelor medicale ce vor face parte din comisia de examinare, pentru ca fiica denunțătorului să poată fi promovată la concurs, solicitând în acest sens denunțătorului să îi pună la dispoziție și un C.V. însoțit de documente privind studiile efectuate de fiica acestuia.

Împrejurarea că, în cursul anului 2010, respectiv 2011, nu au fost organizate concursuri pentru ocuparea posturilor vacante în cadrul Spitalului Județean, fiind suspendată prin O.U.G. nr. 34/2009 ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din sistemul public, nu are relevanță sub aspectul încadrării juridice a faptei, cât timp denunțătorului i-a fost creată convingerea că acest lucru se va realiza, fiind totuși posibilă angajarea în sistemul public pentru situații speciale, prevăzute expres de dispozițiile ordonanței sus menționate, în limita posturilor finanțate și în limita cheltuielilor de personal aprobate în buget.

Referitor la condițiile în care s-a efectuat raportul de constatare tehnico-științifică din 21 septembrie 2011, care a concluzionat că la întrebările relevante, privind săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, răspunsurile inculpatului au înregistrat modificări specifice comportamentului simulat (fila 44-47 dosar urm. pen.), s-a constatat că, la dosarul de urmărire penală, fila 48, există declarația de consimțământ la examinare a inculpatului, fiind astfel neîntemeiate susținerile inculpatului, în sensul că nu i s-ar fi solicitat consimțământul și nu i-ar fi fost adus la cunoștință dreptul de a refuza efectuarea testului. De asemenea, susținerea acestuia, în sensul că la acea dată prezenta afecțiuni medicale care împiedicau efectuarea testului, s-a apreciat că este neîntemeiată, în condițiile în care la data efectuării testului a declarat pe propria răspundere că se află într-o stare psihomedicală normală (fila 48 dos. urm. pen.), aspect constatat, de altfel, și de către specialist cu ocazia examinării.

Criticile formulate de inculpate, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, au fost appreciate de instanța de apel ca fiind întemeiate.

Astfel, s-a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului, de 4 ani închisoare, a fost just individualizată de instanța de fond sub aspectul cuantumului, având în vedere gradul ridicat de pericol social concret al faptei comise de inculpat, atitudinea nesinceră a inculpatului, împrejurarea că este cunoscut cu antecedente penale, ceea ce demonstrează perseverență infracțională, nefiind justificată reducerea pedpsei aplicate de instanța de fond și nici reținerea în cauză a circumstanțelor atenuante.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de apel a reținut că, întrucât inculpatul este o persoană vârstnică, cu multiple afecțiuni medicale, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar (filele 33-43), scopul pedepsei se poate realiza și fără privarea de libertate, prin stabilirea ca modalitate de executare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, pedeapsă care, prin obligațiile impuse conform dispozițiilor legale, pe durata termenului de încercare de 6 ani stabilit conform dispozițiilor art. 86

2

C. proc. pen., asigură un control strict

asupra conduitei viitoare a inculpatului, de natură să inhibe un eventual comportament infracțional viitor.

Cu privire la apelul formulat de denunțător, s-a constatat că sunt nefondate criticile referitoare la restituirea sumei de bani confiscate, instanța de fond dispunând în mod corect confiscarea sumei de 15 000 lei, în raport de prevederile art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) C. pen., potrivit căruia în cazul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la echivalentul lor în bani.

S-a reținut că dispozițiile art. 6

1

din Legea nr. 78/2000 privind restituirea sumelor de bani nu se aplică în cauză, întrucât dispozițiile acestei legi privesc o categorie de persoane limitativ prevăzută în art. 1 din Lege, astfel că, neexistând identitate de situație juridică nu poate exista nici identitate de tratament juridic, în acest sens fiind și practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia 3420 din 25 iunie 2007).

Sub acest aspect, s-a constatat că a existat, într-adevăr, o practică judiciară neunitară, unele instanțe dispunând restituirea sumelor de bani către denunțător atunci când fapta a fost denunțată anterior începerii urmăririi penale, în acest sens fiind Decizia Tribunalului Suprem nr. 3/1973 (Decizia penală nr 5/A din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj), însă, încă din anul 2002 s-a statuat prin Decizia nr 112 din 07 octombrie 2002 a Completului de 9 judecători că soluția de restituire a sumei de bani beneficiarilor traficului de influență este contrară legii, „referirea din considerentele hotărârii la Decizia

-

Tribunalului Suprem nr 3/1973, neputând justifica neconfiscarea sumelor de bani".

De asemenea, s-a mai reținut că, prin Decizia nr. 59 din 24 septembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art. 6

1

alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000 privind nepedepsirea făptuitorului și restituirea banilor, valorilor sau oricăror altor bunuri care au făcut obiectul infracțiunii sunt aplicabile numai infracțiunilor prevăzute de legea specială.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs, în termen legal, denunțătorul P.P.,

criticând-o pentru nelegalitate, solicitând restituirea sumei de bani remisă inculpatului, întrucât în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 6

1

alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000.

Înalta Curte, verificând cauza atât sub aspectul criticii invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Sfera aplicării dispozițiilor art. 6

1

alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000, privind nepedepsirea făptuitorului și restituirea banilor, valorilor sau oricăror altor bunuri care au făcut obiectul infracțiunii, a fost pe deplin clarificată prin Decizia nr. 59 din 24 septembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, în recurs în interesul legii, iar soluția pronunțată în cauză respectă dispozițiile acestei decizii.

Astfel, instanța de fond a dispus în mod corect confiscarea sumei de bani, care a constituit obiectul infracțiunii de trafic de influență săvârșită de inculpatul D.I., având în vedere că, în conformitate cu dispozițiile art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., în cazul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, banii valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii se confiscă, iar atunci când acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Restituirea sumei de bani aparținând cumpărătorului, traficului de influență, în situația în care acesta a denunțat fapta autorității mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la această faptă, este posibilă numai în cazul săvârșirii infracțiunii de corupție prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, când devin aplicabile prevederile art 6

1

alin. (2) și (4) din aceeași lege.

În consecință, deși organele de urmărire penală au fost sesizate chiar de către denunțătorul P.P. cu privire la săvârșirea faptei de trafic de influență de către inculpatul D.I., nu sunt aplicabile prevederile art. 6

1

alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta de trafic de influență nu a fost săvârșită de o persoană având una funcțiile prevăzute în art. 1 din legea menționată.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de denunțătorul P.P. împotriva Deciziei penale nr. 379 din 11 decembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul denunțător la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.I., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de denunțătorul P.P. împotriva Deciziei penale nr. 379 din 11 decembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul denunțător la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.I., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2013.