ÎCCJ, Decizia nr. 63/2022
ÎCCJ, Decizia nr. 63/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Asupra plângerii de față;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 382 din 13 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibilă, contestația privind tergiversarea procesului formulată de A., în Dosarul nr. x/2020.
Pentru a pronunța hotărârea de mai sus, Înalta Curte a reținut considerentele ce vor fi redate în continuare.
Din analiza dispozițiilor art. 522 și art. 524 alin. (4) din C. proc. civ., rezultă faptul că, în ipoteza admiterii contestației privind tergiversarea procesului, completul de judecată ia de îndată măsurile necesare înlăturării situației care a provocat tergiversarea judecății, respectiv, în ipotezele reglementate de art. 522 din C. proc. civ., care se referă la neîndeplinirea unor acte de procedură, ceea ce ar avea drept consecință nesoluționarea cauzei în termenele prevăzute de lege sau într-un termen optim și previzibil.
Cu alte cuvinte, contestația privind tergiversarea procesului are ca finalitate adoptarea de măsuri prin care să fie aduse la îndeplinire obligații procedurale pentru soluționarea cauzei.
În speță, însă, în condițiile în care Dosarul nr. x/2020 a fost finalizat, prin pronunțarea și comunicarea hotărârii, Înalta Curte a constatat că procedura judiciară a fost definitivată, moment procedural ulterior căruia nu poate fi privită ca admisibilă contestația privind tergiversarea procesului, întrucât nu poate fi incidentă niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 522 din C. proc. civ., atât timp cât a fost îndeplinit actul final de dezînvestire a instanței și pe rol nu există nicio cerere care poate fi soluționată în dosarul respectiv ulterior acestui moment (cum ar fi, spre exemplu, cererea de îndreptare, lămurire sau completare a dispozitivului hotărârii).
S-a reținut, de asemenea, faptul că susținerile petentului, referitoare la procedurile administrativ-judiciare aferente contestației în anulare pe care a formulat-o, nu pot forma obiectul contestației privind tergiversarea procesului în Dosarul nr. x/2020, întrucât contestația în anulare formează obiectul unui dosar distinct de dosarul în care a fost pronunțată hotărârea atacată.
Plângerea
Împotriva Deciziei civile nr. 382 din 13 decembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă contestația privind tergiversarea procesului, petentul A. a formulat plângere.
În motivare, petentul critică, în esență, hotărârea atacată pentru faptul că judecata contestației formulate a avut loc fără citarea părților, încălcându-se, astfel, autoritatea de lucru judecat a unor decizii pronunțate de Curtea Constituțională a României. Sunt invocate o serie de decizii pronunțate de Curtea Constituțională a României, respectiv Decizia nr. 604/2020, Decizia nr. 685/2018, Decizia nr. 369/2017, Decizia nr. 482/2004 și Decizia nr. 462/2014.
II. Considerentele Înaltei Curți
Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta plângere este nefondată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 522 din C. proc. civ.:
"(1) Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.
(2) Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:
când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."
Astfel, articolul 522 alin. (2) din C. proc. civ. precizează expres situațiile în care părțile sau/și procurorul pot face contestația privind tergiversarea procesului.
Toate cazurile prevăzute de acest articol vizează pasivitatea instanței de judecată care dispune de mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare ale părților și terților și nu le folosește sau nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.
În acest context, contestația privind tergiversarea procesului este privită ca un remediu oferit de normele de procedură, iar întârzierea dispunerii unor măsuri sau îndeplinirii unor obligații trebuie apreciată și justificată prin intermediul unor criterii cu caracter obiectiv, aplicabile pricinii.
În cauza de față, Dosarul nr. x/2020 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători la 17 iunie 2020 și a fost soluționat prin Decizia nr. 141 din 12 aprilie 2021, în sensul respingerii recursului declarat de A., ca inadmisibil, în procedura de filtrare reglementată de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., în forma anterioară modificării prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018.
Decizia nr. 141 din 12 aprilie 2021 a fost comunicată recurentului la 26 mai 2021 .
La 13 și 18 noiembrie 2021, a fost înregistrată la dosar contestația privind tergiversarea procesului în Dosarul nr. x/2020, formulată de petentul din prezenta cauză, prin care petentul își exprima nemulțumirea cu privire la durata procedurilor judiciare în Dosarul nr. x/2020 și în dosarele atașate acestuia, precum și la procedurile administrative referitoare la contestația în anulare pe care a formulat-o împotriva Deciziei nr. 141 din 12 aprilie 2021.
Față de prevederile art. 522 alin. (2) din C. proc. civ., mai sus citate, din actele și lucrările dosarului rezultă faptul că, la momentul formulării contestației privind tergiversarea procesului în Dosarul nr. x/2020, de către petent, respectiv 13 noiembrie 2021, dosarul nr. x/2020 era finalizat, prin pronunțarea și comunicarea hotărârii către recurent încă de la 26 mai 2021.
Așa cum, în mod corect, a reținut Înalta Curte prin hotărârea atacată, atât timp cât a fost îndeplinit actul final de dezînvestire a instanței, iar pe rol nu există nicio cerere supusă soluționării în dosarul respectiv, ulterior acestui moment, nu poate fi incidentă niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 522 din C. proc. civ., contestația privind tergiversarea procesului fiind, astfel, inadmisibilă.
Totodată, față de solicitarea petentului de a fi supuse analizei instanței, în cadrul contestației privind tergiversarea procesului în Dosarul nr. x/2020, criticile acestuia privind procedurile administrativ-judiciare aferente contestației în anulare pe care a formulat-o împotriva Deciziei nr. 141 din 12 aprilie 2021, Înalta Curte, în deplin acord cu instanța care a pronunțat hotărârea atacată prin plângerea ce formează obiectul dosarului pendinte, reține faptul că o astfel de solicitare nu poate fi privită ca admisibilă în cadrul prezentului dosar, întrucât contestația în anulare formulată de către petent formează obiectul unui alt dosar.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că susținerile petentului A. nu pot fi primite, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 524 alin. (5) și art. 525 din C. proc. civ., va respinge plângerea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge plângerea formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 382 din 13 decembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020, ca nefondată.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2022.