ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2093/2012

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 79 din 24 mai 2011, Tribunalul Olt, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.I.D. la 8 ani închisoare. În baza art 65 alin. (2) C. pen. și art 64 alin. (1) lit a) și b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție electivă publică pe o durată de 5 ani. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv din 9 februarie 2011, la zi. S-a dispus restituirea scaunului corp delict (ridicat conform procesului-verbal din data de 9 februarie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt) către partea vătămată C.F., la rămânerea definitivă a prezentei sentințe. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art 998 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile C.F.

și în totalitate acțiunile civile ale părților civile Spitalul Județean de Urgență Slatina și Institutul Național de Neurologie și Boli Neurovasculare București și s-a dispus obligarea inculpatului la plata următoarelor sume: - 15.000 RON către partea civilă C.F., suma reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral; - 78,050 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Slatina; - 8.272,04 RON către partea civilă Institutul Național de Neurologie și Boli Neurovasculare București. A fost obligat inculpatul la 1.500 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 207/P/2011, în baza art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului B.I.D., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C.p. În seara zilei de 15 august 2010, inculpatul B.I.D. se afla în localul aparținând SC G. SRL din comuna Găneasa, jud. Olt, consumând băuturi alcoolice și jucând jocuri de noroc la aparatele electronice instalate în acest local. La un moment dat, nemulțumit de faptul că nu câștiga la aceste aparate și totodată pe fondul consumului de alcool inculpatul a început să se manifeste violent, inițial asupra aparatelor pe care le folosea, iar ulterior și în dialogul cu martora M.N., angajata localului.

În acest context, martora a apelat la partea vătămată, aducându-i acesteia la cunoștință ce se întâmplă în local, iar aceasta din urmă i-a atras atenția inculpatului să-și corecteze conduita, iar în caz contrar i-a solicitat să părăsească barul. Întrucât inculpatul nu a înțeles să nu se mai manifeste nepotrivit, partea vătămată i-a cerut în mod expres să părăsească incinta localului, fiind nevoită să îl și împingă înspre ieșire. Inculpatul a părut să aibă o atitudine conciliantă, părăsind barul și ieșind pe terasă cu intenția declarată de a merge la domiciliul său, însă, profitând de faptul că partea vătămată C.F. a fost neatentă întorcându-se cu spatele către el, a luat din apropiere, de pe terasă, un scaun cu schelet metalic și cu acesta i-a aplicat părții vătămate o lovitură puternică, din lateral, în cap, cu unul din picioarele scaunului, lovindu-l în față și provocându-i leziuni în zona frunții și a feței.

Ca urmare a loviturii puternice aplicate de inculpat, partea vătămată C.F. a căzut pe pardoseala din beton, pierzându-și cunoștința. Leziunile produse i-au provocat victimei o hemoragie puternică, astfel că s-a solicitat prezența ambulanței la fața locului, care I-a transportat pe C.F. la Spitalul Județean Slatina, unde i s-au acordat primele îngrijiri medicale. Ulterior, partea vătămată a fost transportată la Institutul Național de Boli Neurovasculare București, Secția Neurochirurgie, și unde a suferit o intervenție chirurgicală, care a avut drept scop eliminarea hematomului de pe creier, viața acesteia fiind salvată datorită îngrijirilor medicale acordate la timp și competent.

Conform raportului de expertiză medico legală de la dosar, ca urmare a agresiunii, partea vătămată a suferit un traumatism cranio-facial cu fractură de oase proprii fără deplasare și un hematom subdural în emisfera stângă, pentru a cărui îndepărtare s-a intervenit chirurgical la 5 noiembrie 2010. S-a concluzionat că pentru vindecarea leziunilor au fost necesare 75 - 76 zile de îngrijiri medicale, acestea punând în primejdie viața părții vătămate. Pentru a reține această situație de fapt instanța a avut în vedere că declarațiile constante ale părții vătămate referitoare la modul în care a început conflictul și la agresiunea a cărei victimă a fost sunt confirmate integral prin declarațiile a trei martori oculari (J.I., l.A.C.

și M.N.), coroborându-se și cu concluziile raportului de expertiză medico-legală și parțial cu declarațiile inculpatului. Astfel, fiecare din cei trei martori la care s-a făcut referire anterior au confirmat că inculpatul, după ce anterior dăduse impresia prin comportamentul său că a înțeles solicitările părții vătămate și că urmează să plece acasă, profitând de faptul că numitul C.F. s-a întors cu spatele către el, a luat un scaun de pe terasa localului cu care i-a aplicat fără nicio atenționare o lovitură puternică în zona capului, după care a părăsit locul faptei fără a se interesa de soarta victimei.

Aceste declarații infirmă totodată apărările inculpatului formulate atât cu ocazia audierilor în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești prin care a încercat să susțină că nu a lovit partea vătămată cu un scaun, ci, pe fondul agresiunii la care el ar fi fost supus, a lovit-o pe aceasta din urmă cu pumnul în zona feței, după care partea vătămată, împiedicându-se de pragul de la ușa localului, a căzut, lovindu-se cu capul de pardoseala de beton.

La solicitarea inculpatului pentru a lămuri această apărare, instanța a încuviințat proba testimonială, dispunându-se citarea și audierea în cauză a numitei M.N., însă această persoană, care a asistat direct la întregul incident a indicat o situație de fapt identică cu cea prezentată de martorii din acte, arătând fără echivoc că partea vătămată nu a provocat în niciun fel inculpatul, nu l-a lovit și nici nu i-a vorbit urât, acționând exclusiv pentru a-l determina pe acesta să părăsească localul, din punctul ei de vedere agresiunea inculpatului fiind nejustificată. În drept, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă în paragrafele anterioare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap.

la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. Sub aspectul laturii obiective elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de lovire a părții vătămate cu un obiect contondent, cu intensitate sporită, într-o zonă vitală a corpului, faptă prin care s-au cauzat acestuia leziuni care prin natura și gravitatea lor i-au pus în pericol viața. Legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată produsă este stabilită prin raportul de expertiză, susținerile inculpatului în sensul că leziunea mai gravă din zona capului (hematomul subdural) ar fi fost rezultatul căderii victimei, rezultat care nu i se poate imputa lui, sunt apreciate ca nefondate, în condițiile în care este evident că în absența agresiunii inculpatului partea vătămată nu ar fi suferit nici leziunile osoase nazale și nici leziunile subsecvente din zona stângă a capului.

Instanța a reținut că fapta a fost comisă în public în sensul art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. întrucât aceasta a fost comisă pe o terasă deschisă, la o distanță foarte mică de drumul public, în prezența a 3 persoane (martorii audiați în cauză), spațiu care se încadrează astfel în prevederile art. 152 lit. b) C. pen.

Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă din materialitatea actului, printre altele, din relațiile personale anterioare existente între inculpat și victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului, și, aplicând aceste criterii în speța dedusă judecății, s-a reținut că inculpatul a lovit cu un obiect metalic greu (scaun) într-o zonă vitală a corpului (zona capului) pe partea vătămată, după ce anterior avusese un conflict cu aceasta, că așa cum rezultă din actul medico-legal depus la dosar, lovitura aplicată a avut o intensitate mare provocând fracturi ale oaselor capului (fractură distală ale oaselor nazale fără deplasare și hematom subdural cronic), leziuni care au pus în pericol viața victimei, împrejurări în raport de care nu poate fi reținută praeterintenția, formă de vinovăție specifică a infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen.

De altfel, în ceea ce privește solicitarea inculpatului formulată prin apărătorul său de a se dispune schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor calificat în vătămare corporală gravă, întrucât nu a acționat cu intenția de a ucide victima, tribunalul a analizat toate argumentele părții la termenul din 17 mai 2011, considerentele de fapt și de drept expuse în acea încheiere neimpunându-se a fi reiterate și în cuprinsul prezentei hotărâri. Nu s-a reținut nici scuza provocării, aceasta presupunând în condițiile art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen. ca infracțiunea să fie săvârșită de inculpat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Cât timp acțiunile victimei anterioare agresării sale nu au constat în atacuri fizice împotriva inculpatului și nici în adresarea de injurii sau amenințări acestuia, limitându-se numai la solicitarea expresă de a părăsi incinta localului pentru a nu provoca distrugeri, nu se poate considera că a existat o acțiune ilicită gravă, care să-i fi provocat inculpatului o stare de puternică tulburare sub imperiul căreia a lovit victima. Nici faptul că inculpatul ar fi fost privat de câștigurile realizate la jocurile electronice nu reprezintă o împrejurare care să poată fi valorificată ca circumstanță atenuantă, pe de o parte aceasta nefiind susținută de probe (martora M.N. la fel ca și partea vătămată au arătat că inculpatul nu câștigase nimic, dimpotrivă pierduse o sumă de bani la aparate, fapt ce a și determinat reacția sa agresivă), iar pe de altă parte, chiar reală, nu poate fi în niciun caz o justificare pentru o agresiune de natura și intensitatea celei analizate.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile stabilite de legiuitor în cuprinsul art. 72 C. pen., raportându-se în principal la natura și gravitatea infracțiunii comise, la valoarea socială ocrotită de normele penale - viața persoanei, la rezultatele care s-au produs (leziuni care au pus în pericol viața persoanei, făcând necesară o intervenție chirurgicală complexă), la împrejurările în care fapta a fost comisă (inculpatul lovind victima fără nicio justificare aparentă, profitând de faptul că aceasta nu era atentă, într-un loc public și în prezența a 3 persoane), la atitudinea inculpatului ulterioară comiterii faptei, respectiv lipsa de interes pentru situația victimei imediat după agresiune (conform martorilor inculpatul s-a îndepărtat de la locul faptei fără a verifica dacă partea vătămată, căzută la pământ ca urmare a loviturii primite, are sau nu nevoie de îngrijiri de specialitate), lipsa de sinceritate în declarații, datele despre comportamentul anterior al inculpatului, acesta fiind recidivist postexecutoriu (fiind condamnat de trei ori la pedepse cu închisoare atât pentru infracțiuni contra patrimoniului, dar și pentru infracțiuni de violență - vătămare corporală gravă și tâlhărie), date în raport de care, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracțiune, respectiv de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni,

apreciază că prin aplicarea unei pedepse de 8 ani închisoare executabilă în regim de detenție se ating scopurile prev. de art. 52 C. pen. Față de infracțiunea săvârșită de inculpat și luând în considerare faptul că acesta, atât în raport de antecedentele sale, cât și de modul în care a acționat în cauza dedusă judecății, a demonstrat lipsă de respect față de valori esențiale ale societății, în baza art 65 alin. (2) C. pen. și art 64 alin. (1) lit. a) și b) C.pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție electivă publică pe o durată de 5 ani. Cu privire la latura civilă a cauzei s-a constatat că s-au constituit părți civile în termen legal partea vătămată C.F., Spitalul Județean de Urgență Slatina și Institutul Național de Neurologie și Boli Neurovasculare București.

Instanța a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, prin fapta sa culpabilă inculpatul provocând în mod evident părții civile C.F. atât prejudicii morale, cât și materiale, generate de trauma fizică și psihică suferită, de procesul de convalescență subsecvent, dar și de cheltuielile ocazionate de tratamentele și intervențiile chirurgicale necesare vindecării părții civile. În ceea ce privește despăgubirile pentru prejudiciul material solicitat de partea civilă C.F., tribunalul a reținut că acestea nu pot fi prezumate, partea care le solicită având obligația legală de a-și dovedi pretențiile nu numai sub aspectul existenței prejudiciului, dar și sub aspectul întinderii sale.

La termenul din 29 martie 2011, partea civilă a indicat pentru ce solicită suma de 55.000 RON cu titlul de daune materiale, a luat la cunoștință de obligația ce-i revine de a propune administrarea de probe, însă, cu toate acestea, nu a făcut niciun demers ulterior pentru a produce probe privind pretențiile sale, acțiunea civilă sub acest aspect urmând a fi considerată ca neîntemeiată. Referitor la despăgubirile pentru prejudiciul moral, instanța s-a raportat, în absența unor criterii legale, la datele rezultate din dosar cu privire la gravitatea leziunilor, modul în care acestea au afectat viața părții civile, tratamentul necesar, complexitatea intervențiilor chirurgicale efectuate pentru a elimina riscul decesului, limitările inerente oricărui proces de convalescență, apreciind în raport de aceste date că suma de 15.000 RON reprezintă o despăgubire echitabilă pentru suferința psihică produsă.

Inculpatul a fost obligat și la plata sumelor solicitate de instituțiile medicale pentru tratamentul efectuat cu victima ca urmare a agresiunii suferite de aceasta, sume dovedite prin deconturile anexate cererilor de constituire ca parte civilă. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul B.I.D. Parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și reținând cauza spre rejudecare, să fie majorată pedeapsa aplicată, întrucât cea de 8 ani închisoare este nejustificat de blândă raportat la împrejurările concrete, la condamnările anterioare ale inculpatului, respectiv de 4 ori a fost condamnat pentru infracțiuni de violență, respectiv lovire și tâlhărie, acesta perseverând în săvârșirea de fapte penale, atitudinea nesinceră, susținând că nu a agresat partea vătămată cu un scaun, ci doar a lovit-o cu pumnul, comportamentul său fiind determinat și de consumul excesiv de alcool.

Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale, cu reținerea spre rejudecare și reindividualizarea pedepsei, în sensul aplicării unei pedepse sub minimul special, pedeapsa de 8 ani fiind mult prea aspră, întrucât incidentul a fost spontan și nu premeditat, chiar dacă inculpatul este recidivist.

Prin Decizia penală nr. 70 din 9 martie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, împotriva Sentinței penale nr. 79 din 24 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 1321/104/2011; a respins apelul inculpatului B.I.D., ca nefondat, a desființat sentința sub aspectul laturii penale cu privire la individualizarea pedepsei principale aplicate inculpatului; a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului la 8 ani și 6 luni închisoare; a menținut restul dispozițiilor sentinței și a dedus în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 24 mai 2011 la zi și a menținut starea de arest preventiv a acestuia.

Pentru a hotărî, astfel a reținut că din probele administrate în cauză, respectiv plângerea și declarația părții vătămate C.F., raport de expertiză medico-legal nr. 2143/E din 2 decembrie 2010 al Serviciului Județean de Medicină Legală Slatina, planșe foto, proces-verbal din 9 februarie 2011, declarațiile martorilor și ale inculpatului, prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt, în sensul că în seara zilei de 15 august 2010, în jurul orelor 20:45, inculpatul B.I.D.

se afla în incinta barului și, fiind într-o stare avansată de ebrietate, s-a manifestat agresiv față de aparatele de joc electronice și persoanele aflate la acea oră în bar, motiv pentru care partea vătămată C.F., administratorul barului, sesizat de către vânzătoare, martora M.N., i-a solicitat să părăsească incinta, pentru moment inculpatul părând că se conformează și pleacă, însă a luat de pe terasă un scaun cu schelet metalic și i-a aplicat o lovitură puternică în cap, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75 - 76 zile îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus în primejdie viața.

Deși inculpatul a susținut că i-a aplicat doar o lovitură părții vătămate în obrazul stâng, la prima instanță, pentru ca apoi în calea de atac să precizeze că în zona ochiului, insistând că aceasta a fost cea care I-a provocat, încercând să-l lovească cu scaunul, însă după ce a fost lovită cu pumnul, s-a împiedicat de pragul ușii și a căzut pe spate, susținerile sale sunt infirmate de depozițiile martorelor M.N., l.A.C., J.I., E.D., martori oculari, care descriu constant conflictul între părți, în sensul că partea vătămată a fost lovită de către inculpat cu un scaun metalic în cap, fiind sub influența băuturilor alcoolice, nefiind provocat în vreun fel de partea vătămată, atitudinea acesteia limitându-se în a-i solicita inculpatului să părăsească barul din cauza comportamentului agresiv.

Având în vedere gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite (infracțiune care aduce atingere vieții persoanei), modalitatea și împrejurările concrete (sub influența băuturilor alcoolice, manifestând un comportament agresiv a aplicat o lovitură în cap părții vătămate cu un scaun cu schelet metalic, atitudinea nesinceră a inculpatului, faptul că acest comportament nu este singular, fiind cercetat și trimis în judecată la data de 19 august 2010 prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina pentru infracțiunea de distrugere și violare de domiciliu, perseverența infracțională, fiind condamnat anterior și pentru infracțiuni de violență, în prezent fiind recidivist postexecutoriu, Curtea a constatat că se impune majorarea pedepsei principale, aplicată de către prima instanță, apreciindu-se că scopul educativ-preventiv al pedepsei putând fi realizat numai prin privarea de libertate, cuantumul pedepsei complementare fiind corect stabilit.

În ceea ce privește latura civilă, s-a constatat că în mod corect prima instanță a constatat că partea vătămată nu a probat daune materiale, întrucât potrivit principiului "actori incubit probatio", cei care solicită o pretenție trebuie să o probeze, partea vătămată nedovedind în vreun fel prejudiciul material. Cu toate acestea, raportat la natura leziunilor create, suferința produsă, punându-i în primejdie viața, numărul zilelor de îngrijiri medicale, spitalizarea, Curtea a constatat ca fiind corect soluționată acțiunea civilă formulată de către partea vătămată în privința daunelor morale și partea civilă Spitalul Județean de Urgență Slatina. Împotriva Deciziei penale nr. 70 din 9 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul B.I.D., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 1321/104/2011.

Recurentul-inculpat a invocat motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., așa cum au fost susținute oral și cuprinse în conținutul practicalei prezentei decizii, urmând a nu mai fi reluate. Examinând recursul declarat de inculpatul B.I.D. și hotărârile atacate sub toate aspectele, constată că recursul este nefondat și va fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Cât privește motivul de casare privind adoptarea unei soluții de achitare a inculpatului B.I.D., Înalta Curte constată că acest motiv nu este întemeiat. Din declarațiile părții vătămate C.F. și declarațiile martorilor l.A.C., J.I., E.D., dar și din declarațiile date de aceeași martori în faza de cercetare judecătorească la instanța de fond, inclusiv declarația martorei M.N.

dată în fața instanței de fond, rezultă fără dubiu intenția inculpatului de a lovi partea vătămată cu scopul de a-i pune viața în pericol și vinovăția certă că acesta este cel care a lovit partea vătămată, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. Latura subiectivă a infracțiuni prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a constat în intenția directă a inculpatului de a lovi partea vătămată, punându-i viața în pericol; de asemenea, se are în vedere zona corpului vizată, o zonă vitală, respectiv capul victimei, obiectul folosit la producerea agresiunii, respectiv scaunul cu un cadru metalic, apt să producă decesul victimei și intensitatea loviturii care a condus la îngrijiri medicale de 75 - 76 zile.

De asemenea, se are în vedere și atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, respectiv că acesta a plecat de la locul săvârșirii faptei nerecunoscând producerea infracțiunii, ba încercând prin declarațiile date să inducă convingerea organelor judiciare că nu el a fost cel care a generat conflictul și, mai mult, partea vătămată s-a dezechilibrat după care s-a împiedicat de pragul de la ușă și a căzut lovindu-se la cap. De asemenea, se vor avea în vedere și urmările produse, respectiv raportul de expertiză medico-legală emis de Spitalul de Urgență Slatina din care rezultă că partea vătămată a fost internată la Institutul Național de Neurologie și Boli Neurovasculare-Neurochirugie în perioada 21 octombrie - 16 noiembrie 2010 cu diagnosticul hematom subdural cronic de emisfer stâng-operat.

Examenul neurologic obiectiv a constatat un sindrom piramidal pe dreapta și elemente de afazie mixtă. 2. Cu privire la motivul de casare privind reindividualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că nici acest motiv de casare nu este întemeiat. Instanța de apel a dat eficiență maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se pericolul social al faptei comise și conduita inculpatului anterior comiterii faptei, acesta suferind alte patru condamnări pentru săvârșirea de fapte penale și atitudinea procesuală adoptată pe parcursul procesului, constând în nerecunoașterea săvârșirii faptei, aplicând o pedeapsă 8 ani și 6 luni închisoare, instanța apreciind că față de aspectele agravante avute în vedere, nu se justifică reținerea beneficiului inculpatului a unor circumstanțe atenuante, cu consecința stabilirii unei pedepse mai reduse.

De asemenea, s-a reținut în cadrul individualizării pedepsei pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat și atitudinea constant nesinceră a inculpatului și atingerea adusă de către acesta vieții persoanei. Toate aceste împrejurări reținute de instanța de apel urmează a fi luate în considerare și de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la menținerea pedepsei stabilite de instanța de apel, de 8 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă ce a fost majorată de la 8 ani închisoare, cuantum stabilit de instanța de fond, prin raportare la fapta săvârșită de a pune în primejdie viața părții vătămate, împrejurarea care caracterizează persoana inculpatului B.I.D., întrucât aplicarea unei pedepse mai reduse pentru fapta săvârșită nu poate fi reținută, pedeapsa deja stabilită fiind menită să satisfacă și scopul acesteia instituit de dispozițiile art. 52 C. pen.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de apel a examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 8 ani și 6 luni închisoare, reținută în sarcina inculpatului B.I.D., evidențiind faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunii săvârșite, în mod concret acesta s-a agravat ca urmare a împrejurărilor în care a fost săvârșită, respectiv în seara zilei de 15 august 2010, în loc public, subliniind caracterizările evidențiate în persoana inculpatului (conform fișei de cazier judiciar), astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei nu se mai impune.

Înalta Curte de Casație și Justiție, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei rezultante aplicate inculpatului B.I.D., față de criticile formulate în recurs, constată că în contextul cauzei nu se justifică micșorarea pedepsei stabilite, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. conduce la concluzia că circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptei comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum și consecințele pe care le-au produs sub aspectul punerii în pericol a vieții părții vătămate.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpatul B.I.D., întrucât în cauză pedeapsa aplicată reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul sociomoral și de personalitate al inculpatului, nejustificându-se micșorarea pedepsei, astfel încât nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.D. împotriva Deciziei penale nr. 70 din 9 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 9 februarie 2011 la 14 iunie 2012. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 iunie 2012. Procesat de GGC - AZ