ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 792/2014

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 92 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția penală, a fost condamnat inculpatul L.N.M. (fără antecedente penale), la:

- 12 (doisprezece) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

Pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului L.N.M. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și în baza art. 88 alin. (1) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa stabilită durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2012 la zi.

În temeiul disp. art. 14 și 346 C. proc. pen. a fost admisă în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă Stâncă - C.O., asistată de părinții săi S.C.S. și M., și a fost obligat inculpatul L.N.M. să achite părții civile S.C.O. suma de 50 000 RON cu titlul de daune morale.

A fost respinsă cererea de acordare a daunelor materiale.

În temeiul disp. art. 7 din Legea nr. 76/2008 rap la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. A fost informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru partea vătămată va fi avansată inițial din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că în noaptea de 22/23 septembrie 2012 partea vătămată S.C.O. s-a deplasat la discoteca organizată în comuna Dumești, unde a stat până în jurul orelor 01.00, apoi a plecat singură spre casă.

A fost ajunsă de inculpat, au mers un pic împreună, inculpatul propunându-i să-i dea bani ca să întrețină relații sexuale. Partea vătămată l-a refuzat, așa că inculpatul L.N.M. a luat-o în brațe și a dus-o pe câmp. Partea vătămată a reușit un moment să fugă, dar a fost prinsă de inculpat și pusă la pământ. Inculpatul a dezbrăcat-o de pantaloni, după care a întreținut, împotriva voinței acesteia, un raport sexual cu ea.

În timpul consumării raportului sexual inculpatul a folosit violențe fizice, lovind-o, peste față pe parte vătămată, întrucât aceasta se opunea violului.

În final, partea vătămată, tot zbătându-se, a reușit să-l dea jos de pe ea, să se ridice și să fugă. Și-a luat pantalonii și pantofii, s-a ascuns într-un tufiș unde s-a îmbrăcat și s-a încălțat.

Apoi, partea vătămată a mers acasă, iar dimineața a povestit părinților că a fost violată de inculpatul L.N.M., astfel că au fost sesizate organele de poliție.

Ca urmare, au fost dispuse măsurile necesare iar partea vătămată minoră a fost prezentată specialiștilor legiști, care au întocmit Raportul de expertiză medico-legală nr. 229/E/2012 al Serviciului Medico-legal Județean Vaslui, concluzionând că partea vătămată prezintă o deflorare recentă care poate data din noaptea de 22/23 decembrie 2012.

Totodată, s-a constatat că partea vătămată S.C.O. a prezentat echimoză la buza superioară ce s-a produs prin lovire, posibil în contextul unei infracțiuni de viol, dar care nu necesită zile de îngrijiri medicale.

În secreția vaginală recoltată de la partea vătămată S.C.O. s-au pus în evidență spermatozoizi.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii de viol și a declarat în timpul urmăririi penale că partea vătămată era prietena lui, că era sub influența alcoolului, ambii consumând votcă "S.", au mers la domiciliul lui, după care ar au adormit îmbrăcați, constatând dimineața că partea vătămată plecase. A susținut că erau prieteni de un an și jumătate că i-a cerut cu o lună în urmă să întrețină relații sexuale, iar partea vătămată i-a spus că mai are un prieten pe care îl va întreba dacă îi dă voie.

Nici în instanță nu a recunoscut învinuirea adusă, susținând că era prieten cu partea vătămată de un an de zile, mergeau împreună în discotecă, îi făcea des cadouri, intenționau să se căsătorească.

Despre seara cu pricina, a relatat că au fost la discotecă au băut împreună votcă, vin, au dansat, apoi partea vătămată l-a ajutat să ajungă acasă, au urcat împreună în camera inculpatului, unde acesta i-a cerut să întrețină relații sexuale, iar partea vătămată l-a refuzat, dată fiind starea de beție în care el se afla, cât și faptul că era în perioada menstruației. Inculpatul a susținut că i-a respectat voința, a adormit și, când s-a trezit a băut apă, a adormit iar și s-a trezit la spital.

Apărarea inculpatului este unitară și susținută de declarațiile date în instanță de martori în lucrări, cu excepția părții vătămate.

Instanța a reținut lipsa de sinceritate a inculpatului cu privire la ce s-a întâmplat într-adevăr între el și partea vătămată precum și coeziunea născătoare de subiectivitate a membrilor comunității inculpatului, în mare parte aparținători ai acestuia, pentru următoarele motive:

Partea vătămată a povestit în scurt timp părinților ce s-a întâmplat, împreună cu unul dintre părinți formulând plângere penală dimineața, după ce în prealabil a sunat la 112. Încă de la început partea vătămată a narat cu foarte multe amănunte ce s-a întâmplat, menținându-și relatările în fiecare declarație.

Există la dosarul de urmărire penală procesul-verbal încheiat, din care rezultă că partea vătămată a prezentat hainele cu care fost îmbrăcată când a fost violată, a predat geaca și perechea de pantaloni, care avea nasturele rupt, materialul smuls în locul în care a fost prins nasturele. Hainele prezintă urme de pământ, câteva pete de sânge, rupturi, toate aceste urme fiind un indiciu al unui act sexual realizat cu forța.

Imediat după săvârșirea faptei, inculpatul a părăsit domiciliul, explicând că prezintă boli cronice, că s-ar fi simțit rău din cauza băuturii și că rudele l-au internat. Deși inculpatul a fost căutat la domiciliu și la rude de nenumărate ori în perioada 23 septembrie - 5 octombrie 2012, aparținătorii au spus că nu cunosc locul, unde se află inculpatul, în timp ce din biletul ieșire emis de Spitalul S. rezultă că acesta a fost internat de rude în după amiaza zilei de 23 septembrie 2012, deoarece l-au găsit vagabondând prin mun. Iași în zona CUG, de mai bine de 7 ore și nu că ar fi făcut crize.

A concluzionat instanța că inculpatul, ajutat de familia sa, a încercat să fondeze apărarea de ideea "nu eram în localitate la data comiterii faptei", asigurându-i un interval de timp, pentru ca rudele sale, să determine pe partea vătămată să renunțe la acuzații, respectiv să-și retragă plângerea.

Acreditarea ideilor că victima era prietena inculpatului, o prietenă cu moralitate îndoielnică, ce accepta relații trecătoare și întâmplătoare cu bărbați, că un alt bărbat este posibil să fi întreținut relații sexuale cu aceasta, s-a făcut doar în instanță. Niciun martor, la urmărire penală nu a menționat, măcar în treacăt, că cei doi ar fi prieteni, nimeni nu a menționat bărbați în viața părții vătămate.

Deci după ce inculpatul a fost prins, apărarea s-a axat pe ideea că erau prieteni, dar unii martori nici nu știau cum o cheamă pe partea vătămată (L.C. - frate), unii au declarat că se purtau ca iubiții, văzându-i îmbrățișându-se, sărutându-se mai des, sau doar de vreo două ori (L.V., S.C.V., A.C., M.V.), alții că nu au observat manifestări de afecțiune (A.V.), unii au declarat că partea vătămată petrecea timp în casa inculpatului (L.G. a văzut-o o dată, L.V. - mama care afirmă că venea des), alții au declarat că nu au văzut-o în vizită (D.L.C. - frate).

De asemenea, unii au spus că partea vătămată a formulat plângere, deoarece există o ură între familii din cauză că o vară a părții vătămate a fost căsătorită cu un văr al inculpatului, alți membrii ai familiei au susținut că rudele părții vătămate au învățat-o să formuleze plângere penală deoarece s-au certat de la un teren iar alți martori au avansat ideea că partea vătămată a formulat plângere penală împotriva inculpatului, deoarece acesta nu a vrut să-i împrumute pe părinții părții vătămate cu o sumă de bani.

Or, dacă partea vătămată avea beneficii de la inculpat, atunci nu s-ar fi justificat această plângere, deoarece prin situația creată, partea vătămată își pierdea toate beneficiile (cadouri, sume de bani date/trimise de inculpat).

Partea vătămată nu avea nici un motiv să formuleze plângere penală împotriva inculpatului dacă acest lucru nu ar fi fost real, mai ales în condițiile în care aceasta este supusă unei presiuni serioase din partea familiei inculpatului.

Astfel, vizita efectuată la arest în luna noiembrie 2012 a fost rezultatul constrângerilor rudelor inculpatului care insistau să-și retragă plângerea. Partea vătămată era însoțită de mama sa, iar în mașină, mai erau încă 4 membrii ai grupului inculpatului (așa cum rezultă din declarațiile părții vătămate, martorilor L.C., L.L.). Nici partea vătămată, nici părinții săi nu au cedat la presiuni, fiind evidentă dorința de a obține tragerea la răspunderea penală a inculpatului și mai puțin obținerea unor foloase de pe urma infracțiunii.

Contradicțiile dintre declarațiile părinților fetei sunt explicate prin dificultățile intelective ale acestora și o dorință de teatralizare a episodului, altfel, nu s-ar putea că deși a participat la audierea părții vătămate și a auzit-o relatând că s-a îmbrăcat într-un tufiș, mama sa să vină în aceeași ședință să afirme că a venit dezbrăcată acasă. De aceea, instanța, dintre declarațiile date de părinții părții vătămate, le-a socotit ca exprimând realitatea pe cele din timpul urmăririi penale, situate, de altfel, mai aproape de evenimente.

Coeziunea grupului inculpatului și modul în care a fost percepută fapta sa, în sensul că nu a fost socotită o acuzație mincinoasă, este ilustrată de convorbirea telefonică de la dosarul de urmărire penală:

"a avut deșteptul de M. viol. Și a zis (...): Băi cu o proastă, cu o urâtă de asta și-a găsit, dacă era româncă mai ziceam și eu, da' așa cu o țigancă!"

În drept, fapta inculpatului L.N.M., care a întreținut cu partea vătămată S.C.O. un raport sexual prin constrângere, în noaptea 22/23 septembrie 2012, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii  de viol prev. de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., având în vedere vârsta de 14 ani părții vătămate.

Existând îndoieli asupra sănătății mintale a inculpatului s-a dispus expertizarea sa psihică fiind întocmit Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 10.556/2012 al Institutului Național de  Medicină Legală "M.M." din care rezultă următoarele:

Referitor la fapta pentru care este cercetat a afirmat medicilor că nu-și amintește dacă  a făcut-o, că a fost la discotecă unde a băut și apoi a plecat acasă, iar partea vătămată l-a ajutat să meargă, deoarece era beat. Are un fond noțional sărac și posibilități de abstractizare limitate, cu intelect care corespunde debilității mintale ușoare, cu mențiunea că în fața specialiștilor a dovedit comportament cu note de suprasimulare.

Cooperarea cu medici specialiști a fost slabă, cu tendința de a răspunde frecvent "nu știu", constatându-se instabilitate psihoemoțională, iritabilitate explozii afective, control diminuat al impulsurilor și emoțiilor.

S-a concluzionat că:

"Numitul L.N.M. prezintă diagnosticul: Retard mintal ușor cu tulburări de comportament. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat".

În conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 18

1

alin. (2) C. pen., avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

Instanța s-a raportat la faptul că inculpatul a ales o victimă minoră ce nu-și începuse viața sexuală. Pe de altă parte, instanța a avut în vedere că inculpatul nu folosit violența mai mult decât era necesară pentru realizarea scopului său și că este la primul contact cu legea penală.

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine procesuală necooperantă, și mai mult, s-a sustras cercetărilor ascunzând faptul că s-a internat în spital.

În aceste condiții, tribunalul nu a reținut în favoarea inculpatului L.N.M. nicio circumstanță atenuantă prev. de art. 74 C. pen. Lipsa antecedentelor penale va fi reflectată în cuantumul pedepsei. Circumstanțele atenuante judiciare, au doar un caracter facultativ și, în speță, reținerea lor nu este justificată în raport cu gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite

Sub aspectul laturii civile, tribunalul a constatat că partea vătămată S.C.O. a declarat că se constituie parte civilă cu 50.000 RON daune morale și 50.000 RON daune materiale, constând în cheltuieli de transport, de tratament și costul consultațiilor.

În dovedirea pretențiilor materiale, partea vătămată a propus audierea a doi martori, cerere la care a renunțat ulterior.

Potrivit, dispozițiilor art. 14 alin. (3) C. proc. pen., repararea pagubei se face în modalitățile prevăzute de lit. a) și b) "potrivit legii civile " ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept materiale care reglementează răspunderea civilă delictuală, și anume art. 1357, 1381 - 1388, 1391 noul C. civ., cât și la cele de drept procesual civil, derogările în materie penală rezultate din alăturarea acțiunii civile, acțiunii penale fiind expres reglementate în Codul de procedură penală.

Latura civilă într-o cauză penală este guvernată de principiul "actori incumbit probatio", respectiv cel care face o propunere înaintea judecății este obligat a o dovedi.

Conf. art. 1357 C. civ. "(1) Cel care cauzează altuia un săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

(2) Autorul prejudiciat răspunde pentru cea mai ușoară culpă."

Rezultă deci că despăgubirile civile datorate ca urmare a comiterii unui delict, pot fi acte materiale cât și morale și că nu sunt nelimitate și nici prestabilite legislative ca întindere, ci dimpotrivă, acestea trebuie stabilite prin probe.

Or, partea vătămată S.C.O. nu a adus nicio probă pentru a demonstra existența întinderii prejudiciului material.

Așa fiind, instanța nu a acordat despăgubiri materiale ci doar daune morale, acestea în cuantumul solicitat care reflectă suferința fizică și mai ales cea psihică resimțită ca urmare a faptei comise de inculpat, disconfortul produs de situația mai mult decât jenantă în care a fost pusă parte vătămată așa cum și modificările inerente profunde ale echilibrului vieții sale. De asemenea, trebuie avut în vedere că partea vătămată avea 14 ani și nu își începuse viața sexuală.

Împotriva sus-arătatei sentințe în termen legal a declarat apel inculpatul care a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală din 3 octombrie 2013 a Curții Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respins apelul formulat de L.N.M. împotriva Sentinței penale din 30 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Vaslui.

A fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului L.N.M. și a fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive la zi.

În baza disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. apelantul a fost obligat la plata sumei de 550 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu părții vătămate, în cuantum de 150 RON, ce s-a dispus a fi avansat din fondurile statului.

Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că în cauză, a fost administrat un probatoriu complet, corect interpretat și coroborat, avându-se în vedere toate datele ce converg spre o reală stabilire a situației de fapt, situația de fapt expusă fiind însușită și de instanța de apel, precum și argumentele primei instanțe aduse în susținerea vinovăției inculpatului, instanță care, la rândul ei; în baza propriului examen, în contextul evaluării materialului probator a determinat conexitatea existentă între contribuțiile inculpatului, materializate în comiterea faptei.

Pe baza probelor ce au rezultat din ansamblul mijloacelor de probă dispuse și administrate (probe ce au fost analizate pe larg de prima instanță) s-a reținut că în noaptea de 22/23 septembrie 2012 partea vătămată S.C.O., minoră în vârstă de 14 ani, s-a mers la discoteca organizată în comuna Dumești, unde a stat până în jurul orelor 01.00. Plecând singură spre casă, a fost ajunsă de inculpatul L.N.M., care, prin folosirea violențelor fizice a dus-o pe câmp, într-un loc izolat, și împotriva voinței acesteia, a întreținut un raport sexual normal, complet cu ea.

Pentru a se ajunge la concluzia condamnării, legea pretinde ca probele administrate să fie în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului și să nu lase niciun dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția acestuia.

Astfel, prin plângerea formulată și declarațiile date în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, partea vătămată minoră S.C.O. a relatat în detaliu împrejurările în care a fost acostată pe șosea de inculpat și ansamblul acțiunilor inculpatului care au precedat, însoțit și succedat consumării agresiunii sexuale. Partea vătămată a reclamat în mod constant că nu era prietenă cu inculpatul și că a fost constrânsă (bruscată, imobilizată, lovită cu palmele) să întrețină raport sexual.

Declarațiile părții vătămate sunt susținute și de depozițiile părinților acesteia date în faza de urmărire penală, ele coroborându-se pe deplin atât între ele, cât și cu elementele probatorii relevate de procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de examinare criminalistică a hainelor și planșa foto anexă.

Realitatea agresiunii sexuale suferită de partea vătămată este atestată nu doar de dovezile materiale (urmele descoperite de organele de cercetare penală pe obiectele de îmbrăcăminte purtate de partea vătămată) ci și de constatările medicilor specialiști care au efectuat examinarea medico-legală și au concluzionat că la data examinării - 23 septembrie 2012, partea vătămată prezenta o deflorare recentă ce ar putea data din noaptea de 22/23 decembrie 2012 și o leziune traumatică de tipul echimoze la buza superioară, paramedian stânga, ce s-a putut produce prin lovire cu mijloc sau obiect contondent, unei infracțiuni de viol, iar în secreția vaginală recoltată s-au pus în evidență spermatozoizi.

Audiat pe parcursul procesului penal, inculpatul L.N.M. nu a negat că în noaptea de 22/23 decembrie 2012 a fost în compania părții vătămate, însă a susținut că la refuzul acesteia de a întreține relații sexuale, dată fiind și starea de ebrietate în care se afla, i-a respectat dorința și a dormit.

Prima instanță a apreciat fiecare dintre declarațiile date de inculpat și apărările invocate era prieten cu partea vătămată de un an de zile, mergeau împreună la discotecă, îi făcea deseori cadouri, intenționau să se căsătorească și, respectând dispozițiile art. 69 alin. (1) C.  proc. pen. înlăturat, în mod just, aspectele din declarațiile inculpatului prin care acesta prezintă alte variante ale situației de fapt.

Declarațiile celor care au susținut variantele prezentate de inculpat, încercând să-l disloce pot fi explicate prin existența unor legături apropiate cu acesta (membrii familiei, rudele), de a induce în eroare organele judiciare cu intenția clară de a înlătura tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Aceste declarații (simple afirmații fără un suport probator) s-au dovedit a fi mincinoase nu numai ca urmare a numeroaselor aspecte contradictorii și oscilante prezentate de același martor pe parcursul procesului penal (cu referire la existența unei relații îndelungate de prietenie între inculpat, și partea vătămată să renunțe  la acuzații, lipsa inculpatului din localitate la data comiterii faptei sau ulterior datei de 23 septembrie 2012), ci și a intrării indubitabile a aspectelor de fapt relatate de martori, de celelalte mijloace probatorii administrate.

Procedând la o verificare complexă și obiectivă a materialului probator al cauzei, prin examinarea probelor în ansamblul lor, din perspectiva unor aspecte controversate ca urmare a inconsecvenței manifestată în declarațiile date de martori audiați și a nuanțărilor evidente oferite organului judiciar, Curtea, în urma finalizării operațiunii de sinteză ce pentru constatarea unei situații de fapt complete în derularea acțiunii și conturează încrederea că sunt în concordantă cu adevărul, consideră că ansamblul probator existent în cauză are caracter cert și decisiv în înlăturarea prezumției de nevinovăție consacrată de lege în favoarea inculpatului și poate forma convingerea care să se constituie în certitudine că inculpatul este autorul infracțiunii, iar apărarea acestuia, construită în sensul inexistenței probelor care să dovedească agresarea sexuală a părții vătămate, nu poate fi primită.

În raport de situația de fapt reținută în cauză, analizând toate elementele de fapt, instanța de fond, în mod just a constatat că activitatea infracțională desfășurată de inculpat se circumscrie conținutului infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., astfel încât, apărarea sa vizând achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. este nefondată.

Analizând hotărârea apelată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, Curtea a constatat că, în operațiunea de individualizare a pedepselor, prima instanță a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., analizând complexitatea pericolului social al faptelor deduse judecății, elementele obiective și subiective ce au condus la săvârșire a infracțiunilor, circumstanțele personale ale inculpatului.

Raportat la prevederile art. 52 C. pen. și având în vedere modalitatea concretă în care a fost concepută și desfășurată activitatea infracțională, natura socială a relațiilor lezate, impactul social produs de infracțiuni, urmările produse precum și atitudinea inculpatului manifestată pe parcursul procesului penal, Curtea apreciază că pedeapsa stabilită, sub aspectul cuantumului și modalității de executare, este de natură să răspundă cerințelor scopului preventiv, coercitiv și educativ, asigurând, totodată o proporție echitabilă între gradul de pericol social al faptelor și profilul socio-moral al inculpatului, fără a se impune o atenuare a răspunderii penale.

Împotriva acestei decizii, inculpatul L.N.M. a declarat, în termen legal, recursul de față, solicitând, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., în principal, achitarea în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există probe că el ar fi săvârșit infracțiunea iar, în subsidiar,o reindividualizare a cuantumului pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia.

Examinând recursul declarat de inculpatul L.N.M. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele:

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori la 3 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzută în art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., (1969), care este legea procesual penală aplicabilă recursului de față .

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare cazului de casare prevăzut pct. 17

2

alin. (1) art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Așa fiind, se constată printre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013 a fost și cel reglementate anterior de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. - "când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare, nu de condamnare" - situație în care criticile susținute de inculpat L.N.M. care se subsumau acestor prevederi legale, nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, recursul limitându-se, așa cum s-a avut în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege, între care nu se mai regăsește eroarea gravă de fapt.

Cazul de casare prevăzut art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. era unul dintre cele care permiteau, în mod  excepțional, examinarea situației de fapt de către instanța de recurs; această verificare nu mai e permisă de legea procesual penală aplicabilă recursului de față (C. proc. pen. 1969) cât  timp art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. reglementează de motive de casare ce vizează chestiuni de drept ale hotărârilor recurate. Astfel fiind, critica recurentului inculpat privind greșita condamnare și cererea de achitare în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. (nou) a cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. în redactarea conformă Legii nr. 2/2013 întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

Totodată, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Or, în cauză, inculpatul a solicitat prin apărător, în subsidiar, și reducerea pedepsei, situație exclusă însă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, deoarece potrivit art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013), casarea ar putea a interveni numai dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" (ceea ce, evident, nu este cazul).

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată, pe de o parte, că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, pe de altă parte, că finalitățile vizate, alternativ, de inculpat prin invocarea acestui temei de drept - achitarea sau reducerea pedepsei - nu pot fi realizate, întrucât ceea ce nu se poate obține direct, sub incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și pct 14 C. proc. pen., nu poate fi obținut nici indirect, prin "deturnarea" de la finalitatea sa reală a cazului de casare prevăzut de pct. 17

2

(ambele de sub art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.).

În consecință, obiecțiunile formulate în recursul de față subsumate cazurilor de casare prevăzut de art. art. 385 alin. (1) C. proc. pen. pct. 17

2

sau respectiv, pct. 14 se apreciază a fi neîntemeiate.

Cu toate acestea, recursul declarat de inculpat se va admite în vederea aplicării, din oficiu, a prevederilor art. 5 C. pen. (1 februarie 2014), text de lege ale cărui cerințe sunt îndeplinite, cu consecința, pe de o parte, a schimbării încadrării juridice a faptei de viol săvârșită de inculpatul recurent, din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza I C. pen. (1968), în infracțiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. c) C. pen., text normativ care, întrucât prevede o pedeapsă semnificativ mai ușoară (5 - 12 ani închisoare, în loc de 10 - 25 ani închisoare), reprezintă legea mai favorabilă, iar pe de altă parte a stabilirii unei pedepse adecvate în raport cu noua încadrare juridică, aspect sub care Înalta Curte apreciază că o pedeapsă în cuantum de 6 ani închisoare este necesară și suficientă; se va face aplicarea legii penale mai favorabile în privința pedepsei accesorii (art. 65, art. 66 lit. a) și b)) și a pedepsei complementare (art. 66 lit. a) și b)), aceasta din urmă pe o durată de 3 ani cu executarea pedepsei principale (cf. art. 68 alin. (1) lit. c)).

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de L.N.M. împotriva Deciziei penale nr. 159 din 3 octombrie a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în totalitate decizia penală recurată și în parte Sentința penală nr. 92 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția penală, rejudecând:

Face aplicarea art. 5 C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunea de viol prev. de art. 218 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul L.N.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2012 la 5 martie 2014.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului inculpatului L.N.M. rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 150 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2014.

Procesat de GGC - NN