ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 566/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Botoșani, prin Sentința penală nr. 147 din 12 iulie 2013, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul C.B.M. a fost trimis în judecată din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) același cod, în tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) același cod și în tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. b) același cod, ambele în condițiile concursului de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

S-a respins cererea inculpatului, de aplicare a procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. privind recunoașterea vinovăției. Inculpatul C.B.M. a fost condamnat la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) același cod, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) și a art. 76 C. pen., precum și la 2 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. b) același cod, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) și a art. 76 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și aplicarea pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.R., suma de 5.000 RON cu titlu de daune materiale și suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale. Totodată, s-a constatat că părțile vătămate Spitalul Județean de Urgență "M." Botoșani și Spitalul Clinic de Urgență "Sf.Spiridon" - clinica ORL Iași, nu s-au constituit părți civile.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a cuțitului corp delict. În temeiul art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea, către partea civilă C.R., a unei bluze, o cămașă, un pulover, o geacă, un pantalon, o pereche de ghete, toate acestea constituind mijloace materiale de probă, respectiva parte având obligația să le păstreze până la rămânerea definitivă a hotărârii. Inculpatul a mai fost obligat să plătească părții civile suma de 1000 RON cheltuieli judiciare reprezentând onorariul de avocat.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarele: Inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul din 16 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani emis în dosarul nr. 51/P/2013, pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) același cod, în esență, reținându-se că în seara zilei de 19 februarie 2013, în jurul orei 19:30, în timp ce se afla în taxiul condus de C.R., l-a înjunghiat pe acesta de două ori cu un cuțit și astfel i-a provocat o plagă înjunghiată latero-cervical dreapta și hemitorace drept, pentru vindecare cel lovit având nevoie de 12 - 14 zile de îngrijiri medicale. Cercetarea judecătorească a reținut următoarea situație de fapt: C.B.M.

provenea dintr-o familie organizată, părinții săi, ambii, de o perioadă lungă de timp, respectiv de când el avea 4 ani, lucrau în Italia, dar îi asigurau cele necesare creșterii și se interesau de rezultatele lui școlare, în perioadele cursurilor el locuind la un unchi, în restul timpului, de îngrijirea lui ocupându-se bunicii materni. În contextul amintit, în anul școlar 2012 - 2013, inculpatul era în clasa a XII-a, dar începând să frecventeze sălile de internet unde juca online pe calculator și cheltuia sume importante de bani, toate acestea i-au influențat negativ situația școlară și au constituit un motiv de îngrijorare privind promovarea clasei, inculpatul alegând să abandoneze școala și se orientase spre a munci în Germania.

Spre începutul lunii februarie 2013, inculpatul a petrecut mai multe ore în acele săli și a cheltuit mulți bani, astfel înregistrând absențe de la cursuri, iar pe plan personal, părăsirea găzduirii de către unchiul lui și petrecerea nopților la o mătușă din Dorohoi, acesteia nespunându-i însă cu ce se confruntă. Pentru abandonarea școlii și plecarea în Germania, inculpatul s-a gândit că are nevoie de bani, sens în care, în dimineața zilei de 19 februarie 2013, venind în Botoșani, s-a hotărât să facă rost de bani prin amenințarea unui taximetrist atunci când se va deplasa cu vehiculul condus de acesta. Ca atare, spre ora 10:00, din supermarketul "K." a cumpărat un cuțit, până spre orele 14:00 s-a aflat într-o sală de jocuri, pe urmă, s-a întâlnit cu un cunoscut căruia i-a dat un rucsac și s-a reîntors la sala de jocuri, de aici plecând în jurul orei 18:30, hotărât să amenințe un taximetrist și să-i ia banii.

Inițial, inculpatul s-a îmbarcat într-un taxi cu care s-a deplasat din Piața Mare până la Autogara Botoșani, iar de aici, cu un alt taxi condus de M.D., acestuia nespunându-i însă un itinerar. Aproape imediat după ce a urcat în acest din urmă taximetru, inculpatul l-a întrebat pe șofer dacă are să-i schimbe o bancnotă de 100 RON, conducătorul auto spunându-i că va vedea la sfârșitul cursei. După ce au rulat pe diferite străzi, inculpatul orientându-l pe taximetrist de cel puțin trei ori spre acestea, fără însă a se hotărî, la un moment dat i-a indicat o adresă pe str. I., iar înainte de a coborî, după ce a întrebat care este costul, inculpatul a plătit cu bani mărunți. Mergând pe urmă pe jos până în zona Stadionului, de aici inculpatul a urcat în taximetrul condus de C.R.

și i-a spus că se deplasează la un prieten dar nu cunoaște adresa, însă el îi va indica pe unde să meargă. Pe traseu, inculpatul l-a întrebat și pe acest taximetrist dacă are să-i schimbe o bancnotă de 100 RON, i s-a răspuns "nu cred că am", inculpatul asigurându-l atunci că are 10 RON și, deci, îi poate achita cursa. În continuare, inculpatul i-a cerut taximetristului să parcurgă străzile pe care se deplasase cu taxiul condus de M.D. și astfel au ajuns într-o zonă de blocuri, mai puțin circulată, aici spunându-i să staționeze. Când vehiculul a fost oprit și taximetristul l-a scos din viteză, inculpatul l-a prins cu mâna de umărul stâng, victima simțind că, posibil, va fi sugrumată, s-a tras în față, moment în care a fost lovită cu cuțitul în partea cervicală lateral dreapta și în zona toracelui.

Imediat, inculpatul a părăsit vehiculul, a fugit în spatele blocurilor și a aruncat cuțitul în curtea unui imobil. C.R. a reușit să coboare, a intenționat să apeleze telefonic ambulanța, dar scăpând aparatul pe jos, nu a putut să-l ridice, instantaneu el a urcat în taxi, s-a deplasat la Spitalul Județean M. din Botoșani, aici i s-a acordat primul ajutor și ulterior a fost spitalizat la Spitalul Clinic de Urgență "S.S." din Iași. Raportul de constatare medico-legală din 21 martie 2013 a înscris că partea vătămată, la prezentarea la Spitalul Județean de Urgență "M." din Botoșani, a fost diagnosticată cu șoc hemoragic, plăgi înjunghiate latero-cervical și hemitorace drept anterior. Examinarea chirurgicală a relevat plagă tăiată (cuțit) hemitorace drept anterior nepenetrantă, agresiune declarativ.

Examenul ORL a relevat traumatism cervical și toracic, plagă tăiată latero-cervical drept hemoragică de aproximativ 15 cm, plagă înjunghiată toracică anterior. Din biletul de internare în Clinica ORL a Spitalului Clinic de Urgență "S.S." Iași, perioada 20 februarie - 25 februarie 2013 reiese că partea vătămată a prezentat plagă înjunghiată latero-cervicală dreapta operată, plagă înjunghiată torace anterior drept, operat, pahipleurită. Examenul ORL a relevat plagă suturată de aproximativ 15 cm pornind de la nivelul coloanei cervicale vertebrale, cu un traiect ușor oblic anterior și inferior până la relieful aripii drepte a cartilajului tiroidei. Plagă hemitorace drept anterior suturată. Examinarea toracică a reținut plagă hemitorace drept, anterioară suturată.

Examenul local intraoperator a relevat plagă înjunghiată care interesează planurile profunde cu secționare dinspre posterior către anterior a inserției occipitale și expunere pe 2 - 3 cm a venei jugulare internare, fără interesarea acesteia. S-a mai reținut că în cursul intervenției se expune și se ligaturează vena jugulară anterioară care era secționată. În concluzie, actul medico-legal a reținut că partea vătămată C.R. a prezentat leziunile descrise, acestea s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător, din data de 19 februarie 2013 și necesitau 12 - 14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, ele nefiind de natură a pune în pericol viața. Același act medico-legal a mai reținut că în momentul aplicării loviturilor, agresorul s-a putut afla în spatele victimei sau lateral dreapta față de aceasta.

La urmărirea penală și la cercetarea judecătorească, inculpatul a recunoscut că a intenționat să ia bani de la un taximetrist prin amenințarea cu un cuțit, el nuanțându-și recunoașterea în sensul că atunci când a vrut să-și pună în practică hotărârea, prin punerea cuțitului la gâtul victimei, aceasta a mișcat capul și s-a tăiat în cuțit, dar și că speriindu-se, nu-și mai amintea când a lovit din nou în zona toracelui victimei, aceasta făcându-l să nu mai insiste în a lua bani. Judecătorul fondului, analizând constatările actului medico-legal, acestea coroborându-se cu declarațiile părții vătămate în sensul că atunci când a simțit că a fost lovită în zona lateral-dreapta cervicală, imediat a fost lovită cu același cuțit și în torace, a reținut că inculpatul, cu intenție, a lovit și nu numai a amenințat.

Totodată, în condițiile în care chiar dacă leziunile reținute nu au pus în pericol viața victimei, în lovirea acesteia inculpatul a folosit un cuțit, obiect apt să lezeze grav, și-a cumpărat cuțitul anterior, loviturile au vizat zone anatomice vitale (gât, abdomen), leziunea din partea cervicală a provocat o plagă înjunghiată cu expunerea pe lungimea de 2 - 3 cm a venei jugulare, fiind, deci întrunite elementele constitutive ale omorului. În ce privește comportamentul procesual al inculpatului, s-a reținut că la termenul de judecată 14 mai 2013, el a cerut judecarea sa potrivit procedurii prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. în sensul că a recunoscut fapta astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare.

Reprezentantul parchetului, la același termen de judecată a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. (pentru a săvârși sau a ascunde săvârșirea unei tâlhării), în concurs cu tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1), 2 lit. b), alin. (2 1 ) lit. b) C. pen. (în timpul nopții și de către o persoană având asupra sa o armă). Instanța, din oficiu, referitor la încadrarea juridică, a dispus efectuarea expertizării psihiatrice a inculpatului astfel cum prevede art. 117 C. proc.

pen. și a unui referat de evaluare. După administrarea întregului probatoriu, inclusiv a expertizării medico-legale psihiatrice, acest act reținând că inculpatul prezintă dezvoltare dizarmonică de personalitate de tip instabil-emoțional, fapta fiind săvârșită cu discernământ păstrat, judecătorul fondului a reținut încadrarea juridică și a dispus condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav și tentativă la infracțiunea de tâlhărie, în concurs în condițiile art. 33 lit. a) C. pen. Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, inculpatul și partea civilă C.R.

Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicia pedepsei aplicată pentru tentativa la infracțiunea de omor calificat, pentru greșita neaplicare a sporului de pedeapsă considerând concursul de infracțiuni și pentru omisiunea aplicării art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare. Partea civilă nu și-a motivat calea de atac, la termenul de dezbateri (09 septembrie 2013) C.R. aducând la cunoștință că prin act notarial, a primit de la părinții inculpatului suma de 6.000 RON daune materiale și, amiabil, s-a convenit ca până la 23 decembrie 2013 să i se mai achite suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale. Inculpatul, în apelul declarat, a criticat modul de individualizare a pedepsei atât sub aspectul întinderii, cât și al modalității de executare, cu referire la aceasta el cerând dispunerea suspendării executării sub supraveghere.

Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 110 din 09 septembrie 2013 a admis apelurile, a desființat sentința numai cu privire la latura penală, a condamnat inculpatul pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 33 alin. (1) lit. a), a art. 34 alin. (1) lit. b) și a art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate și executarea pedepsei principale cea mai grea, 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pe latură civilă, s-a constatat că inculpatul a plătit părții civile C.R. suma de 6.000 RON cu titlu de daune materiale și s-a dispus înlăturarea obligării inculpatului de la plata, către aceeași parte civilă, a sumei de 5.000 RON cu același titlu. S-a mai dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului lui genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul a declarat recurs în termenul legal, motivarea căii de atac și cazurile de casare fiind detaliate în încheierea de la termenul de dezbateri 11 februarie 2014, încheierea făcând parte integrantă din prezenta. Anterior analizării recursului, reamintim că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, această cale de atac fiind declarată împotriva unei hotărâri care a fost supusă apelului potrivit legii vechi (C. proc.

pen. anterior), rămâne în competența instanței și se judecă potrivit legii vechi privitoare la recurs, deci se analizează cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385 9 , art. 385 3 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 în vigoare de la 15 februarie 2013. În cauză, instanța de apel s-a pronunțat la 09 septembrie 2013, deci cazurile de casare sunt cele prevăzute în legea amintită. Cu referire la motivele de recurs și cazurile de casare invocate, instanța de recurs, având în vedere intrarea în vigoare, la 01 februarie 2014, a C. pen., conform art. 5 din acesta referitor la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, va analiza și acest aspect pentru a determina legea penală incidentă.

Recursul inculpatului, referitor cazurilor de casare încadrate de apărarea sa în art. 385 9 pct. 12 și pct. 17 2 C. proc. pen. anterior, în dezvoltarea acestora susținându-se că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor, numai în tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) același cod or în incriminarea prevăzută de art. 48, raportat la art. 188 C. pen. în vigoare (tentativă de omor), aplicarea art. 320 1 în forma introdusă în C. proc. pen. vechi prin Legea nr. 202/2010, achitarea inculpatului pentru tentativă la tâlhărie pentru că acesta s-a desistat, deci fapta nu există și toate acestea ducând la aplicarea unui tratament sancționator apt să conducă la o modalitate de executare a pedepsei fără privare de libertate, nu este fondat.

Privind cazul de casare prevăzut de pct. 12 al art. 385 9 C. proc. pen. anterior, în urma adaptării Legii nr. 2/2013 instanța de recurs, după apelul devolutiv, nu mai are posibilitatea reexaminării și modificării situației de fapt prin reevaluarea probelor administrate, ci numai verificarea corelării situației reținută de cele două instanțe (fond și apel), cu textele incriminatoare care prevăd elementele constitutive - latura materială, obiectivă și latura subiectivă - ale infracțiunilor, neputându-se ajunge la repunerea în discuție a existenței faptelor în materialitatea lor, conform voinței legiuitorului în recurs analizându-se exclusiv corecta aplicare a legii. Sub aspectul pct. 172 al art. 385 9 C. proc.

pen. anterior, apărarea susținând că acest caz de casare ar fi incident pentru că inculpatul și-a recunoscut vinovăția și, deci, pedeapsa trebuie redusă cu o treime, astfel cum prevede acest text (alin. (7)) nici acesta nu este fondat. Printre condițiile de incidență ale art. 320 1 C. proc. pen. anterior, alin. (7) fraza a II-a instituie o condiție cu caracter negativ, excluzând de la aplicare cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață. În sarcina inculpatului, s-a reținut tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 176 lit. d) același cod (anterior), pedepsită cu detențiunea pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 ani, chiar dacă tentativa (art. 21 alin. (2) C. pen.

anterior) se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, art. 141 din același cod prevăzând că prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. Ca atare, condiția negativă prevăzută de art. 320 1 alin. (7) fraza a II-a C. proc. pen. anterior are natură de drept procesual penal, incidența art. 320 1 alin. (1) - (6) fiind exclusă prin voința legiuitorului, Curtea Constituțională statuând (ex. Decizia nr. 975 din 22 noiembrie 2012) că această procedură nu este un drept fundamental și nici nu are caracter discriminatoriu (ex.

Decizia nr. 198 din 09 aprilie 2013). Instanța supremă, în spiritul celor evidențiate, s-a pronunțat în recurs în interesul legii, la 18 noiembrie 2013 prin Decizia nr. 16 publicată în M.O. nr. 12 din 09 ianuarie 2014. De altfel, C. proc. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014, în art. 374 (4) prevede că în cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, inculpatul, la cerere poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa.

Referitor apărării inculpatului, că în cadrul cazului de casare prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 s-ar impune înlăturarea răspunderii penale pentru tentativă la tâlhărie pentru că inculpatul, deși nu a contestat situația de fapt, probatoriul a evidențiat că el s-a desistat odată ce nu s-a produs deposedarea victimei de bani, chiar victima declarând că după lovirea ei inculpatul a părăsit vehiculul, în realitate el tinde spre schimbarea încadrării juridice, caz de casare abrogat expres (pct. 17 al art. 385 9 ) prin Legea nr. 2/2013. Referitor aplicării legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei (art. 5 C. pen.

în vigoare de la 01 februarie 2014), analizându-se influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii care formează obiectul acuzării, consecințele acuzației cu privire la sancțiunea penală de la data săvârșirii faptei și cele de la data judecării recursului, pedeapsa și circumstanțele având caracter unitar în raport cu încadrarea juridică, la fel, unitatea dintre incriminare și pedeapsă, ceea ce exclude, în cazul legilor penale succesive, combinarea incriminării dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege, de asemenea, combinarea incriminării și pedeapsa cu dispozițiile favorabile privind circumstanțele agravante și atenuante dintr-o altă lege, în cauză trebuie să se stabilească dacă și cum este încadrată juridic fapta în legea nouă.

Inculpatul a fost condamnat pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav și tentativă la tâlhărie, aceasta în forma agravată prevăzută de alin. (2 1 ) lit. b) C. pen. anterior, textele prevăzând pedeapsă detențiunea pe viață sau închisoare de la 15 la 25 ani și de la 7 la 20 ani. Faptele inculpatului sunt în forma tentativei, în favoarea persoanei lui reținându-se circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. anterior (conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii și atitudinea după săvârșirea infracțiunii rezultând din comportarea sinceră în cursul procesului) comiterea lor având loc în condițiile concursului de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

anterior, pedeapsa fiindu-i stabilită potrivit art. 34 (1) lit. b) C. pen. anterior (pedeapsa cea mai grea) instanța de apel, fără a aplica un spor, s-a orientat la 5 ani închisoare, cuantum sub minimul special al pedepsei pentru infracțiunea de omor deosebit de grav în forma tentativei (7 ani și 6 luni - 12 ani și 6 luni închisoare). Corespondentul incriminării și pedepsele în C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014, ar fi art. 48, raportat la art. 188, art. 189 (1) lit. d) (tentativă la omor calificat), pedepsibilă cu detențiunea pe viață sau închisoare de la 15 la 25 ani (infracțiunea consumată - jumătate, deci 7 ani și 6 luni - 12 ani și 6 luni pentru tentativă) și tâlhăria calificată în forma tentativei, art. 48, raportat la art. 233, art. 234 lit. a) și d) C. pen.

nou, în formă consumată pedepsibilă cu închisoare de la 3 la 10 ani, tentativă 1 an și 6 luni - 5 ani închisoare. C. pen. actual nu mai prevede circumstanțe atenuante legate de persoana inculpatului, art. 75 (1) calificând strict și limitativ ce împrejurări constituie circumstanțe atenuante legale, pct. 2 al textului prevăzând circumstanțe atenuante judiciare legate însă de fapta materială săvârșită. Cu referire la poziția inculpatului în ce privește latura civilă vizând-o pe partea civilă C.R., acestuia achitându-i-se pretențiile materiale, art. 75 (1) lit. d) C. pen. în vigoare prevede că acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune, ca circumstanță atenuantă legală, nu se aplică în cazul săvârșirii infracțiunii contra persoanei sau a infracțiunii de tâlhărie (cazul inculpatului).

În aceste condiții, văzând și că inculpatului i s-a stabilit o pedeapsă rezultantă în condițiile art. 33 lit. a) C. pen. anterior, concursul de infracțiuni în C. pen. în vigoare, art. 39 - instituie sancționarea potrivit sistemului cumulului juridic cu spor obligatoriu și fix (pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), art. 10 din legea de aplicare a C. pen. în vigoare (Legea nr. 187/2012) prevăzând și că tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, iar sancționarea pluralității este mai favorabilă cum s-a stabilit, în integralitate legea penală mai favorabilă inculpatului este C. pen.

anterior. Referitor apărării inculpatului, că raportat la circumstanțele cauzei, la conduita inculpatului, la condițiile care l-au determinat să săvârșească faptele, respectiv vârsta sa, puțin peste 18 ani la data de 19 februarie 2013, lipsit de îngrijirea părinților, ambii fiind la muncă în Italia, ar fi posibilă, prin acordarea de eficiență judiciară mai largă circumstanțelor atenuante reținute cu consecința micșorării pedepsei pentru tentativă la infracțiunea de omor și dispunerea unei alte modalități de executare fie condiționată fie suspendarea sub supraveghere, aceasta nu poate fi analizată, cazul de casare prevăzut de pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen.

astfel cum este redactat după aplicarea Legii nr. 2/2013 conținând textul "când s-au aplicat pedepse în alte limite", ceea ce nu este cazul, anterior datei de 15 februarie 2013 același punct prevăzând "când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.". Pentru cele ce preced, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. În baza art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.B.M. împotriva Deciziei penale nr. 110 din 09 septembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 22 februarie 2013 la 17 februarie 2014. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 17 februarie 2014. Procesat de GGC - AM