ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1344/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1344/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra cauzei, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 208 din 28 mai 2013 a Tribunalului Cluj a fost condamnat pe

inculpatul N.N., pentru comiterea infracțiunilor de:

- distrugere, prev. de art. 217 alin.

(1) C. pen. cu art. 74 lit. a) și art. 76 Iit. e) C. pen., la pedeapsa de 500 RON

amendă penală,

- tentativă la omor calificat, prev. de

art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu art. 74 lit. a) și

art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34

lit. d) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus, pentru ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 500 RON amendă penală.

S-a făcut aplicațiunea art. 71 și 64

lit. a) teza II C. pen.

S-a făcut aplicațiunea prev. art. 76

alin. (3) C. pen.

S-a respins solicitarea inculpatului de

schimbare a încadrării juridice.

Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsă timpul reținerii de 24 ore din data de 30 martie 2012.

În temeiul art. 14 și 346 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate C.E.M. daune materiale

în sumă de 2.000 RON și daune morale în sumă de 5.000 RON.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea privind

organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (Legea

nr. 76/2008), s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul N.N.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut următoarele:

La data de 29 martie 2012, în jurul orei

19:00, în timp ce se afla în incinta SC I. SRL situat în loc. A., jud. Cluj, inculpatul

N.N. i-a aplicat părții vătămate C.E.M. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele

în zona capului, a abdomenelor și a membrelor inferioare și superioare, cauzându-i

acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri

medicale și în același context i-a aruncat telefonul mobil al acesteia marca S.C.

în vasul toaletei, și i-a rupt brățara și cerceii din argint precum și ochelarii.

Din probele administrate în cauză a rezultat

că, în data de 29 martie 2012, în jurul orei 18:00, inculpatul N.N. s-a deplasat

la localul SC I. SRL din loc. A., jud. Cluj, unde lucrează partea vătămată C.E.M.

în calitate de ospătăriță, unde a rămas până în jurul orei 19:00, când a rămas singur

împreună cu partea vătămată.

Observând că partea vătămată s-a deplasat

spre toaletă, inc. N.N. a urmat-o, aceasta atrăgându-i atenția că se află în toaleta

pentru femei. După ce partea vătămată a ieșit, aflându-se în holul toaletei, inculpatul

N.N. a surprins-o pe aceasta, i-a acoperit gura cu mâna pentru a nu striga după

ajutor, în timp ce cu cealaltă mână o ținea. Partea vătămată a încercat să se elibereze,

moment în care inculpatul a exercitat acte de violență asupra acesteia, lovind-o

cu pumnul în zona capului. Partea vătămată și-a scos telefonul mobil din buzunar

în încercarea de a suna după ajutor însă inculpatul i-a smuls telefonul din mână

și l-a aruncat în vasul toaletei. Inculpatul a continuat să exercite acte de violență

asupra părții vătămate în urma cărora aceasta s-a dezechilibrat și a căzut la nivelul

solului. Inculpatul a lovit în repetate rânduri partea vătămată cu picioarele în

zona capului, precum și a membrelor superioare și inferioare și a abdomenului. Partea

vătămată arată că în timp ce era întinsă la pământ, inculpatul o lovea cu piciorul

în zona capului. După ce partea vătămată a intrat în stare de inconștiență datorită

leziunilor suferite, inculpatul a părăsit locul săvârșirii faptei.

La ieșirea din local, inculpatul a fost

observat de către martorii F.A.T., P.V., S.V.I. și L.O.I. ce se deplasau spre acel

local. Martorii precizează că au observat că acesta prezenta leziuni la nivelul

feței în momentul în care a trecut prin dreptul lor. Aceștia au intrat înăuntrul

localului și au observat că în interior nu se aflau alte persoane. Martorul F.A.T.

a auzit strigăte de ajutor ce veneau din direcția toaletei iar în momentul în care

a intrat înăuntru, a găsit-o pe partea vătămată întinsă la nivelul solului, prezentând

multiple urme de agresiune la nivelul capului, plină de sânge și fiind din nou în

stare de inconștiență. Martorul J.L. aflându-se în apropierea localului, a auzit

de asemenea strigăte din zona localului și s-a deplasat la fața locului unde găsit-o

pe partea vătămată în starea descrisă anterior.

Imediat după aceea, martorul F.A.T. i-a

anunțat pe cei trei martori împreună cu care venise, respectiv pe P.V., S.V.I. și

L.O.I., despre faptul că partea vătămată a fost agresată și că probabil agresorul

este bărbatul care ieșise din local, motiv pentru care cei patru martori au plecat

în căutarea acestuia. Aceștia l-au observat pe inculpat în imediata apropiere și

s-au îndreptat spre acesta, moment în care inculpatul a realizat că este urmărit

și a continuat deplasarea în fugă.

Inculpatul a sărit gardul imobilului cu

nr. x de pe str. P., în încercarea de a se sustrage, fiind urmat de către martori.

În curtea imobilului, inculpatul a fost imobilizat de către aceștia, la fața locului

deplasându-se în scurt timp organele de poliție. Martorul J.L. a anunțat-o pe mama

părții vătămate, martora C.L., despre faptul că fiica ei a fost agresată. Aceasta

a venit în scurt timp la fața locului și a găsit-o pe aceasta încă inconștientă.

Martora G.L.K. a aflat despre împrejurarea că partea vătămată a fost agresată în

incinta localului și la scurt timp a ajuns la fața locului unde a găsit-o pe aceasta

conștientă, acuzând dureri la nivelul capului și a membrelor, rămânând la fața locului

alături de martorii J.L. și C.L. până la sosirea ambulanței.

Martora G.L K. a găsit telefonul mobil

în vasul toaletei de unde l-a recuperat, precum și o pereche de cercei și o brățară

rupte, ambele din argint, și o pereche de ochelari rupți, bunuri aparținând părții

vătămate. Martora a predat bunurile mamei părții vătămate, de la care aceasta le-a

recuperat.

Partea vătămată a fost transportată de

îndată la spital, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale. Potrivit raportului

de constatare medico-legală nr. 2231/II/a/55 din data de 11 aprilie 2012 emis de

I.M.L. Cluj-Napoca, partea vătămată C.E.M. a prezentat leziuni la nivelul capului,

a membrelor superioare și a membrului inferior drept, leziuni ce au necesitat 16-18

zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

La solicitarea părții vătămate, în cauză

s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de constatare medico-legală

nr. 2231/II/a/55 din data de 11 aprilie 2012 emis de I.M.L. Cluj-Napoca, potrivit

căruia numărul de zile de îngrijiri medicale acordat pentru vindecare rămâne nemodificat.

Inculpatul a susținut că în data de 29

martie 2012 s-a deplasat din localitatea în care domiciliază, respectiv C.V., în

localitatea A., unde s-a întâlnit cu mai multe persoane cunoscute dar ale căror

nume nu le poate preciza, împreună cu care a consumat băuturi alcoolice până în

jurul orei 17:00, în localul „D.G.". Ulterior s-a deplasat la localul „I."

împreună cu o persoană de sex masculin pe care atunci a întâlnit-o pentru prima

dată, pe care o cunoaște sub numele de „C.". Aici inculpatul susține că ar

fi consumat în continuare mai multe sticle de bere iar la un moment dat, persoana

care îl însoțea i-a turnat în paharul de bere un praf alb. Partea vătămată infirmă

aceste aspecte arătând că l-a servit pe inculpat cu băuturi nonalcoolice, respectiv

suc și cafea. Aceste aspecte sunt confirmate inclusiv de împrejurarea că urmele

papilare prelevate de pe suprafața sticlei de suc și a ceștii de cafea aparțin inculpatului,

astfel cum am arătat anterior.

Inculpatul și-a motivat actele de agresiune

prin aceea că ar fi auzit de la persoana care îl însoțea că partea vătămată i-ar

fi adresat cuvinte injurioase, respectiv l-a numit „cioban", deși tot el precizează

că într-adevăr fusese cioban o perioadă de timp și că nu îi este rușine de aceasta.

Inculpatul a susținut că a lovit partea vătămată în toaletă cu pumnii însă nu își

mai amintește dacă, după momentul în care aceasta a căzut la nivelul solului, și-a

continuat sau nu actele de agresiune, sau dacă i-ar fi distrus vreun bun, această

perioadă fiind singura în care inculpatul a suferit de „amnezie". De asemenea,

inculpatul a precizat că, după ce a părăsit locul săvârșirii faptei, s-a deplasat

spre localul D.G. fiind oprit de martori până la momentul sosirii organelor de poliție.

Aceste aspecte sunt infirmate de declarațiile martorilor F.A.T., P.V., S.V.I și

L.O.I., care susțin faptul că inculpatul a încercat să se sustragă, fugind până

în curtea unui imobil unde a fost imobilizat de aceștia.

Starea de fapt mai sus prezentată a fost

probată cu următoarele probe și mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții

vătămate; proces-verbal din data de 29 martie 2012; proces-verbal de examinare parte

vătămată și planșa foto; raport de constatare medico legală; supliment la raportul

de constatare medico-legală nr. 223 l/n/a/55 din data de 11 aprilie 2012 emis de

I.M.L. Cluj-Napoca; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; adresa

I.P.J. Cluj - Serviciul criminalistic; declarația martorului C.L.; declarația martorului

J.L.; declarația martorului G.Z.K.; declarația martorului C.C.; declarația martorului

L.O.I.; declarația martorului S.V.I.; declarația martorului P.V.; declarația martorului

F.A.T.; declarații făptuitor/învinuit și inculpat; fișa de cazier judiciar; proces-verbal

de prezentare a materialului de urmărire penală.

Apărătorul inculpatului N.N. a solicitat

instanței a dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății,

din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174,

art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe,

prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și de distrugere, faptă prev. de art. 217

C. pen. În susținerea cererii a învederat instanței faptul că, Judecătoria Cluj-Napoca

nu a avut în vedere poziția psihică a inculpatului la momentul săvârșirii faptei,

intensitatea loviturilor și nici raporturile anterioare dintre inculpat și partea

vătămată. De asemenea, arată că intenția inculpatului nu a fost de a ucide partea

vătămată, ci doar de a-i aplica o corecție.

Instanța a apreciat că încadrarea juridică

corectă este cea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174,

art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. Aceasta deoarece instanța trebuie să aibă în

vedere regiunea anatomică unde au fost aplicate loviturile, obiectul folosit de

inculpat și intensitatea loviturilor aplicate victimei. În cazul de față, regiunea

anatomică este zona capului, cu privire la obiectul folosit, din datele existente

la dosar rezultă că loviturile ar fi fost aplicate cu pumnii și cu picioarele, iar

cu privire la intensitatea loviturilor aplicate victimei, acestea au fost foarte

dure și violente, având în vedere declarația părții vătămate care spune că i-a ricoșat

capul ca urmare a loviturilor primite. Mai mult, existența tentativei la infracțiunea

de omor nu este condiționată de punerea în primejdie a vieții victimei. Sigurul

considerent pentru care inculpatul și-a stopat activitatea infracțională este faptul

că au intrat alte persoane care au auzit țipetele victimei.

În aceste condiții, instanța a respins

solicitarea formulată de către apărătorul inculpatului de schimbare a încadrării

juridice.

Astfel, în drept, fapta inculpatului N.N.

care, la data de 29 martie 2012, în jurul orei 19:00, în timp ce se afla în incinta

SC I. SRL situat în loc. A., jud. Cluj, i-a aplicat părții vătămate C.E.M. mai multe

lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului, a abdomenului și a membrelor inferioare

și superioare, cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr,

de 16-18 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului N.N. care, la data de

29 martie 2012, în jurul orei 19:00, în timp ce se afla în incinta SC I. SRL situat

în loc. A., jud. Cluj, a degradat telefonul mobil marca S.C., brățara și cerceii

de argint și ochelarii părții vătămate C.E.M., întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de distragere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen.

Infracțiunile au fost săvârșite de către

aceeași persoană, fără ca pentru vreuna dintre ele să fi intervenit o hotărâre de

condamnare definitivă, fiind întrunite condițiile art. 33 lit. a) C. pen.

Procedând la individualizarea pedepselor,

potrivit art. 72 C. pen., ținând seama de criteriile generale, instanța s-a orientat

în funcție de limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptelor

comise, care este unul relativ ridicat tocmai prin numărul de infracțiuni comise,

valorile sociale ocrotite de legea penală și lezate prin acțiunile antisociale ale

inculpatului, numărului de zile de îngrijiri medicale necesitate de către partea

vătămată, persistența infracțională a inculpatului, care deși nu are antecedente

penale.

Având în vedere faptul că acest inculpat

se află la prima confruntare cu legea penală, legat de nivelul său de pregătire

școlară și socială, înțelegând să acționeze în acest fel în situația sa personală

legată de partea vătămată, instanța a apreciat că în cauză se pot reține circumstanțe

atenuante și anume cele indicate de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecințele ce

decurg potrivit art. 76 C. pen., fiind situații care conturează profilul psihic

al inculpatului, grevat pe situația conflictuală descrisă, inculpat care nu a dovedit

intenții agresive anterior, aspecte ce pot fi folosite în interesul său juridic.

Astfel pentru atingerea scopurilor pedepsei

indicate de art. 52 C. pen., pentru a se ajunge la constrângerea și reeducarea sa,

tribunalul a dispus condamnarea inculpatului N.N., pentru comiterea infracțiunilor

de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu art. 74 lit. a) și art. 76

lit. e) C. pen., la pedeapsa de 500 RON amendă penală; tentativă la omor calificat,

prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu art. 74 lit.

a) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, fiind pedepse menite

să-și atingă scopul amintit.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus, pentru ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, în regim de detenție,

și 500 RON amendă penală. S-a făcut aplicațiunea art. 71 și 64 lit. a) teza II

C. pen. S-a făcut aplicațiunea prev. art. 76 alin. (3) C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsă timpul reținerii de 24 ore din data de 30 martie 2012.

În cauză, partea vătămată C.E.M. s-a constituit

parte civilă cu suma de 2.000 RON reprezentând daune materiale, adică contravaloarea

bunurilor distrase prin acțiunea agresivă a inculpatului asupra sa și cu suma de

5.000 RON reprezentând daune morale. Având în vedere că această parte, în timpul

agresiunii fizice asupra sa, și-a pierdut cerceii, brățara, i s-au deteriorat ochelarii

și telefonul mobil, aceste pretenții la daune materiale sunt justificate și au fost

acordate de către instanță.

Este de necontestat că partea civilă a

avut de suferit, fizic și psihic, în urma incidentului provocat de către inculpat.

Pentru faptul că a trebuit să urmeze o perioadă de recuperare, grea, dificilă pentru

oricine, cu reguli stricte de igienă și alimentație, cu restricții de natură diferită

în viața personală și socială, cu traume morale având în vedere atentatul la viața

și sănătatea sa, partea vătămată este îndreptățită la daune morale. Însă pretențiile

ridicate nu trebuie să conducă la o îmbogățire fără justă cauză, fiind apanajul

instanței în a le stabili în concret ca sumă, care trebuie să fie justă și stabilită

în funcție de numărul de zile de îngrijiri medicale necesitate de către victimă,

de impactul psihic suferit, de amploarea procesului de recuperare psihică și fizică.

În aceste condiții, instanța a apreciat că suma solicitată de 5.000 RON cu titlu

de daune morale, se justifică și se pliază pe considerentele și necesitățile menționate

mai sus".

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul N.N.

Ministerul Public

a solicitat admiterea căii de atac promovate,

desființarea în parte a sentinței atacate și rejudecând cauza, a se înlătura circumstanțele

atenuante reținute în favoarea inculpatului N.N. de către instanța fondului.

De asemenea, a solicitat a se reevalua

modul de aplicare al art. 76 alin. (3) C. pen. referitor la posibilitatea de aplicare

a pedepsei complementare chiar în condițiile în care nu se va admite critica referitoare

la circumstanțele atenuante.

S-a solicitat a se aplica inculpatului

o pedeapsă în raport de gravitatea faptei dedusă judecății, a împrejurărilor în

care aceasta a fost comisă, de gradul de pericol social concret al acesteia, nefiind

suficient ca simpla împrejurare că inculpatul este lipsit de antecedente penale

să atragă reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Inculpatul N.N.,

prin apărătorul ales, a solicitat a fi

admisă calea de atac promovată, să se constate că hotărârea primei instanțe este

pronunțată cu încălcarea normelor de competentă materială, motiv pentru care se

impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței fondului, respectiv Judecătoriei

Cluj-Napoca.

S-a susținut că Judecătoria Cluj-Napoca

a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului

N.N. din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2)

C. pen., în infracțiunea de tentativă la omor calificat, fără a indica în mod concret

în baza căror considerente a procedat de această manieră.

La momentul la care Judecătoria Cluj-Napoca

a dispus schimbarea încadrării juridice nu fuseseră audiați nici inculpatul și nici

partea vătămată, și nici nu s-a ținut cont de actele medico-legale.

S-a arătat că viața victimei nu a fost

pusă în primejdie și că inculpatul nu a acționat cu intenția directă sau indirectă

de a suprima viața victimei. În aceste condiții încadrarea juridică corectă a activității

ilicite a inculpatului este cea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180

alin. (2) C. pen., faptă care atrage competența materială a judecătoriei.

Prin decizia penală nr. 216/A/2013 din

11 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu

minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către Parchetul de

pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul N.N. împotriva sentinței penale nr. 208 din

28 mai 2013 a Tribunalului Cluj și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

timpul reținerii din 30 martie 2012.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul. Având în vedere că în cursul soluționării prezentei cauze a intrat în

vigoare noul C. proc. pen., iar conform normelor tranzitorii, respectiv dispozițiilor

art. 12 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind

C. proc. pen., recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii

noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii

vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor

legii vechi privitoare la recurs, rezultă că în speță se aplică legea veche, mai

precis C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii îa aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Examinând cauza prin prisma dispozițiilor

legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul inculpatului N.N. este nefondat,

urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed.

Recursul declarat nu a fost motivat conform

dispozițiilor art. 385 alin. (2) C. proc. pen. anterior, cu cel puțin cinci zile

înaintea primului termen potrivit art. 385

10

C. proc. pen., acesta fiind

întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen., iar în subsidiar, luându-se în considerare criteriile generale de individualizare

a pedepselor, stabilite de art. 72 din vechiul C. pen., în raport și de prevederile

art. 5 din noul C. pen., s-au invocat și dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., apreciindu-se totuși că circumstanțele atenuante

prevăzute de vechiul C. pen. sunt mai favorabile.

S-a solicitat schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea de tentativă la omor calificat în cea de lovire și alte violențe,

având în vedere dispozițiile art. 5 din noul C. pen. și înlăturarea din noua lege

a circumstanței agravante cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor în loc public.

În privința cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut prin Legea

nr. 2/2013 și nu a suferit nici o modificare sub aspectul conținutului, însă, potrivit

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din

categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, pentru a putea

fi examinat fiind necesară respectarea condițiilor legale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe,

se observă că recursul a fost motivat în scris, însă doar la data de 9 aprilie 2014,

inculpatul încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare, față de această împrejurare,

Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385

10

alin. (2

1

)

C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum

au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazurile

de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de

pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., nu va proceda la examinarea

criticilor circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile

legale subsumate art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Totodată, în realizarea aceluiași scop

de a menține în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai

aspecte de drept, Legea nr. 2/2013 a modificat și pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când

s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în cauză,

inculpatul a criticat decizia penală pronunțată în apel sub aspectul netemeiniciei

pedepsei ce i-a fost aplicată, considerată prea mare în raport cu criteriile de

individualizare, situație exclusă, însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curți de

Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit aceluiași text legal.

În ceea ce privește aplicarea legii mai

favorabile, instanța de recurs constată că este în prezența situației descrise de

art. 5 C. pen. și anume - aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea

definitivă a cauzei.

Analizând sub acest aspect recursul declarat

în cauză, Înalta Curte reține următoarele: În examinarea legii incidente cu privire

la acuzația formulată față de recurent, instanța urmează să analizeze:

Influența modificărilor legislative cu

privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. În

examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de

legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă

cu privire la încadrarea juridică;

Consecințele produse de acuzație cu privire

la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului.

În examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor

referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea

juridică dată faptei.

Examinarea încadrării juridice dată faptei,

ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea

unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă,

pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează

fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor

succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege, cu pedeapsa dintr-o altă lege.

Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe

agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului

legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea

penală.

Din această perspectivă, în raport de reținerea

în cauză a circumstanței atenuante prevăzută de dispozițiile art. 74 lit. a) C.

pen., circumstanță atenuantă cu caracter personal care nu se regăsește în legea

nouă, respectiv în art. 75 C. pen., Înalta Curte constată că, deși elementul circumstanțial

agravant atras de comiterea tentativei de omor în public nu se mai regăsește în

legea nouă, astfel că încadrarea juridică potrivit legii noi ar fi art. 32 C.

pen. rap. la art. 188 C. pen., pedeapsa minimă ce ar fi aplicată potrivit noilor

dispoziții ar fi de 5 ani, fără posibilitatea de a se valorifica circumstanța atenuantă

reținută potrivit legii vechi.

În ceea ce privește infracțiunea de distrugere,

dincolo de imposibilitatea de a se reține în baza legii noi circumstanțele atenuante

cu caracter personal, care au condus la aplicarea unei amenzi penale, se constată

limita minimă pe pedeapsă prevăzută de art. 253 C. pen. este de 3 luni, mai mare

decât limita minimă de o lună închisoare din legea veche, respectiv art. 217

alin. (1) C. pen. prevede limite de pedeapsă mai mari decât cele din art. 217

alin. (1) C. pen. anterior (3 luni - 2 ani, față de) în vigoare la data faptei.

Din perspectiva dispozițiilor care reglementează

concursul de infracțiuni, pentru situația particulară din cauză, inculpatului aplicându-i-se

pedeapsa închisorii la care s-a adăugat pedeapsa amenzii, se constată că sub acest

aspect nu există diferențe în reglementările succesive.

În raport cu toate aceste considerente,

Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul N.N. ca nefondat, iar conform

art. 275 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul N.N. împotriva deciziei penale nr. 216/A/2013 din 11 noiembrie 2013

a Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se plătește din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15

aprilie 2014.