ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2093/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2093/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 79 din 24 mai 2011,

Tribunalul Olt, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), 175

alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe

inculpatul B.I.D. la 8 ani închisoare.

În baza art 65 alin.

(2) C. pen. și art 64 alin. (1) lit a) și b) C. pen., s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a alege și de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a

ocupa o funcție electivă publică pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen.,

s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv

din 9 februarie 2011, la zi.

S-a dispus

restituirea scaunului corp delict (ridicat conform procesului-verbal din data

de 9 februarie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt) către partea

vătămată C.F., la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen. raportat la art 998 C. civ., s-a admis în parte acțiunea

civilă a părții civile C.F. și în totalitate acțiunile civile ale părților

civile Spitalul Județean de Urgență Slatina și Institutul Național de

Neurologie și Boli Neurovasculare București și s-a dispus obligarea

inculpatului la plata următoarelor sume: - 15.000 RON către partea civilă C.F.,

suma reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral; - 78,050 RON către partea

civilă Spitalul Județean de Urgență Slatina; - 8.272,04 RON către partea civilă

Institutul Național de Neurologie și Boli Neurovasculare București. A fost

obligat inculpatul la 1.500 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a

pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 207/P/2011, în baza art. 262 pct. 1

lit. b) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a

inculpatului B.I.D., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor

calificat prev. și ped. de art 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - 175

alin. (1) lit. i) C.p.

În seara zilei de 15

august 2010, inculpatul B.I.D. se afla în localul aparținând SC G. SRL din

comuna Găneasa, jud. Olt, consumând băuturi alcoolice și jucând jocuri de noroc

la aparatele electronice instalate în acest local. La un moment dat, nemulțumit

de faptul că nu câștiga la aceste aparate și totodată pe fondul consumului de

alcool inculpatul a început să se manifeste violent, inițial asupra aparatelor

pe care le folosea, iar ulterior și în dialogul cu martora M.N., angajata

localului.

În acest context,

martora a apelat la partea vătămată, aducându-i acesteia la cunoștință ce se

întâmplă în local, iar aceasta din urmă i-a atras atenția inculpatului să-și

corecteze conduita, iar în caz contrar i-a solicitat să părăsească barul.

Întrucât inculpatul nu a înțeles să nu se mai manifeste nepotrivit, partea

vătămată i-a cerut în mod expres să părăsească incinta localului, fiind nevoită

să îl și împingă înspre ieșire.

Inculpatul a părut să

aibă o atitudine conciliantă, părăsind barul și ieșind pe terasă cu intenția

declarată de a merge la domiciliul său, însă, profitând de faptul că partea

vătămată C.F. a fost neatentă întorcându-se cu spatele către el, a luat din

apropiere, de pe terasă, un scaun cu schelet metalic și cu acesta i-a aplicat

părții vătămate o lovitură puternică, din lateral, în cap, cu unul din

picioarele scaunului, lovindu-l în față și provocându-i leziuni în zona frunții

și a feței. Ca urmare a loviturii puternice aplicate de inculpat, partea

vătămată C.F. a căzut pe pardoseala din beton, pierzându-și cunoștința.

Leziunile produse

i-au provocat victimei o hemoragie puternică, astfel că s-a solicitat prezența

ambulanței la fața locului, care I-a transportat pe C.F. la Spitalul Județean

Slatina, unde i s-au acordat primele îngrijiri medicale.

Ulterior, partea

vătămată a fost transportată la Institutul Național de Boli Neurovasculare

București, Secția Neurochirurgie, și unde a suferit o intervenție chirurgicală,

care a avut drept scop eliminarea hematomului de pe creier, viața acesteia

fiind salvată datorită îngrijirilor medicale acordate la timp și competent.

Conform raportului de

expertiză medico legală de la dosar, ca urmare a agresiunii, partea vătămată a

suferit un traumatism cranio-facial cu fractură de oase proprii fără deplasare

și un hematom subdural în emisfera stângă, pentru a cărui îndepărtare s-a

intervenit chirurgical la 5 noiembrie 2010. S-a concluzionat că pentru

vindecarea leziunilor au fost necesare 75 - 76 zile de îngrijiri medicale,

acestea punând în primejdie viața părții vătămate.

Pentru a reține

această situație de fapt instanța a avut în vedere că declarațiile constante

ale părții vătămate referitoare la modul în care a început conflictul și la

agresiunea a cărei victimă a fost sunt confirmate integral prin declarațiile a

trei martori oculari (J.I., l.A.C. și M.N.), coroborându-se și cu concluziile

raportului de expertiză medico-legală și parțial cu declarațiile inculpatului.

Astfel, fiecare din

cei trei martori la care s-a făcut referire anterior au confirmat că

inculpatul, după ce anterior dăduse impresia prin comportamentul său că a

înțeles solicitările părții vătămate și că urmează să plece acasă, profitând de

faptul că numitul C.F. s-a întors cu spatele către el, a luat un scaun de pe

terasa localului cu care i-a aplicat fără nicio atenționare o lovitură

puternică în zona capului, după care a părăsit locul faptei fără a se interesa

de soarta victimei.

Aceste declarații

infirmă totodată apărările inculpatului formulate atât cu ocazia audierilor în

faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești prin care a

încercat să susțină că nu a lovit partea vătămată cu un scaun, ci, pe fondul

agresiunii la care el ar fi fost supus, a lovit-o pe aceasta din urmă cu pumnul

în zona feței, după care partea vătămată, împiedicându-se de pragul de la ușa

localului, a căzut, lovindu-se cu capul de pardoseala de beton.

La solicitarea

inculpatului pentru a lămuri această apărare, instanța a încuviințat proba

testimonială, dispunându-se citarea și audierea în cauză a numitei M.N., însă

această persoană, care a asistat direct la întregul incident a indicat o

situație de fapt identică cu cea prezentată de martorii din acte, arătând fără

echivoc că partea vătămată nu a provocat în niciun fel inculpatul, nu l-a lovit

și nici nu i-a vorbit urât, acționând exclusiv pentru a-l determina pe acesta

să părăsească localul, din punctul ei de vedere agresiunea inculpatului fiind

nejustificată.

În drept, tribunalul

a apreciat că fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă în paragrafele

anterioare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la

omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Sub aspectul laturii

obiective elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de

lovire a părții vătămate cu un obiect contondent, cu intensitate sporită, într-o

zonă vitală a corpului, faptă prin care s-au cauzat acestuia leziuni care prin

natura și gravitatea lor i-au pus în pericol viața.

Legătura de

cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată produsă este

stabilită prin raportul de expertiză, susținerile inculpatului în sensul că

leziunea mai gravă din zona capului (hematomul subdural) ar fi fost rezultatul

căderii victimei, rezultat care nu i se poate imputa lui, sunt apreciate ca

nefondate, în condițiile în care este evident că în absența agresiunii

inculpatului partea vătămată nu ar fi suferit nici leziunile osoase nazale și

nici leziunile subsecvente din zona stângă a capului.

Instanța a reținut că

fapta a fost comisă în public în sensul art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

întrucât aceasta a fost comisă pe o terasă deschisă, la o distanță foarte mică

de drumul public, în prezența a 3 persoane (martorii audiați în cauză), spațiu

care se încadrează astfel în prevederile art. 152 lit. b) C. pen.

Forma și modalitatea

intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă din

materialitatea actului, printre altele, din relațiile personale anterioare

existente între inculpat și victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul și

intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al

inculpatului, și, aplicând aceste criterii în speța dedusă judecății, s-a

reținut că inculpatul a lovit cu un obiect metalic greu (scaun) într-o zonă

vitală a corpului (zona capului) pe partea vătămată, după ce anterior avusese

un conflict cu aceasta, că așa cum rezultă din actul medico-legal depus la

dosar, lovitura aplicată a avut o intensitate mare provocând fracturi ale

oaselor capului (fractură distală ale oaselor nazale fără deplasare și hematom

subdural cronic), leziuni care au pus în pericol viața victimei, împrejurări în

raport de care nu poate fi reținută praeterintenția, formă de vinovăție

specifică a infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen.

De altfel, în ceea ce

privește solicitarea inculpatului formulată prin apărătorul său de a se dispune

schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor calificat în vătămare

corporală gravă, întrucât nu a acționat cu intenția de a ucide victima,

tribunalul a analizat toate argumentele părții la termenul din 17 mai 2011,

considerentele de fapt și de drept expuse în acea încheiere neimpunându-se a fi

reiterate și în cuprinsul prezentei hotărâri.

Nu s-a reținut nici

scuza provocării, aceasta presupunând în condițiile art. 73 alin. (1) lit. b)

C. pen. ca infracțiunea să fie săvârșită de inculpat sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea persoanei

vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei

sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Cât timp acțiunile

victimei anterioare agresării sale nu au constat în atacuri fizice împotriva

inculpatului și nici în adresarea de injurii sau amenințări acestuia,

limitându-se numai la solicitarea expresă de a părăsi incinta localului pentru

a nu provoca distrugeri, nu se poate considera că a existat o acțiune ilicită

gravă, care să-i fi provocat inculpatului o stare de puternică tulburare sub

imperiul căreia a lovit victima. Nici faptul că inculpatul ar fi fost privat de

câștigurile realizate la jocurile electronice nu reprezintă o împrejurare care

să poată fi valorificată ca circumstanță atenuantă, pe de o parte aceasta

nefiind susținută de probe (martora M.N. la fel ca și partea vătămată au arătat

că inculpatul nu câștigase nimic, dimpotrivă pierduse o sumă de bani la

aparate, fapt ce a și determinat reacția sa agresivă), iar pe de altă parte,

chiar reală, nu poate fi în niciun caz o justificare pentru o agresiune de

natura și intensitatea celei analizate.

La individualizarea

pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile stabilite de legiuitor în

cuprinsul art. 72 C. pen., raportându-se în principal la natura și gravitatea

infracțiunii comise, la valoarea socială ocrotită de normele penale - viața

persoanei, la rezultatele care s-au produs (leziuni care au pus în pericol

viața persoanei, făcând necesară o intervenție chirurgicală complexă), la

împrejurările în care fapta a fost comisă (inculpatul lovind victima fără nicio

justificare aparentă, profitând de faptul că aceasta nu era atentă, într-un loc

public și în prezența a 3 persoane), la atitudinea inculpatului ulterioară

comiterii faptei, respectiv lipsa de interes pentru situația victimei imediat

după agresiune (conform martorilor inculpatul s-a îndepărtat de la locul faptei

fără a verifica dacă partea vătămată, căzută la pământ ca urmare a loviturii

primite, are sau nu nevoie de îngrijiri de specialitate), lipsa de sinceritate

în declarații, datele despre comportamentul anterior al inculpatului, acesta

fiind recidivist postexecutoriu (fiind condamnat de trei ori la pedepse cu închisoare

atât pentru infracțiuni contra patrimoniului, dar și pentru infracțiuni de

violență - vătămare corporală gravă și tâlhărie), date în raport de care, având

în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această

infracțiune, respectiv de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni, apreciază că

prin aplicarea unei pedepse de 8 ani închisoare executabilă în regim de

detenție se ating scopurile prev. de art. 52 C. pen.

Față de infracțiunea

săvârșită de inculpat și luând în considerare faptul că acesta, atât în raport

de antecedentele sale, cât și de modul în care a acționat în cauza dedusă

judecății, a demonstrat lipsă de respect față de valori esențiale ale

societății, în baza art 65 alin. (2) C. pen. și art 64 alin. (1) lit. a) și b)

C.pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a alege

și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum

și dreptul de a ocupa o funcție electivă publică pe o durată de 5 ani.

Cu privire la latura

civilă a cauzei s-a constatat că s-au constituit părți civile în termen legal

partea vătămată C.F., Spitalul Județean de Urgență Slatina și Institutul

Național de Neurologie și Boli Neurovasculare București.

Instanța a reținut că

în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, prin fapta sa

culpabilă inculpatul provocând în mod evident părții civile C.F. atât

prejudicii morale, cât și materiale, generate de trauma fizică și psihică

suferită, de procesul de convalescență subsecvent, dar și de cheltuielile ocazionate

de tratamentele și intervențiile chirurgicale necesare vindecării părții

civile.

În ceea ce privește

despăgubirile pentru prejudiciul material solicitat de partea civilă C.F.,

tribunalul a reținut că acestea nu pot fi prezumate, partea care le solicită

având obligația legală de a-și dovedi pretențiile nu numai sub aspectul

existenței prejudiciului, dar și sub aspectul întinderii sale.

La termenul din 29

martie 2011, partea civilă a indicat pentru ce solicită suma de 55.000 RON cu

titlul de daune materiale, a luat la cunoștință de obligația ce-i revine de a

propune administrarea de probe, însă, cu toate acestea, nu a făcut niciun

demers ulterior pentru a produce probe privind pretențiile sale, acțiunea

civilă sub acest aspect urmând a fi considerată ca neîntemeiată.

Referitor la

despăgubirile pentru prejudiciul moral, instanța s-a raportat, în absența unor

criterii legale, la datele rezultate din dosar cu privire la gravitatea

leziunilor, modul în care acestea au afectat viața părții civile, tratamentul

necesar, complexitatea intervențiilor chirurgicale efectuate pentru a elimina

riscul decesului, limitările inerente oricărui proces de convalescență,

apreciind în raport de aceste date că suma de 15.000 RON reprezintă o

despăgubire echitabilă pentru suferința psihică produsă.

Inculpatul a fost

obligat și la plata sumelor solicitate de instituțiile medicale pentru

tratamentul efectuat cu victima ca urmare a agresiunii suferite de aceasta,

sume dovedite prin deconturile anexate cererilor de constituire ca parte

civilă.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul

B.I.D.

Parchetul a solicitat

admiterea apelului, desființarea sentinței penale și reținând cauza spre

rejudecare, să fie majorată pedeapsa aplicată, întrucât cea de 8 ani închisoare

este nejustificat de blândă raportat la împrejurările concrete, la condamnările

anterioare ale inculpatului, respectiv de 4 ori a fost condamnat pentru

infracțiuni de violență, respectiv lovire și tâlhărie, acesta perseverând în

săvârșirea de fapte penale, atitudinea nesinceră, susținând că nu a agresat

partea vătămată cu un scaun, ci doar a lovit-o cu pumnul, comportamentul său

fiind determinat și de consumul excesiv de alcool.

Inculpatul a

solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale, cu reținerea spre

rejudecare și reindividualizarea pedepsei, în sensul aplicării unei pedepse sub

minimul special, pedeapsa de 8 ani fiind mult prea aspră, întrucât incidentul a

fost spontan și nu premeditat, chiar dacă inculpatul este recidivist.

Prin Decizia penală

nr. 70 din 9 martie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt,

împotriva Sentinței penale nr. 79 din 24 mai 2011, pronunțată de Tribunalul

Olt, în Dosarul nr. 1321/104/2011; a respins apelul inculpatului B.I.D., ca

nefondat, a desființat sentința sub aspectul laturii penale cu privire la

individualizarea pedepsei principale aplicate inculpatului; a majorat pedeapsa

principală aplicată inculpatului la 8 ani și 6 luni închisoare; a menținut

restul dispozițiilor sentinței și a dedus în continuare din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 24 mai 2011 la zi și a menținut

starea de arest preventiv a acestuia.

Pentru a hotărî,

astfel a reținut că din probele administrate în cauză, respectiv plângerea și

declarația părții vătămate C.F., raport de expertiză medico-legal nr. 2143/E

din 2 decembrie 2010 al Serviciului Județean de Medicină Legală Slatina, planșe

foto, proces-verbal din 9 februarie 2011, declarațiile martorilor și ale

inculpatului, prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt, în sensul

că în seara zilei de 15 august 2010, în jurul orelor 20:45, inculpatul B.I.D.

se afla în incinta barului și, fiind într-o stare avansată de ebrietate, s-a

manifestat agresiv față de aparatele de joc electronice și persoanele aflate la

acea oră în bar, motiv pentru care partea vătămată C.F., administratorul

barului, sesizat de către vânzătoare, martora M.N., i-a solicitat să părăsească

incinta, pentru moment inculpatul părând că se conformează și pleacă, însă a

luat de pe terasă un scaun cu schelet metalic și i-a aplicat o lovitură

puternică în cap, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75 - 76

zile îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus în primejdie viața.

Deși inculpatul a

susținut că i-a aplicat doar o lovitură părții vătămate în obrazul stâng, la

prima instanță, pentru ca apoi în calea de atac să precizeze că în zona

ochiului, insistând că aceasta a fost cea care I-a provocat, încercând să-l

lovească cu scaunul, însă după ce a fost lovită cu pumnul, s-a împiedicat de

pragul ușii și a căzut pe spate, susținerile sale sunt infirmate de depozițiile

martorelor M.N., l.A.C., J.I., E.D., martori oculari, care descriu constant

conflictul între părți, în sensul că partea vătămată a fost lovită de către

inculpat cu un scaun metalic în cap, fiind sub influența băuturilor alcoolice,

nefiind provocat în vreun fel de partea vătămată, atitudinea acesteia

limitându-se în a-i solicita inculpatului să părăsească barul din cauza

comportamentului agresiv.

Având în vedere

gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite (infracțiune care aduce

atingere vieții persoanei), modalitatea și împrejurările concrete (sub

influența băuturilor alcoolice, manifestând un comportament agresiv a aplicat o

lovitură în cap părții vătămate cu un scaun cu schelet metalic, atitudinea

nesinceră a inculpatului, faptul că acest comportament nu este singular, fiind

cercetat și trimis în judecată la data de 19 august 2010 prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina pentru infracțiunea de distrugere

și violare de domiciliu, perseverența infracțională, fiind condamnat anterior

și pentru infracțiuni de violență, în prezent fiind recidivist postexecutoriu,

Curtea a constatat că se impune majorarea pedepsei principale, aplicată de

către prima instanță, apreciindu-se că scopul educativ-preventiv al pedepsei

putând fi realizat numai prin privarea de libertate, cuantumul pedepsei

complementare fiind corect stabilit.

În ceea ce privește

latura civilă, s-a constatat că în mod corect prima instanță a constatat că

partea vătămată nu a probat daune materiale, întrucât potrivit principiului

"actori incubit probatio", cei care solicită o pretenție trebuie să o

probeze, partea vătămată nedovedind în vreun fel prejudiciul material.

Cu toate acestea,

raportat la natura leziunilor create, suferința produsă, punându-i în primejdie

viața, numărul zilelor de îngrijiri medicale, spitalizarea, Curtea a constatat

ca fiind corect soluționată acțiunea civilă formulată de către partea vătămată

în privința daunelor morale și partea civilă Spitalul Județean de Urgență

Slatina.

Împotriva Deciziei

penale nr. 70 din 9 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul B.I.D., cauza fiind

înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 1321/104/2011.

Recurentul-inculpat a

invocat motivele de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și pct. 14

C. proc. pen., așa cum au fost susținute oral și cuprinse în conținutul

practicalei prezentei decizii, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând recursul

declarat de inculpatul B.I.D. și hotărârile atacate sub toate aspectele,

constată că recursul este nefondat și va fi respins ca atare pentru următoarele

considerente:

Cât privește motivul

de casare privind adoptarea unei soluții de achitare a inculpatului B.I.D.,

Înalta Curte constată că acest motiv nu este întemeiat.

Din declarațiile

părții vătămate C.F. și declarațiile martorilor l.A.C., J.I., E.D., dar și din

declarațiile date de aceeași martori în faza de cercetare judecătorească la

instanța de fond, inclusiv declarația martorei M.N. dată în fața instanței de

fond, rezultă fără dubiu intenția inculpatului de a lovi partea vătămată cu

scopul de a-i pune viața în pericol și vinovăția certă că acesta este cel care

a lovit partea vătămată, fiind întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii prev. și ped. de art. art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit.

i) C. pen.

Latura subiectivă a

infracțiuni prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a constat

în intenția directă a inculpatului de a lovi partea vătămată, punându-i viața

în pericol; de asemenea, se are în vedere zona corpului vizată, o zonă vitală,

respectiv capul victimei, obiectul folosit la producerea agresiunii, respectiv

scaunul cu un cadru metalic, apt să producă decesul victimei și intensitatea

loviturii care a condus la îngrijiri medicale de 75 - 76 zile. De asemenea, se

are în vedere și atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, respectiv că

acesta a plecat de la locul săvârșirii faptei nerecunoscând producerea

infracțiunii, ba încercând prin declarațiile date să inducă convingerea

organelor judiciare că nu el a fost cel care a generat conflictul și, mai mult,

partea vătămată s-a dezechilibrat după care s-a împiedicat de pragul de la ușă

și a căzut lovindu-se la cap.

De asemenea, se vor

avea în vedere și urmările produse, respectiv raportul de expertiză

medico-legală emis de Spitalul de Urgență Slatina din care rezultă că partea

vătămată a fost internată la Institutul Național de Neurologie și Boli

Neurovasculare-Neurochirugie în perioada 21 octombrie - 16 noiembrie 2010 cu

diagnosticul hematom subdural cronic de emisfer stâng-operat. Examenul

neurologic obiectiv a constatat un sindrom piramidal pe dreapta și elemente de

afazie mixtă.

motivul de casare privind reindividualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte

constată că nici acest motiv de casare nu este întemeiat.

Instanța de apel a

dat eficiență maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei

prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se pericolul social al faptei comise și

conduita inculpatului anterior comiterii faptei, acesta suferind alte patru

condamnări pentru săvârșirea de fapte penale și atitudinea procesuală adoptată

pe parcursul procesului, constând în nerecunoașterea săvârșirii faptei,

aplicând o pedeapsă 8 ani și 6 luni închisoare, instanța apreciind că față de

aspectele agravante avute în vedere, nu se justifică reținerea beneficiului

inculpatului a unor circumstanțe atenuante, cu consecința stabilirii unei

pedepse mai reduse.

De asemenea, s-a

reținut în cadrul individualizării pedepsei pentru infracțiunea săvârșită de

către inculpat și atitudinea constant nesinceră a inculpatului și atingerea

adusă de către acesta vieții persoanei.

Toate aceste

împrejurări reținute de instanța de apel urmează a fi luate în considerare și

de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la menținerea pedepsei

stabilite de instanța de apel, de 8 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă ce a

fost majorată de la 8 ani închisoare, cuantum stabilit de instanța de fond,

prin raportare la fapta săvârșită de a pune în primejdie viața părții vătămate,

împrejurarea care caracterizează persoana inculpatului B.I.D., întrucât

aplicarea unei pedepse mai reduse pentru fapta săvârșită nu poate fi reținută,

pedeapsa deja stabilită fiind menită să satisfacă și scopul acesteia instituit

de dispozițiile art. 52 C. pen.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte constată că instanța de apel a examinat, în mod

judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de

individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 8

ani și 6 luni închisoare, reținută în sarcina inculpatului B.I.D., evidențiind

faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunii săvârșite, în mod

concret acesta s-a agravat ca urmare a împrejurărilor în care a fost săvârșită,

respectiv în seara zilei de 15 august 2010, în loc public, subliniind

caracterizările evidențiate în persoana inculpatului (conform fișei de cazier

judiciar), astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei nu

se mai impune.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra

individualizării pedepsei rezultante aplicate inculpatului B.I.D., față de

criticile formulate în recurs, constată că în contextul cauzei nu se justifică

micșorarea pedepsei stabilite, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute

de art. 72 C. pen. conduce la concluzia că circumstanțele personale ale

inculpatului au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de

pericol social concret al faptei comise, agravat prin modul de comitere,

valorile sociale atinse, precum și consecințele pe care le-au produs sub

aspectul punerii în pericol a vieții părții vătămate.

În raport cu cele

menționate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs

de către inculpatul B.I.D., întrucât în cauză pedeapsa aplicată reflectă

respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și

profilul sociomoral și de personalitate al inculpatului, nejustificându-se

micșorarea pedepsei, astfel încât nu este incident nici cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (2) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.D. împotriva Deciziei penale nr.

70 din 9 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 9 februarie 2011 la 14

iunie 2012.

Obligă recurentul-inculpat

la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 iunie 2012.

Procesat

de GGC - AZ