ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 566/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 566/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Botoșani, prin Sentința penală nr.
147 din 12 iulie 2013, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea
încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul C.B.M. a fost trimis în
judecată din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat
la art. 174 alin. (1) același cod, în tentativă la infracțiunea de omor
deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1),
art. 176 alin. (1) lit. d) același cod și în tentativă la infracțiunea de
tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1), alin.
(2) lit. b), alin. (2
1
) lit. b) același cod, ambele în condițiile
concursului de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
S-a respins cererea
inculpatului, de aplicare a procedurii prevăzute de art. 320
1
C.
proc. pen. privind recunoașterea vinovăției.
Inculpatul C.B.M. a
fost condamnat la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor
deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1),
art. 176 alin. (1) lit. d) același cod, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a),
c) și a art. 76 C. pen., precum și la 2 ani închisoare pentru tentativă la
infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211
alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2
1
) lit. b) același cod, cu
aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) și a art. 76 C. pen.
În temeiul art. 33
lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și
aplicarea pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C.
pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen.
Pe latură civilă,
inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.R., suma de 5.000 RON cu
titlu de daune materiale și suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale.
Totodată, s-a
constatat că părțile vătămate Spitalul Județean de Urgență "M."
Botoșani și Spitalul Clinic de Urgență "Sf.Spiridon" - clinica ORL
Iași, nu s-au constituit părți civile.
În temeiul art. 118
alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a cuțitului
corp delict.
În temeiul art. 169
C. proc. pen., s-a dispus restituirea, către partea civilă C.R., a unei bluze,
o cămașă, un pulover, o geacă, un pantalon, o pereche de ghete, toate acestea
constituind mijloace materiale de probă, respectiva parte având obligația să le
păstreze până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Inculpatul a mai fost
obligat să plătească părții civile suma de 1000 RON cheltuieli judiciare
reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a pronunța
hotărârea, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul a fost
trimis în judecată prin Rechizitoriul din 16 aprilie 2013 al Parchetului de pe
lângă Tribunalul Botoșani emis în dosarul nr. 51/P/2013, pentru tentativă la
infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin.
(1) același cod, în esență, reținându-se că în seara zilei de 19 februarie
2013, în jurul orei 19:30, în timp ce se afla în taxiul condus de C.R., l-a
înjunghiat pe acesta de două ori cu un cuțit și astfel i-a provocat o plagă
înjunghiată latero-cervical dreapta și hemitorace drept, pentru vindecare cel
lovit având nevoie de 12 - 14 zile de îngrijiri medicale.
Cercetarea
judecătorească a reținut următoarea situație de fapt:
C.B.M. provenea
dintr-o familie organizată, părinții săi, ambii, de o perioadă lungă de timp,
respectiv de când el avea 4 ani, lucrau în Italia, dar îi asigurau cele
necesare creșterii și se interesau de rezultatele lui școlare, în perioadele
cursurilor el locuind la un unchi, în restul timpului, de îngrijirea lui
ocupându-se bunicii materni.
În contextul amintit,
în anul școlar 2012 - 2013, inculpatul era în clasa a XII-a, dar începând să
frecventeze sălile de internet unde juca online pe calculator și cheltuia sume
importante de bani, toate acestea i-au influențat negativ situația școlară și
au constituit un motiv de îngrijorare privind promovarea clasei, inculpatul
alegând să abandoneze școala și se orientase spre a munci în Germania.
Spre începutul lunii
februarie 2013, inculpatul a petrecut mai multe ore în acele săli și a cheltuit
mulți bani, astfel înregistrând absențe de la cursuri, iar pe plan personal,
părăsirea găzduirii de către unchiul lui și petrecerea nopților la o mătușă din
Dorohoi, acesteia nespunându-i însă cu ce se confruntă.
Pentru abandonarea
școlii și plecarea în Germania, inculpatul s-a gândit că are nevoie de bani,
sens în care, în dimineața zilei de 19 februarie 2013, venind în Botoșani, s-a
hotărât să facă rost de bani prin amenințarea unui taximetrist atunci când se
va deplasa cu vehiculul condus de acesta.
Ca atare, spre ora
10:00, din supermarketul "K." a cumpărat un cuțit, până spre orele
14:00 s-a aflat într-o sală de jocuri, pe urmă, s-a întâlnit cu un cunoscut
căruia i-a dat un rucsac și s-a reîntors la sala de jocuri, de aici plecând în
jurul orei 18:30, hotărât să amenințe un taximetrist și să-i ia banii.
Inițial, inculpatul
s-a îmbarcat într-un taxi cu care s-a deplasat din Piața Mare până la Autogara
Botoșani, iar de aici, cu un alt taxi condus de M.D., acestuia nespunându-i
însă un itinerar. Aproape imediat după ce a urcat în acest din urmă taximetru,
inculpatul l-a întrebat pe șofer dacă are să-i schimbe o bancnotă de 100 RON,
conducătorul auto spunându-i că va vedea la sfârșitul cursei.
După ce au rulat pe
diferite străzi, inculpatul orientându-l pe taximetrist de cel puțin trei ori
spre acestea, fără însă a se hotărî, la un moment dat i-a indicat o adresă pe
str. I., iar înainte de a coborî, după ce a întrebat care este costul,
inculpatul a plătit cu bani mărunți. Mergând pe urmă pe jos până în zona
Stadionului, de aici inculpatul a urcat în taximetrul condus de C.R. și i-a
spus că se deplasează la un prieten dar nu cunoaște adresa, însă el îi va
indica pe unde să meargă. Pe traseu, inculpatul l-a întrebat și pe acest
taximetrist dacă are să-i schimbe o bancnotă de 100 RON, i s-a răspuns "nu
cred că am", inculpatul asigurându-l atunci că are 10 RON și, deci, îi
poate achita cursa.
În continuare,
inculpatul i-a cerut taximetristului să parcurgă străzile pe care se deplasase
cu taxiul condus de M.D. și astfel au ajuns într-o zonă de blocuri, mai puțin
circulată, aici spunându-i să staționeze. Când vehiculul a fost oprit și
taximetristul l-a scos din viteză, inculpatul l-a prins cu mâna de umărul
stâng, victima simțind că, posibil, va fi sugrumată, s-a tras în față, moment
în care a fost lovită cu cuțitul în partea cervicală lateral dreapta și în zona
toracelui.
Imediat, inculpatul a
părăsit vehiculul, a fugit în spatele blocurilor și a aruncat cuțitul în curtea
unui imobil.
C.R. a reușit să
coboare, a intenționat să apeleze telefonic ambulanța, dar scăpând aparatul pe
jos, nu a putut să-l ridice, instantaneu el a urcat în taxi, s-a deplasat la
Spitalul Județean M. din Botoșani, aici i s-a acordat primul ajutor și ulterior
a fost spitalizat la Spitalul Clinic de Urgență "S.S." din Iași.
Raportul de
constatare medico-legală din 21 martie 2013 a înscris că partea vătămată, la
prezentarea la Spitalul Județean de Urgență "M." din Botoșani, a fost
diagnosticată cu șoc hemoragic, plăgi înjunghiate latero-cervical și hemitorace
drept anterior. Examinarea chirurgicală a relevat plagă tăiată (cuțit)
hemitorace drept anterior nepenetrantă, agresiune declarativ. Examenul ORL a
relevat traumatism cervical și toracic, plagă tăiată latero-cervical drept
hemoragică de aproximativ 15 cm, plagă înjunghiată toracică anterior.
Din biletul de
internare în Clinica ORL a Spitalului Clinic de Urgență "S.S." Iași,
perioada 20 februarie - 25 februarie 2013 reiese că partea vătămată a prezentat
plagă înjunghiată latero-cervicală dreapta operată, plagă înjunghiată torace
anterior drept, operat, pahipleurită. Examenul ORL a relevat plagă suturată de
aproximativ 15 cm pornind de la nivelul coloanei cervicale vertebrale, cu un
traiect ușor oblic anterior și inferior până la relieful aripii drepte a
cartilajului tiroidei. Plagă hemitorace drept anterior suturată. Examinarea
toracică a reținut plagă hemitorace drept, anterioară suturată. Examenul local
intraoperator a relevat plagă înjunghiată care interesează planurile profunde
cu secționare dinspre posterior către anterior a inserției occipitale și
expunere pe 2 - 3 cm a venei jugulare internare, fără interesarea acesteia.
S-a mai reținut că în
cursul intervenției se expune și se ligaturează vena jugulară anterioară care
era secționată.
În concluzie, actul
medico-legal a reținut că partea vătămată C.R. a prezentat leziunile descrise,
acestea s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător, din data de
19 februarie 2013 și necesitau 12 - 14 zile de îngrijiri medicale pentru
vindecare, ele nefiind de natură a pune în pericol viața.
Același act
medico-legal a mai reținut că în momentul aplicării loviturilor, agresorul s-a
putut afla în spatele victimei sau lateral dreapta față de aceasta.
La urmărirea penală
și la cercetarea judecătorească, inculpatul a recunoscut că a intenționat să ia
bani de la un taximetrist prin amenințarea cu un cuțit, el nuanțându-și
recunoașterea în sensul că atunci când a vrut să-și pună în practică hotărârea,
prin punerea cuțitului la gâtul victimei, aceasta a mișcat capul și s-a tăiat
în cuțit, dar și că speriindu-se, nu-și mai amintea când a lovit din nou în
zona toracelui victimei, aceasta făcându-l să nu mai insiste în a lua bani.
Judecătorul fondului,
analizând constatările actului medico-legal, acestea coroborându-se cu
declarațiile părții vătămate în sensul că atunci când a simțit că a fost lovită
în zona lateral-dreapta cervicală, imediat a fost lovită cu același cuțit și în
torace, a reținut că inculpatul, cu intenție, a lovit și nu numai a amenințat.
Totodată, în condițiile în care chiar dacă leziunile reținute nu au pus în
pericol viața victimei, în lovirea acesteia inculpatul a folosit un cuțit,
obiect apt să lezeze grav, și-a cumpărat cuțitul anterior, loviturile au vizat
zone anatomice vitale (gât, abdomen), leziunea din partea cervicală a provocat
o plagă înjunghiată cu expunerea pe lungimea de 2 - 3 cm a venei jugulare,
fiind, deci întrunite elementele constitutive ale omorului.
În ce privește
comportamentul procesual al inculpatului, s-a reținut că la termenul de
judecată 14 mai 2013, el a cerut judecarea sa potrivit procedurii prevăzută de
art. 320
1
C. proc. pen. în sensul că a recunoscut fapta astfel cum a
fost descrisă în actul de sesizare.
Reprezentantul
parchetului, la același termen de judecată a solicitat schimbarea încadrării
juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20
C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., în tentativă la infracțiunea
de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174,
art. 176 lit. d) C. pen. (pentru a săvârși sau a ascunde săvârșirea unei
tâlhării), în concurs cu tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de
art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1), 2 lit. b), alin. (2
1
)
lit. b) C. pen. (în timpul nopții și de către o persoană având asupra sa o
armă).
Instanța, din oficiu,
referitor la încadrarea juridică, a dispus efectuarea expertizării psihiatrice
a inculpatului astfel cum prevede art. 117 C. proc. pen. și a unui referat de
evaluare.
După administrarea
întregului probatoriu, inclusiv a expertizării medico-legale psihiatrice, acest
act reținând că inculpatul prezintă dezvoltare dizarmonică de personalitate de
tip instabil-emoțional, fapta fiind săvârșită cu discernământ păstrat,
judecătorul fondului a reținut încadrarea juridică și a dispus condamnarea
inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav și
tentativă la infracțiunea de tâlhărie, în concurs în condițiile art. 33 lit. a)
C. pen.
Împotriva sentinței,
au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, inculpatul și
partea civilă C.R.
Parchetul a criticat
hotărârea pentru netemeinicia pedepsei aplicată pentru tentativa la
infracțiunea de omor calificat, pentru greșita neaplicare a sporului de
pedeapsă considerând concursul de infracțiuni și pentru omisiunea aplicării
art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național
de Date Genetice Judiciare.
Partea civilă nu și-a
motivat calea de atac, la termenul de dezbateri (09 septembrie 2013) C.R.
aducând la cunoștință că prin act notarial, a primit de la părinții
inculpatului suma de 6.000 RON daune materiale și, amiabil, s-a convenit ca
până la 23 decembrie 2013 să i se mai achite suma de 10.000 RON cu titlu de
daune morale.
Inculpatul, în apelul
declarat, a criticat modul de individualizare a pedepsei atât sub aspectul
întinderii, cât și al modalității de executare, cu referire la aceasta el
cerând dispunerea suspendării executării sub supraveghere.
Curtea de Apel
Suceava, prin Decizia penală nr. 110 din 09 septembrie 2013 a admis apelurile,
a desființat sentința numai cu privire la latura penală, a condamnat inculpatul
pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20
C. pen. raportat la art. 174, art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea
art. 74 alin. (1) lit. a) - c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la 5 ani
închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen.
În baza art. 33 alin.
(1) lit. a), a art. 34 alin. (1) lit. b) și a art. 35 alin. (1) C. pen., s-a
dispus contopirea pedepselor aplicate și executarea pedepsei principale cea mai
grea, 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și
lit. b) C. pen.
Pe latură civilă, s-a
constatat că inculpatul a plătit părții civile C.R. suma de 6.000 RON cu titlu
de daune materiale și s-a dispus înlăturarea obligării inculpatului de la
plata, către aceeași parte civilă, a sumei de 5.000 RON cu același titlu.
S-a mai dispus
prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului
lui genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Împotriva deciziei
instanței de apel, inculpatul a declarat recurs în termenul legal, motivarea
căii de atac și cazurile de casare fiind detaliate în încheierea de la termenul
de dezbateri 11 februarie 2014, încheierea făcând parte integrantă din
prezenta.
Anterior analizării
recursului, reamintim că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013,
această cale de atac fiind declarată împotriva unei hotărâri care a fost supusă
apelului potrivit legii vechi (C. proc. pen. anterior), rămâne în competența
instanței și se judecă potrivit legii vechi privitoare la recurs, deci se
analizează cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior,
respectiv art. 385
9
, art. 385
3
C. proc. pen., astfel cum
au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 în vigoare de la 15 februarie 2013.
În cauză, instanța de
apel s-a pronunțat la 09 septembrie 2013, deci cazurile de casare sunt cele
prevăzute în legea amintită.
Cu referire la
motivele de recurs și cazurile de casare invocate, instanța de recurs, având în
vedere intrarea în vigoare, la 01 februarie 2014, a C. pen., conform art. 5 din
acesta referitor la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea
definitivă a cauzei, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la
judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, va
analiza și acest aspect pentru a determina legea penală incidentă.
Recursul
inculpatului, referitor cazurilor de casare încadrate de apărarea sa în art.
385
9
pct. 12 și pct. 17
2
C. proc. pen. anterior, în
dezvoltarea acestora susținându-se că se impune schimbarea încadrării juridice
a faptelor, numai în tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C.
pen. raportat la art. 174 alin. (1) același cod or în incriminarea prevăzută de
art. 48, raportat la art. 188 C. pen. în vigoare (tentativă de omor), aplicarea
art. 320
1
în forma introdusă în C. proc. pen. vechi prin Legea nr.
202/2010, achitarea inculpatului pentru tentativă la tâlhărie pentru că acesta
s-a desistat, deci fapta nu există și toate acestea ducând la aplicarea unui
tratament sancționator apt să conducă la o modalitate de executare a pedepsei
fără privare de libertate, nu este fondat.
Privind cazul de
casare prevăzut de pct. 12 al art. 385
9
C. proc. pen. anterior, în
urma adaptării Legii nr. 2/2013 instanța de recurs, după apelul devolutiv, nu
mai are posibilitatea reexaminării și modificării situației de fapt prin
reevaluarea probelor administrate, ci numai verificarea corelării situației
reținută de cele două instanțe (fond și apel), cu textele incriminatoare care
prevăd elementele constitutive - latura materială, obiectivă și latura
subiectivă - ale infracțiunilor, neputându-se ajunge la repunerea în discuție a
existenței faptelor în materialitatea lor, conform voinței legiuitorului în
recurs analizându-se exclusiv corecta aplicare a legii.
Sub aspectul pct. 172
al art. 385
9
C. proc. pen. anterior, apărarea susținând că acest caz
de casare ar fi incident pentru că inculpatul și-a recunoscut vinovăția și,
deci, pedeapsa trebuie redusă cu o treime, astfel cum prevede acest text (alin.
(7)) nici acesta nu este fondat.
Printre condițiile de
incidență ale art. 320
1
C. proc. pen. anterior, alin. (7) fraza a
II-a instituie o condiție cu caracter negativ, excluzând de la aplicare cazul
în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea
pe viață.
În sarcina
inculpatului, s-a reținut tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art.
20 C. pen., raportat la art. 174, art. 176 lit. d) același cod (anterior),
pedepsită cu detențiunea pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 ani, chiar
dacă tentativa (art. 21 alin. (2) C. pen. anterior) se sancționează cu o pedeapsă
cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzute de lege
pentru infracțiunea consumată, art. 141 din același cod prevăzând că prin
pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege
care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în
considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Ca atare, condiția
negativă prevăzută de art. 320
1
alin. (7) fraza a II-a C. proc. pen.
anterior are natură de drept procesual penal, incidența art. 320
1
alin. (1) - (6) fiind exclusă prin voința legiuitorului, Curtea Constituțională
statuând (ex. Decizia nr. 975 din 22 noiembrie 2012) că această procedură nu
este un drept fundamental și nici nu are caracter discriminatoriu (ex. Decizia
nr. 198 din 09 aprilie 2013).
Instanța supremă, în
spiritul celor evidențiate, s-a pronunțat în recurs în interesul legii, la 18
noiembrie 2013 prin Decizia nr. 16 publicată în M.O. nr. 12 din 09 ianuarie
2014.
De altfel, C. proc.
pen. în vigoare de la 01 februarie 2014, în art. 374 (4) prevede că în cazurile
în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu
detențiune pe viață, inculpatul, la cerere poate solicita ca judecata să aibă
loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, dacă
recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa.
Referitor apărării
inculpatului, că în cadrul cazului de casare prevăzut de pct. 17
2
al
art. 385
9
s-ar impune înlăturarea răspunderii penale pentru
tentativă la tâlhărie pentru că inculpatul, deși nu a contestat situația de
fapt, probatoriul a evidențiat că el s-a desistat odată ce nu s-a produs
deposedarea victimei de bani, chiar victima declarând că după lovirea ei
inculpatul a părăsit vehiculul, în realitate el tinde spre schimbarea
încadrării juridice, caz de casare abrogat expres (pct. 17 al art. 385
9
)
prin Legea nr. 2/2013.
Referitor aplicării
legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei (art. 5 C.
pen. în vigoare de la 01 februarie 2014), analizându-se influența modificărilor
legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii care
formează obiectul acuzării, consecințele acuzației cu privire la sancțiunea
penală de la data săvârșirii faptei și cele de la data judecării recursului,
pedeapsa și circumstanțele având caracter unitar în raport cu încadrarea
juridică, la fel, unitatea dintre incriminare și pedeapsă, ceea ce exclude, în
cazul legilor penale succesive, combinarea incriminării dintr-o lege cu
pedeapsa dintr-o altă lege, de asemenea, combinarea incriminării și pedeapsa cu
dispozițiile favorabile privind circumstanțele agravante și atenuante dintr-o
altă lege, în cauză trebuie să se stabilească dacă și cum este încadrată
juridic fapta în legea nouă.
Inculpatul a fost
condamnat pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav și
tentativă la tâlhărie, aceasta în forma agravată prevăzută de alin. (2
1
)
lit. b) C. pen. anterior, textele prevăzând pedeapsă detențiunea pe viață sau
închisoare de la 15 la 25 ani și de la 7 la 20 ani. Faptele inculpatului sunt
în forma tentativei, în favoarea persoanei lui reținându-se circumstanțele
atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. anterior
(conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii și atitudinea după săvârșirea
infracțiunii rezultând din comportarea sinceră în cursul procesului) comiterea
lor având loc în condițiile concursului de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit.
a) C. pen. anterior, pedeapsa fiindu-i stabilită potrivit art. 34 (1) lit. b)
C. pen. anterior (pedeapsa cea mai grea) instanța de apel, fără a aplica un
spor, s-a orientat la 5 ani închisoare, cuantum sub minimul special al pedepsei
pentru infracțiunea de omor deosebit de grav în forma tentativei (7 ani și 6
luni - 12 ani și 6 luni închisoare).
Corespondentul
incriminării și pedepsele în C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014, ar fi
art. 48, raportat la art. 188, art. 189 (1) lit. d) (tentativă la omor
calificat), pedepsibilă cu detențiunea pe viață sau închisoare de la 15 la 25
ani (infracțiunea consumată - jumătate, deci 7 ani și 6 luni - 12 ani și 6 luni
pentru tentativă) și tâlhăria calificată în forma tentativei, art. 48, raportat
la art. 233, art. 234 lit. a) și d) C. pen. nou, în formă consumată pedepsibilă
cu închisoare de la 3 la 10 ani, tentativă 1 an și 6 luni - 5 ani închisoare.
C. pen. actual nu mai
prevede circumstanțe atenuante legate de persoana inculpatului, art. 75 (1)
calificând strict și limitativ ce împrejurări constituie circumstanțe atenuante
legale, pct. 2 al textului prevăzând circumstanțe atenuante judiciare legate
însă de fapta materială săvârșită.
Cu referire la
poziția inculpatului în ce privește latura civilă vizând-o pe partea civilă
C.R., acestuia achitându-i-se pretențiile materiale, art. 75 (1) lit. d) C.
pen. în vigoare prevede că acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat
prin infracțiune, ca circumstanță atenuantă legală, nu se aplică în cazul
săvârșirii infracțiunii contra persoanei sau a infracțiunii de tâlhărie (cazul
inculpatului).
În aceste condiții,
văzând și că inculpatului i s-a stabilit o pedeapsă rezultantă în condițiile
art. 33 lit. a) C. pen. anterior, concursul de infracțiuni în C. pen. în
vigoare, art. 39 - instituie sancționarea potrivit sistemului cumulului juridic
cu spor obligatoriu și fix (pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de
o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), art. 10 din legea de
aplicare a C. pen. în vigoare (Legea nr. 187/2012) prevăzând și că tratamentul
sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci
când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost
comisă sub legea nouă, iar sancționarea pluralității este mai favorabilă cum
s-a stabilit, în integralitate legea penală mai favorabilă inculpatului este C.
pen. anterior.
Referitor apărării
inculpatului, că raportat la circumstanțele cauzei, la conduita inculpatului,
la condițiile care l-au determinat să săvârșească faptele, respectiv vârsta sa,
puțin peste 18 ani la data de 19 februarie 2013, lipsit de îngrijirea părinților,
ambii fiind la muncă în Italia, ar fi posibilă, prin acordarea de eficiență
judiciară mai largă circumstanțelor atenuante reținute cu consecința micșorării
pedepsei pentru tentativă la infracțiunea de omor și dispunerea unei alte
modalități de executare fie condiționată fie suspendarea sub supraveghere,
aceasta nu poate fi analizată, cazul de casare prevăzut de pct. 14 al art. 385
9
C. proc. pen. astfel cum este redactat după aplicarea Legii nr. 2/2013
conținând textul "când s-au aplicat pedepse în alte limite", ceea ce
nu este cazul, anterior datei de 15 februarie 2013 același punct prevăzând
"când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile
art. 72 C. pen.".
Pentru cele ce
preced, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192, cu
referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpatul recurent va fi obligat
la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul C.B.M. împotriva Deciziei penale nr.
110 din 09 septembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 22 februarie
2013 la 17 februarie 2014.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 17 februarie 2014.
Procesat de GGC - AM