ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1344/2014

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 208 din 28 mai 2013 a Tribunalului Cluj a fost condamnat pe inculpatul N.N., pentru comiterea infracțiunilor de: - distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu art. 74 lit. a) și art. 76 Iit. e) C. pen., la pedeapsa de 500 RON amendă penală, - tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus, pentru ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 500 RON amendă penală. S-a făcut aplicațiunea art. 71 și 64 lit. a) teza II C. pen.

S-a făcut aplicațiunea prev. art. 76 alin. (3) C. pen. S-a respins solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice. Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii de 24 ore din data de 30 martie 2012. În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate C.E.M. daune materiale în sumă de 2.000 RON și daune morale în sumă de 5.000 RON. În baza art. 7 alin. (1) din Legea privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (Legea nr. 76/2008), s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul N.N. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 29 martie 2012, în jurul orei 19:00, în timp ce se afla în incinta SC I. SRL situat în loc.

A., jud. Cluj, inculpatul N.N. i-a aplicat părții vătămate C.E.M. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului, a abdomenelor și a membrelor inferioare și superioare, cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale și în același context i-a aruncat telefonul mobil al acesteia marca S.C. în vasul toaletei, și i-a rupt brățara și cerceii din argint precum și ochelarii. Din probele administrate în cauză a rezultat că, în data de 29 martie 2012, în jurul orei 18:00, inculpatul N.N. s-a deplasat la localul SC I. SRL din loc. A., jud. Cluj, unde lucrează partea vătămată C.E.M. în calitate de ospătăriță, unde a rămas până în jurul orei 19:00, când a rămas singur împreună cu partea vătămată.

Observând că partea vătămată s-a deplasat spre toaletă, inc. N.N. a urmat-o, aceasta atrăgându-i atenția că se află în toaleta pentru femei. După ce partea vătămată a ieșit, aflându-se în holul toaletei, inculpatul N.N. a surprins-o pe aceasta, i-a acoperit gura cu mâna pentru a nu striga după ajutor, în timp ce cu cealaltă mână o ținea. Partea vătămată a încercat să se elibereze, moment în care inculpatul a exercitat acte de violență asupra acesteia, lovind-o cu pumnul în zona capului. Partea vătămată și-a scos telefonul mobil din buzunar în încercarea de a suna după ajutor însă inculpatul i-a smuls telefonul din mână și l-a aruncat în vasul toaletei. Inculpatul a continuat să exercite acte de violență asupra părții vătămate în urma cărora aceasta s-a dezechilibrat și a căzut la nivelul solului.

Inculpatul a lovit în repetate rânduri partea vătămată cu picioarele în zona capului, precum și a membrelor superioare și inferioare și a abdomenului. Partea vătămată arată că în timp ce era întinsă la pământ, inculpatul o lovea cu piciorul în zona capului. După ce partea vătămată a intrat în stare de inconștiență datorită leziunilor suferite, inculpatul a părăsit locul săvârșirii faptei. La ieșirea din local, inculpatul a fost observat de către martorii F.A.T., P.V., S.V.I. și L.O.I. ce se deplasau spre acel local. Martorii precizează că au observat că acesta prezenta leziuni la nivelul feței în momentul în care a trecut prin dreptul lor. Aceștia au intrat înăuntrul localului și au observat că în interior nu se aflau alte persoane.

Martorul F.A.T. a auzit strigăte de ajutor ce veneau din direcția toaletei iar în momentul în care a intrat înăuntru, a găsit-o pe partea vătămată întinsă la nivelul solului, prezentând multiple urme de agresiune la nivelul capului, plină de sânge și fiind din nou în stare de inconștiență. Martorul J.L. aflându-se în apropierea localului, a auzit de asemenea strigăte din zona localului și s-a deplasat la fața locului unde găsit-o pe partea vătămată în starea descrisă anterior. Imediat după aceea, martorul F.A.T. i-a anunțat pe cei trei martori împreună cu care venise, respectiv pe P.V., S.V.I. și L.O.I., despre faptul că partea vătămată a fost agresată și că probabil agresorul este bărbatul care ieșise din local, motiv pentru care cei patru martori au plecat în căutarea acestuia.

Aceștia l-au observat pe inculpat în imediata apropiere și s-au îndreptat spre acesta, moment în care inculpatul a realizat că este urmărit și a continuat deplasarea în fugă. Inculpatul a sărit gardul imobilului cu nr. x de pe str. P., în încercarea de a se sustrage, fiind urmat de către martori. În curtea imobilului, inculpatul a fost imobilizat de către aceștia, la fața locului deplasându-se în scurt timp organele de poliție. Martorul J.L. a anunțat-o pe mama părții vătămate, martora C.L., despre faptul că fiica ei a fost agresată. Aceasta a venit în scurt timp la fața locului și a găsit-o pe aceasta încă inconștientă. Martora G.L.K. a aflat despre împrejurarea că partea vătămată a fost agresată în incinta localului și la scurt timp a ajuns la fața locului unde a găsit-o pe aceasta conștientă, acuzând dureri la nivelul capului și a membrelor, rămânând la fața locului alături de martorii J.L.

și C.L. până la sosirea ambulanței. Martora G.L K. a găsit telefonul mobil în vasul toaletei de unde l-a recuperat, precum și o pereche de cercei și o brățară rupte, ambele din argint, și o pereche de ochelari rupți, bunuri aparținând părții vătămate. Martora a predat bunurile mamei părții vătămate, de la care aceasta le-a recuperat. Partea vătămată a fost transportată de îndată la spital, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale. Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 2231/II/a/55 din data de 11 aprilie 2012 emis de I.M.L. Cluj-Napoca, partea vătămată C.E.M. a prezentat leziuni la nivelul capului, a membrelor superioare și a membrului inferior drept, leziuni ce au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

La solicitarea părții vătămate, în cauză s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de constatare medico-legală nr. 2231/II/a/55 din data de 11 aprilie 2012 emis de I.M.L. Cluj-Napoca, potrivit căruia numărul de zile de îngrijiri medicale acordat pentru vindecare rămâne nemodificat. Inculpatul a susținut că în data de 29 martie 2012 s-a deplasat din localitatea în care domiciliază, respectiv C.V., în localitatea A., unde s-a întâlnit cu mai multe persoane cunoscute dar ale căror nume nu le poate preciza, împreună cu care a consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 17:00, în localul „D.G.". Ulterior s-a deplasat la localul „I." împreună cu o persoană de sex masculin pe care atunci a întâlnit-o pentru prima dată, pe care o cunoaște sub numele de „C.". Aici inculpatul susține că ar fi consumat în continuare mai multe sticle de bere iar la un moment dat, persoana care îl însoțea i-a turnat în paharul de bere un praf alb.

Partea vătămată infirmă aceste aspecte arătând că l-a servit pe inculpat cu băuturi nonalcoolice, respectiv suc și cafea. Aceste aspecte sunt confirmate inclusiv de împrejurarea că urmele papilare prelevate de pe suprafața sticlei de suc și a ceștii de cafea aparțin inculpatului, astfel cum am arătat anterior. Inculpatul și-a motivat actele de agresiune prin aceea că ar fi auzit de la persoana care îl însoțea că partea vătămată i-ar fi adresat cuvinte injurioase, respectiv l-a numit „cioban", deși tot el precizează că într-adevăr fusese cioban o perioadă de timp și că nu îi este rușine de aceasta.

Inculpatul a susținut că a lovit partea vătămată în toaletă cu pumnii însă nu își mai amintește dacă, după momentul în care aceasta a căzut la nivelul solului, și-a continuat sau nu actele de agresiune, sau dacă i-ar fi distrus vreun bun, această perioadă fiind singura în care inculpatul a suferit de „amnezie". De asemenea, inculpatul a precizat că, după ce a părăsit locul săvârșirii faptei, s-a deplasat spre localul D.G. fiind oprit de martori până la momentul sosirii organelor de poliție. Aceste aspecte sunt infirmate de declarațiile martorilor F.A.T., P.V., S.V.I și L.O.I., care susțin faptul că inculpatul a încercat să se sustragă, fugind până în curtea unui imobil unde a fost imobilizat de aceștia.

Starea de fapt mai sus prezentată a fost probată cu următoarele probe și mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate; proces-verbal din data de 29 martie 2012; proces-verbal de examinare parte vătămată și planșa foto; raport de constatare medico legală; supliment la raportul de constatare medico-legală nr. 223 l/n/a/55 din data de 11 aprilie 2012 emis de I.M.L. Cluj-Napoca; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; adresa I.P.J. Cluj - Serviciul criminalistic; declarația martorului C.L.; declarația martorului J.L.; declarația martorului G.Z.K.; declarația martorului C.C.; declarația martorului L.O.I.; declarația martorului S.V.I.; declarația martorului P.V.; declarația martorului F.A.T.; declarații făptuitor/învinuit și inculpat; fișa de cazier judiciar; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Apărătorul inculpatului N.N. a solicitat instanței a dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății, din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și de distrugere, faptă prev. de art. 217 C. pen. În susținerea cererii a învederat instanței faptul că, Judecătoria Cluj-Napoca nu a avut în vedere poziția psihică a inculpatului la momentul săvârșirii faptei, intensitatea loviturilor și nici raporturile anterioare dintre inculpat și partea vătămată.

De asemenea, arată că intenția inculpatului nu a fost de a ucide partea vătămată, ci doar de a-i aplica o corecție. Instanța a apreciat că încadrarea juridică corectă este cea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. Aceasta deoarece instanța trebuie să aibă în vedere regiunea anatomică unde au fost aplicate loviturile, obiectul folosit de inculpat și intensitatea loviturilor aplicate victimei. În cazul de față, regiunea anatomică este zona capului, cu privire la obiectul folosit, din datele existente la dosar rezultă că loviturile ar fi fost aplicate cu pumnii și cu picioarele, iar cu privire la intensitatea loviturilor aplicate victimei, acestea au fost foarte dure și violente, având în vedere declarația părții vătămate care spune că i-a ricoșat capul ca urmare a loviturilor primite.

Mai mult, existența tentativei la infracțiunea de omor nu este condiționată de punerea în primejdie a vieții victimei. Sigurul considerent pentru care inculpatul și-a stopat activitatea infracțională este faptul că au intrat alte persoane care au auzit țipetele victimei. În aceste condiții, instanța a respins solicitarea formulată de către apărătorul inculpatului de schimbare a încadrării juridice. Astfel, în drept, fapta inculpatului N.N. care, la data de 29 martie 2012, în jurul orei 19:00, în timp ce se afla în incinta SC I. SRL situat în loc. A., jud. Cluj, i-a aplicat părții vătămate C.E.M. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului, a abdomenului și a membrelor inferioare și superioare, cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr, de 16-18 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului N.N. care, la data de 29 martie 2012, în jurul orei 19:00, în timp ce se afla în incinta SC I. SRL situat în loc. A., jud. Cluj, a degradat telefonul mobil marca S.C., brățara și cerceii de argint și ochelarii părții vătămate C.E.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distragere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. Infracțiunile au fost săvârșite de către aceeași persoană, fără ca pentru vreuna dintre ele să fi intervenit o hotărâre de condamnare definitivă, fiind întrunite condițiile art. 33 lit. a) C. pen.

Procedând la individualizarea pedepselor, potrivit art. 72 C. pen., ținând seama de criteriile generale, instanța s-a orientat în funcție de limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptelor comise, care este unul relativ ridicat tocmai prin numărul de infracțiuni comise, valorile sociale ocrotite de legea penală și lezate prin acțiunile antisociale ale inculpatului, numărului de zile de îngrijiri medicale necesitate de către partea vătămată, persistența infracțională a inculpatului, care deși nu are antecedente penale.

Având în vedere faptul că acest inculpat se află la prima confruntare cu legea penală, legat de nivelul său de pregătire școlară și socială, înțelegând să acționeze în acest fel în situația sa personală legată de partea vătămată, instanța a apreciat că în cauză se pot reține circumstanțe atenuante și anume cele indicate de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecințele ce decurg potrivit art. 76 C. pen., fiind situații care conturează profilul psihic al inculpatului, grevat pe situația conflictuală descrisă, inculpat care nu a dovedit intenții agresive anterior, aspecte ce pot fi folosite în interesul său juridic. Astfel pentru atingerea scopurilor pedepsei indicate de art. 52 C. pen., pentru a se ajunge la constrângerea și reeducarea sa, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului N.N., pentru comiterea infracțiunilor de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen.

cu art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 500 RON amendă penală; tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, fiind pedepse menite să-și atingă scopul amintit. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus, pentru ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, în regim de detenție, și 500 RON amendă penală. S-a făcut aplicațiunea art. 71 și 64 lit. a) teza II C. pen. S-a făcut aplicațiunea prev. art. 76 alin. (3) C. pen. Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii de 24 ore din data de 30 martie 2012. În cauză, partea vătămată C.E.M.

s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 RON reprezentând daune materiale, adică contravaloarea bunurilor distrase prin acțiunea agresivă a inculpatului asupra sa și cu suma de 5.000 RON reprezentând daune morale. Având în vedere că această parte, în timpul agresiunii fizice asupra sa, și-a pierdut cerceii, brățara, i s-au deteriorat ochelarii și telefonul mobil, aceste pretenții la daune materiale sunt justificate și au fost acordate de către instanță. Este de necontestat că partea civilă a avut de suferit, fizic și psihic, în urma incidentului provocat de către inculpat. Pentru faptul că a trebuit să urmeze o perioadă de recuperare, grea, dificilă pentru oricine, cu reguli stricte de igienă și alimentație, cu restricții de natură diferită în viața personală și socială, cu traume morale având în vedere atentatul la viața și sănătatea sa, partea vătămată este îndreptățită la daune morale.

Însă pretențiile ridicate nu trebuie să conducă la o îmbogățire fără justă cauză, fiind apanajul instanței în a le stabili în concret ca sumă, care trebuie să fie justă și stabilită în funcție de numărul de zile de îngrijiri medicale necesitate de către victimă, de impactul psihic suferit, de amploarea procesului de recuperare psihică și fizică. În aceste condiții, instanța a apreciat că suma solicitată de 5.000 RON cu titlu de daune morale, se justifică și se pliază pe considerentele și necesitățile menționate mai sus". Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul N.N. Ministerul Public a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea în parte a sentinței atacate și rejudecând cauza, a se înlătura circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului N.N.

de către instanța fondului. De asemenea, a solicitat a se reevalua modul de aplicare al art. 76 alin. (3) C. pen. referitor la posibilitatea de aplicare a pedepsei complementare chiar în condițiile în care nu se va admite critica referitoare la circumstanțele atenuante. S-a solicitat a se aplica inculpatului o pedeapsă în raport de gravitatea faptei dedusă judecății, a împrejurărilor în care aceasta a fost comisă, de gradul de pericol social concret al acesteia, nefiind suficient ca simpla împrejurare că inculpatul este lipsit de antecedente penale să atragă reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Inculpatul N.N., prin apărătorul ales, a solicitat a fi admisă calea de atac promovată, să se constate că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu încălcarea normelor de competentă materială, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței fondului, respectiv Judecătoriei Cluj-Napoca.

S-a susținut că Judecătoria Cluj-Napoca a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului N.N. din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de tentativă la omor calificat, fără a indica în mod concret în baza căror considerente a procedat de această manieră. La momentul la care Judecătoria Cluj-Napoca a dispus schimbarea încadrării juridice nu fuseseră audiați nici inculpatul și nici partea vătămată, și nici nu s-a ținut cont de actele medico-legale. S-a arătat că viața victimei nu a fost pusă în primejdie și că inculpatul nu a acționat cu intenția directă sau indirectă de a suprima viața victimei. În aceste condiții încadrarea juridică corectă a activității ilicite a inculpatului este cea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., faptă care atrage competența materială a judecătoriei.

Prin decizia penală nr. 216/A/2013 din 11 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul N.N. împotriva sentinței penale nr. 208 din 28 mai 2013 a Tribunalului Cluj și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii din 30 martie 2012. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul. Având în vedere că în cursul soluționării prezentei cauze a intrat în vigoare noul C. proc. pen., iar conform normelor tranzitorii, respectiv dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc.

pen., recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs, rezultă că în speță se aplică legea veche, mai precis C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii îa aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Examinând cauza prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul inculpatului N.N. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed.

Recursul declarat nu a fost motivat conform dispozițiilor art. 385 alin. (2) C. proc. pen. anterior, cu cel puțin cinci zile înaintea primului termen potrivit art. 385 10 C. proc. pen., acesta fiind întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., iar în subsidiar, luându-se în considerare criteriile generale de individualizare a pedepselor, stabilite de art. 72 din vechiul C. pen., în raport și de prevederile art. 5 din noul C. pen., s-au invocat și dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., apreciindu-se totuși că circumstanțele atenuante prevăzute de vechiul C. pen. sunt mai favorabile. S-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în cea de lovire și alte violențe, având în vedere dispozițiile art. 5 din noul C. pen.

și înlăturarea din noua lege a circumstanței agravante cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor în loc public. În privința cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut prin Legea nr. 2/2013 și nu a suferit nici o modificare sub aspectul conținutului, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, pentru a putea fi examinat fiind necesară respectarea condițiilor legale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă că recursul a fost motivat în scris, însă doar la data de 9 aprilie 2014, inculpatul încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile legale subsumate art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Totodată, în realizarea aceluiași scop de a menține în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, Legea nr. 2/2013 a modificat și pct. 14 al art. 385 9 C. proc.

pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în cauză, inculpatul a criticat decizia penală pronunțată în apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, considerată prea mare în raport cu criteriile de individualizare, situație exclusă, însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit aceluiași text legal. În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, instanța de recurs constată că este în prezența situației descrise de art. 5 C. pen. și anume - aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Analizând sub acest aspect recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele: În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent, instanța urmează să analizeze: Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică; Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Examinarea încadrării juridice dată faptei, ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă, pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune. Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege, cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală.

Din această perspectivă, în raport de reținerea în cauză a circumstanței atenuante prevăzută de dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen., circumstanță atenuantă cu caracter personal care nu se regăsește în legea nouă, respectiv în art. 75 C. pen., Înalta Curte constată că, deși elementul circumstanțial agravant atras de comiterea tentativei de omor în public nu se mai regăsește în legea nouă, astfel că încadrarea juridică potrivit legii noi ar fi art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen., pedeapsa minimă ce ar fi aplicată potrivit noilor dispoziții ar fi de 5 ani, fără posibilitatea de a se valorifica circumstanța atenuantă reținută potrivit legii vechi. În ceea ce privește infracțiunea de distrugere, dincolo de imposibilitatea de a se reține în baza legii noi circumstanțele atenuante cu caracter personal, care au condus la aplicarea unei amenzi penale, se constată limita minimă pe pedeapsă prevăzută de art. 253 C. pen.

este de 3 luni, mai mare decât limita minimă de o lună închisoare din legea veche, respectiv art. 217 alin. (1) C. pen. prevede limite de pedeapsă mai mari decât cele din art. 217 alin. (1) C. pen. anterior (3 luni - 2 ani, față de) în vigoare la data faptei. Din perspectiva dispozițiilor care reglementează concursul de infracțiuni, pentru situația particulară din cauză, inculpatului aplicându-i-se pedeapsa închisorii la care s-a adăugat pedeapsa amenzii, se constată că sub acest aspect nu există diferențe în reglementările succesive. În raport cu toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul N.N. ca nefondat, iar conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.N. împotriva deciziei penale nr. 216/A/2013 din 11 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2014.