ÎCCJ, Decizia nr. 80/2022
ÎCCJ, Decizia nr. 80/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 4 aprilie 2022
Asupra plângerii de față;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin încheierea din 21 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins contestația privind tergiversarea procesului formulată de A., în dosarul nr. x/2019.
Pentru a pronunța hotărârea de mai sus, Înalta Curte a reținut considerentele ce vor fi redate în continuare.
Din analiza dispozițiilor art. 522 și art. 524 alin. (4) din C. proc. civ., rezultă faptul că, în ipoteza admiterii contestației privind tergiversarea procesului, completul de judecată dispune, prin încheiere, măsurile necesare înlăturării situației care a provocat tergiversarea judecății, respectiv, în ipotezele reglementate de art. 522 din C. proc. civ., care se referă la neîndeplinirea unor acte de procedură, ceea ce ar avea drept consecință nesoluționarea cauzei în termenele prevăzute de lege sau într-un termen optim și previzibil.
În prezenta cauză, pe cale contestației la tergiversare, petentul a solicitat motivarea în regim de urgență a hotărârii, invocând dispozițiile art. 522 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.
Raportat la dispozițiile art. 426 alin. (5) C. proc. civ., în ceea ce privește decizia civilă nr. 42 din 28 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, termenul de 30 de zile prevăzut de dispozițiile citate, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., se împlinește în data de 31 martie 2022.
În aceste condiții, s-a constatat faptul că, la 21 martie 2022, termenul de redactare prevăzut de art. 426 alin. (5) din C. proc. civ. nu s-a împlinit în privința deciziei evocate, nefiind incidentă ipoteza reglementată de art. 522 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.
În consecință, întrucât nu s-a constatat existența vreunei cauze de tergiversare a soluționării cauzei, sub aspectul redactării hotărârii judecătorești în termenul prevăzut de lege, s-a reținut faptul că nu se ridică problema dispunerii vreunei măsuri pentru înlăturarea unei situații neconforme, în sensul art. 522 alin. (1) coroborat cu art. 524 alin. (4) din C. proc. civ.
Plângerea
Împotriva încheierii din 21 martie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respinsă contestația privind tergiversarea procesului, petentul A. a formulat plângere.
În motivare, petentul invocă, în esență, faptul că, în dosarul nr. x/2019, instanța a rămas în pronunțare la 07 februarie 2022, iar litigiul are ca obiect chestiuni esențiale pentru prestigiul actului de justiție, care au o pregnantă componentă de drept public, impunându-se clarificarea acuzațiilor cu celeritate, de către o instanță independentă și imparțială. În sprijinul celor de mai sus, petentul invocă decizia civilă nr. 293 din 27 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 23 mai 2017, pronunțată în cauza Oleksandr Volkov împotriva Ucrainei.
Se susține faptul că singura modalitate de clarificare a acuzațiilor formulate de Inspecția Judiciară împotriva petentului, în prezenta cauză, este reprezentată de motivarea deciziei civile pronunțate la 28 februarie 2022.
Criticile petentului vizează, deopotrivă, rezoluția din 30 martie 2022 - prin care s-a dispus prelungirea termenului de redactare a deciziei nr. 42 din 28 februarie 2022 cu 30 de zile -, considerată nelegală, de către petent, întrucât ar fi fost emisă după împlinirea termenului legal de redactare a deciziei sus-mențioante.
II. Considerentele Înaltei Curți
Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta plângere este nefondată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 522 C. proc. civ.:
"(1) Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.
(2) Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:
când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."
Astfel, articolul 522 alin. (2) C. proc. civ. precizează expres situațiile în care părțile sau/și procurorul pot face contestația privind tergiversarea procesului.
Toate cazurile prevăzute de acest articol vizează pasivitatea instanței de judecată care dispune de mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare ale părților și terților și nu le folosește sau nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.
În acest context, contestația privind tergiversarea procesului este privită ca un remediu oferit de normele de procedură, iar întârzierea dispunerii unor măsuri sau îndeplinirii unor obligații trebuie apreciată și justificată prin intermediul unor criterii cu caracter obiectiv, aplicabile pricinii.
În jurisprudența instanțelor de judecată, inclusiv a Înaltei Curți, s-a reținut, în mod constant, faptul că problema soluționării cauzei într-un termen optim și previzibil se apreciază în raport de criterii obiective ce țin de datele statistice, de durata medie de soluționare a cauzelor, de încărcătura cauzelor pe fiecare instanță/pe completuri de judecată, ori de obiectul cauzei, cu referire la complexitatea cauzei, caracterul urgent al acesteia sau la necesitatea desfășurării anumitor proceduri prealabile specifice.
În cauza de față, solicitarea petentului vizează motivarea urgentă a deciziei civile nr. 42 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători la 28 februarie 2022, în dosarul nr. x/2019, contestația privind tergiversarea procesului fiind formulată la 15 martie 2022.
Conform art. 426 alin. (5) C. proc. civ., "Hotărârea se redactează și semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori. Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate, precum și, când este cazul, opinia concurentă se redactează și se semnează în același termen".
Înalta Curte constată faptul că, la data introducerii, de către petent, a contestației privind tergiversarea procesului trecuseră doar 15 zile din termenul de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art. 426 alin. (5) C. proc. civ. pentru redactarea și semnarea hotărârii judecătorești.
Astfel, prin încheierea din 21 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, s-a reținut, în mod corect, faptul că, la data pronunțării încheierii (21 martie 2022), termenul de redactare prevăzut de art. 426 alin. (5) C. proc. civ. nu se împlinise în privința deciziei evocate, nefiind incidentă ipoteza reglementată de art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.
În aceste condiții, așa cum a apreciat în mod just Înalta Curte, prin încheierea atacată cu plângerea ce formează obiectul dosarului pendinte, nu se putea constata existența vreunei cauze de tergiversare a soluționării cauzei, sub aspectul redactării hotărârii judecătorești în termenul prevăzut de lege și nu se putea pune problema dispunerii vreunei măsuri pentru înlăturarea unei situații neconforme, în sensul art. 522 alin. (1) coroborat cu art. 524 alin. (4) C. proc. civ.,
Prin rezoluția din 30 martie 2022 emisă în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 426 alin. (5) C. proc. civ., termenul de redactare a deciziei nr. 42 din 28 februarie 2022 a fost prelungit cu 30 de zile, măsură determinată de complexitatea cauzei, aspect învederat de instanță în cadrul ședinței publice din 7 februarie 2022 și avut în vedere la amânarea pronunțării.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată faptul că instanța de judecată învestită cu soluționarea dosarului nr. x/2019 a respectat întocmai dispozițiile legale în vigoare cu privire la termenul de redactare a hotărârii judecătorești, criticile petentului fiind nefondate.
Este, deopotrivă, nefondată afirmația petentului cu privire la caracterul nelegal al prelungirii, cu 30 de zile, a termenului de redactare a hotărârii judecătorești, întrucât rezoluția de prelungire a termenului ar fi fost dată după expirarea celor 30 de zile prevăzute de art. 426 alin. (5) C. proc. civ.. Înalta Curte constată faptul că, deși legiuitorul nu a reglementat acest aspect în cadrul C. proc. civ., Rezoluția din 30 martie 2022 - de prelungire a termenului de redactare a hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2019 - a fost emisă în interiorul termenului de 30 de zile, termenul procedural, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., împlinindu-se la 31 martie 2022.
Așadar, nu se poate reține o tergiversare a litigiului, Înalta Curte respectând toate etapele legale referitoare la procedura redactării și semnării hotărârii judecătorești prevăzute de C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că susținerile petentului A. nu pot fi primite, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 524 alin. (5) și art. 525 din C. proc. civ., va respinge plângerea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge plângerea formulată de A. împotriva încheierii din 21 martie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 aprilie 2022.