ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 547 din data de 22 iulie 2019 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr. x/2016, s-a dispus printre altele, următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta comisă în legătură cu încheierea contractului de prestări servicii nr. x/29.07.2009).

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) și 2 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta comisă în legătura cu încheierea contractului nr. x/04.08.2011).

S-a constatat ca faptele deduse judecății sunt concurente cu faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penala nr. 228/14.04.2016, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2015, definitiva prin decizia penală nr. 1932/2012.2016 a Curții de Apel Craiova.

Au fost repuse în individualitate pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 228/14.04.2016 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2015, definitiva prin decizia penala nr. 1932/2012.2016 a Curții de Apel Craiova, după cum urmează:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen.;

- 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare, cu acte de comerț, incompatibile cu funcția, prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 33 lit. a) C. pen. din 1969, art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., din 1969 și art. 5 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele rezultate în urma descontopirii pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penala nr. 228/14.04.2016 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 1932/2012.2016 a Curții de Apel Craiova, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 8 CEDO, cauza Sabou și Pârcălab împotriva României și cauza Hirst contra Marii Britanii, pe durata executării pedepsei principale s-au interzis inculpatului B. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza finală, lit. b) și c) C. pen., respectiv, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a ocupa funcția de primar.

În baza art. 861 C. pen. din 1969 în referire la art. 5 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, ce constituie termenul de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art. 862 C. pen. din 1969, termen calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, respectiv de la data de 20.12.2016.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a dispus ca persoana condamnată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 864 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzute de art. 26 raportat la art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 861 C. pen. din 1969 în referire la art. 5 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, ce constituie termenul de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art. 862 C. pen. din 1969, termen calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a dispus că persoana condamnată trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 864 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata D. la pedeapsa de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prev. de art. 26 raportat la art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 861 C. pen. din 1969 în referire la art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, ce constituie termenul de încercare pentru inculpata, stabilit în condițiile art. 862 din C. pen. din 1969, termen calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a dispus ca persoana condamnată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 864 C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere

S-a luat act ca UAT Cungrea nu s-a constituit parte civila în procesul penal.

În temeiul art. 249 raportat la art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost revocată măsura asigurătorie instituită, în vederea reparării pagubei, asupra apartamentului nr. x, situat în Slatina, str. x, jud. Olt, identificat cu nr. de carte funciară și nr. cadastral x, deținut împreună cu soția E., până la concurența sumei de 24.389 RON, aflat în proprietatea inculpatului B.

B. Prin decizia nr. 388 din 10.03.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus, printre altele, admiterea apelurilor declarate împotriva sentinței penale nr. 547/22.07.2019 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2016, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina (cu privire la inculpații B. și F.) și inculpații B. (doar cu privire la teza prescripției răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și la aplicarea pedepsei accesorii), C. (doar cu privire la dispozițiile referitoare la suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale) și D. (doar cu privire la dispozițiile referitoare la suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale).

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, s-au dispus, printre altele, următoarele:

Au fost înlăturate dispozițiile referitoare la suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor principale în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. de la 1969 (cu privire la inculpații C., D., G.).

A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B. în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, b și c C. pen. de la 1969 (acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a ocupa funcția de primar), pe o perioadă de 3 ani (fapta comisă în legătură cu încheierea contractului de prestări servicii nr. x/29.07.2009).

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, b și c C. pen. de la 1969 (acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a ocupa funcția de primar), pe o perioadă de 3 ani (fapta comisă în legătură cu încheierea contractului de prestări servicii nr. x/04.08.2011).

A fost menținută constatarea potrivit căreia faptele deduse judecății sunt concurente cu faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 228/14.04.2016 pronunțată de Judecătoria Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 1932/20.12.2016 a Curții de Apel Craiova.

În baza art. 865 C. pen. de la 1969 raportat la art. 85 C. pen. de la 1969, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 228/14.04.2016 pronunțată de Judecătoria Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 1932/20.12.2016 a Curții de Apel Craiova.

A fost menținută dispoziția privind repunerea în individualitate a pedepselor aplicate prin aceasta după cum urmează:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen.

- 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, prevăzute art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. de la 1969 raportat la art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 combinat cu art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, art. 35 alin. (3) C. pen. de la 1969 și art. C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin decizie cu pedepsele aplicate prin sentința nr. 228/14.04.2016 pronunțată de Judecătoria Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 1932/20.12.2016 a Curții de Apel Craiova, repuse în individualitatea lor, și a fost aplicată inculpatului B. pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, urmând a executa în final pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție și pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. de la 1969 (acesta din urma constând în decăderea din dreptul de a ocupa funcția de primar) pe o perioadă de 3 ani.

S-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. de la 1969 (acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a ocupa funcția de primar), pe durata executării pedepsei principale și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. de la 1969.

A fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 861 și urm. C. pen. de la 1969 și art. 359 C. proc. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale (cu privire la inculpatul B.).

A fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. de la 1969 privind suspendarea executării pedepselor accesorii (cu privire la inculpatul B.).

Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin deciziei și care priveau pe toți inculpații.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel au formulat recurs în casație inculpații D., C. și B.

Inculpatul B. a înțeles să critice hotărârea instanței de apel sub aspectul soluției de anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 228/2016 a Judecătoriei Slatina. De asemenea, a susținut că pedeapsa complementară constând în interdicția de a ocupa o funcție publică a fost executată.

Inculpații D. și C. au susținut neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu pentru care au fost condamnați, sens în care au prezentat motive legate de tipicitatea obiectivă - inexistența prejudiciului și tipicitatea subiectivă a infracțiunii. Recurenții au făcut referire la conduita incriminată, susținând că nu trebuie identificată prin interpretare extensivă în defavoarea acuzatului de către cel care aplică legea penală și că dispozițiile C. civ. și C. proc. civ. prevăd căi prin care este protejată valoarea pretins încălcată sau prin care să fie restabilită situația anterioară presupusei încălcări ale legii, respectiv exercitarea de către debitorul care a plătit suma nedatorată a cererii de restituire; răspunderea penală nefiind singurul tip de răspundere de natură a conduce la stabilirea situației anterioare sau de a sancționa corespunzător o conduită ilicită, sens în care s-a statuat prin decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale.

C. Recursul în casație

1) A fost depus raportul de către magistratul asistent care a arătat că cererea de recurs în casație îndeplinește în mod cumulativ cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. proc. pen., iar aspectele invocate se circumscriu cazului de casare invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 din C. proc. pen.

2) Prin încheierea din data de 22 septembrie 2021, Înalta Curte admis, în principiu, cererile de recurs în casație formulate de recurenții inculpați D., C. și B. împotriva deciziei penale nr. 388 din data de 10 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație la completul C3, în compunere de 3 judecători și a fixat termen de judecată, la data de 3 noiembrie 2021.

Înalta Curte a apreciat că aspectele invocate de inculpați referitoare la lipsa de tipicitate obiectivă a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea se circumscriu cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. și pot fi analizate prin prisma acestuia, precum și faptul că aspectele invocate de inculpatul B. referitoare la legalitatea pedepsei principale pot fi evaluate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Analizând recursurile în casație formulate de inculpații D., C. și B., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte a apreciat că aceste motive vizând anularea suspendării condiționate și executării pedepsei (complementare) aplicate se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", independent de faptul că nu au fost subscrise explicit de recurent vreunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Jurisprudența instanței supreme a statuat că acest caz de casare se referă nu doar la aplicarea unei pedepse principale ori rezultante în afara limitelor speciale ori ca urmare a calculului greșit al sporului, ci privește întreg regimul sancționator aplicat unei situații juridice concrete, respective ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, indiferent că acestea sunt principale, complementare sau accesorii și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei. S-a apreciat că modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante ca urmare a anulării suspendării condiționate poate face obiectul analizei în cadrul recursului în casație (ICCJ, Sp, decizia nr. 230/RC din 17 iulie 2020, dosar nr. x/2018).

Față de inculpatul B., s-a dispus, în baza art. 865 din C. pen. din 1969 raportat la art. 85 din C. pen. din 1969, anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 228/14.04.2016, pronunțată de Judecătoria Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 1932/20.12.2016 a Curții de Apel Craiova.

Sub aspectul legalității pedepsei aplicate inculpatului B., instanța de recurs constată că faptele deduse judecății, săvârșite în perioada iulie 2011 - august 2018, sunt concurente cu faptele săvârșite în perioada 2010 - 2011 pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa rezultanta de 2 ani închisoare, prin sentința penală nr. 228/14.04.2016 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 1932/2012.2016 a Curții de Apel Craiova.

Potrivit art. 85 alin. (1) din C. pen. din 1969, reținut ca lege penală mai favorabilă de instanța de apel, dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.

În acest sens, instanța de apel în mod corect a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 228/14.04.2016 pronunțate de Judecătoria Slatina. Faptul că termenul de încercare de 5 ani va expira la data de 19.12.2021, astfel cum a susținut inculpatul, nu are relevanță în raport de dispozițiile anterior enunțate care impuneau anularea suspendării condiționate.

În ceea ce privește pedeapsa complementară, constând în interdicția de a ocupa o funcție publică, se constată că, potrivit art. 35 alin. (3) din C. pen. din 1969, dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu același conținut, se aplică pedeapsa cea mai grea.

În raport de faptul că, în cauză, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 228/14.04.2016, pronunțată de Judecătoria Slatina, s-au repus în individualitate pedepsele aplicate (prin sentința penală nr. 228/14.04.2016), iar în temeiul art. 35 alin. (3) din C. pen. din 1969, s-a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea. În condițiile aplicării, pe lângă pedeapsa principală de 3 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. de la 1969, a pedepsei complementare privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a), b) și c) din C. pen. de la 1969 (dreptul de a ocupa funcția de primar), pe o perioadă de 3 ani (fapta comisă în legătură cu încheierea contractului de prestări servicii nr. x/29.07.2009) și pe lângă pedeapsa principală de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. de la 1969 a pedepsei complementare privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a a), b) și c) din C. pen. de la 1969 (dreptul de a ocupa funcția de primar), pe o perioadă de 3 ani (fapta comisă în legătură cu încheierea contractului de prestări servicii nr. x/04.08.2011), Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a aplicat pedeapsa complementară privind interzicerea dreptul de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 3 ani pe lângă pedeapsa rezultantă.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte reține că, "infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o. Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale."

Soluția reglementată de art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. în vigoare intervine atunci când "fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege".

Așadar, față de soluția reglementată prin dispozițiile art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" conținută în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. - care reglementează unul din cazurile de casare, vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la vinovăția prevăzută de lege (ICCJ, SP, încheierea nr. 366/RC din data de 08 octombrie 2019).

În egală măsură, instanța supremă a reținut în jurisprudența sa faptul că, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală și lipsa vinovăției prevăzute de lege) și la dispozițiile art. 15 alin. (1) din C. pen., doar lipsa prevederii în legea penală, se subsumează situațiilor în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală. Ca atare, dispozițiile ce reglementează acest caz de recurs în casație corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curți posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casație criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, cu excepția celor ce vizează vinovăția, deci doar din perspectiva tipicității obiective a infracțiunii (ICCJ, SP, încheierea nr. 100/RC din 12 martie 2020).

Evoluția jurisprudenței în materia recursului în casație întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. a condus la analiza, în cadrul acestui text, și a vinovăției, respectiv a laturii subiective cu toate cerințele prevăzute de lege. Ca urmare, acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv al infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune (ICCJ, SP, încheierea nr. 29/RC din 28 ianuarie 2020, ICCJ, SP, încheierea nr. 186/RC din 23 iunie 2020).

Analiza în această cale extraordinară de atac este cantonată exclusiv asupra problemelor de drept. Cazul de casare invocat nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator, a încadrării juridice sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală. Verificarea hotărârii se realizează exclusiv în drept, statuările în fapt, ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată, neputând fi cenzurate. Acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între conduita imputată (fapta săvârșită) și configurarea legală a infracțiunii, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate, obiectivă ori subiectivă, prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau numai a unor elemente ale conținutului constitutiv).

Aplicând aceste considerații teoretice și jurisprudențiale la cauza de față, Înalta Curte reține că aspectele invocate de inculpați nu sunt întemeiate.

Prealabil, Înalta Curte reamintește că în procedura pendinte, instanța supremă evaluează cauza numai în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu. Astfel, prin încheierea din data de 22 septembrie 2021, Înalta Curte a reținut că nu se includ în sfera cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. și nici a vreunui alt caz de casare dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., aspectele referitoare la interpretarea probatoriului și reexaminarea conținutului mijloacelor de probă, inclusiv sub aspectul întinderii prejudiciului (la includerea în cuantumul prejudiciului a valorii TVA).

În acest context, instanța de recurs amintește că aspectele referitoare la calcularea greșită a prejudiciului exced analizei în procedura pendinte, fiind aspecte ce impun o reapreciere a situației de fapt și a probatoriului administrat în cauză.

În ceea ce privește susținerea inculpaților conform căreia prejudiciul ar fi fost recuperat prin compensare, Înalta Curte constată că momentul consumării infracțiunii are loc la data întrunirii tuturor elementelor de tipicitate ale acesteia, inclusiv cu privire la existența prejudiciului. În acest sens, se constată că la momentul săvârșirii infracțiunii a existat un prejudiciu, respectiv sumele plătite pentru lucrările neexecutate. Faptul că ulterior prejudiciul a fost acoperit nu înlătură caracterul penal al faptei, compensarea cheltuielilor nefiind aptă a afecta elementele de tipicitate ale infracțiunii. Chiar dacă situația de nerespectare a legii fusese deja reparată la momentul sesizării instanței, astfel cum au susținut inculpații, infracțiunea a existat și a fost săvârșită la momentul îndeplinirii condițiilor de tipicitate ale infracțiunii, chiar dacă prejudiciul produs a fost acoperit.

Pe de altă parte, Înalta Curte notează, că starea de fapt reținută prin decizia recurată cu privire la inculpatul C., constă în aceea că, în calitate de responsabil de lucrare din partea executantului, pentru lucrările aferente contractului nr. x/04.08.2011, încheiat de UATC Cungrea, jud. Olt, cu grupul asociat de societăți S.C. H. S.A. și S.C. I. S.R.L., având ca obiectiv "Înființare parc comunal în comuna Cungrea, jud. Olt", a participat la executarea lucrărilor și a semnat procesele-verbale de recepție calitativă și la terminarea lucrărilor, confirmând astfel realitatea unor lucrări ce nu erau executate, contribuind la comiterea faptelor de către inculpații B. și J., ordonatori de credite și reprezentanți ai autorității contractante și la producerea un prejudiciu bugetului local al UATC Cungrea, jud. Olt, și, implicit, generând un folos nejustificat pentru S.C. H. S.A. și S.C. I. S.R.L., în sumă totală de 95.495,72 RON, inclusiv TVA.

În sarcina inculpatei D. s-a reținut, ca situație de fapt, că în calitate de reprezentant al S.C. H. S.R.L., parte a grupului de asociere ce a executat lucrările aferente contractului nr. x/04.08.2011, încheiat cu UATC Cungrea, jud. Olt, având ca obiectiv "Înființare parc comunal în comuna Cungrea, jud. Olt", a semnat situațiile de plată, confirmând astfel executarea unor lucrări ce în realitate nu erau realizate, contribuind la comiterea faptelor de către inculpații B. și J., ordonatori de credite și reprezentanți ai autorității contractante și la producerea un prejudiciu bugetului local al UATC Cungrea, jud. Olt, și, implicit, generând un folos nejustificat pentru S.C. H. S.A. și S.C. I. S.R.L., în sumă totală de 95.495,72 RON, inclusiv TVA.

Plecând de la această situație de fapt, stabilită, cu titlu definitiv în cauză, inculpații au susținut că activitatea imputată nu se circumscrie elementului material al infracțiunii de abuz în serviciu, astfel cum a fost reconfigurat ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016 (publicată în M.Of. nr. 517 din 8 iulie 2016).

Similar instanței de apel, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 273/2006, care se completează cu cele ale art. 52 din același act normativ, statuează, în mod clar și precis, asupra atribuțiilor primarului în domeniul cheltuielilor bugetare, stabilind că ordonatorii de credite nu pot efectua plăți în lipsa unor documente justificative, care să certifice exactitatea sumelor de plată, recepția bunurilor și executarea serviciilor, conform angajamentelor legale încheiate. De asemenea, se reține că instanța de apel a reținut și încălcarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții.

Instanța de apel a arătat că responsabilii de realizarea obiectivului "Înființare parc comunal în comuna Cungrea, jud. Olt" și anume reprezentanții autorității contractante, inculpații B. și J., cu complicitatea inculpatului K. - diriginte de șantier și complicitatea reprezentanților societăților executante, inculpații D. și C. - din partea S.C. H. S.R.L. și G. - din partea S.C. I. S.R.L., prin încălcarea dispozițiilor legale și semnarea unor documente au confirmat executarea unor lucrări neexecutate în fapt, au acceptat la plată și au dispus plata unor astfel de lucrări, cu consecința producerii unui prejudiciu UATC Cungrea și un folos nejustificat pentru executanții lucrărilor.

Potrivit verificările efectuate de auditorii din cadrul Curții de Conturi - Camera de conturi a Județului Olt în cursul anului 2014, la obiectivul de investiții, pentru zona 3 care a fost verificată, s-au facturat și acceptat la plată lucrări și articole de cheltuieli (evidențiate în concret în tabelul existent la fila x din volumul VI) care nu s-au regăsit efectiv în teren, respectiv material dendrologic și componente ale sistemului de apă și irigații, toate în valoare de 20479 RON la care se adaugă cheltuieli indirecte(10%), în sumă de 2048 RON, cota de profit (8%) în sumă de 1802 RON și TVA-ul aferent în sumă de 5839 RON, astfel că valoarea estimativă a abaterilor este în sumă de 30168 RON. De asemenea, s-au constatat încălcări ale dispozițiilor art. 51 alin. (3) și art. 54 alin. (5) din Legea nr. 273/2006.

Totodată, instanța de casație are în vedere faptul că, în considerentele deciziei din apel, s-a menționat că inculpatul C., reprezentantul din teren al liderului de asociere S.C. H. S.R.L., desemnat "responsabil de lucrare", a urmărit execuția lucrărilor și a participat la recepțiile efectuate, semnând procesele-verbale de recepție împreună cu inculpatul decedat K., rolul acestuia fiind tocmai acela de a realiza lucrările pentru care S.C. H. S.R.L. fusese desemnată, astfel că inculpatul putea și trebuia să aibă cunoștință de toate deficiențele lucrărilor realizate, inclusiv cele referitoare la dimensiunea foișorului, la instalația de apă și irigații sau la iluminatul public, fiind obligat să-și îndeplinească atribuțiile cu bună-credință și să efectueze lucrările în mod corespunzător, conform proiectului, prin semnarea proceselor-verbale de recepție parțială, inculpatul confirmând atât faptul că au fost realizate lucrări care în realitate nu erau executate, cât și faptul că au fost respectate articolele din antemăsurători și prevederile proiectului tehnic partea scrisă și desenată, inculpatul C. încălcând dispozițiile legale referitoare la calitatea în construcții și la recepția lucrărilor și totodată contribuind la comiterea infracțiunilor de către inculpații B. și J., ordonatori de credite și reprezentanți ai autorității contractante.

De asemenea, instanța de apel a mai reținut cu privire la inculpata D. că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție, prevăzute de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior, avându-se în vedere faptul că inculpata a avut cunoștință de lucrările efectuate pe raza comunei Cungrea, ținând legătura permanentă cu reprezentantul său din teren, C., și astfel aceasta avea cunoștință despre ce materiale sunt necesare sau ce lucrări sunt executate în teren, inculpata a avut încă de la început documentele proiectului tehnic care cuprindea atât schița lucrărilor cât și datele cantitative pentru fiecare zonă în parte, însă a înțeles să-și îndeplinească în mod deficitar atribuțiile referitoare la efectuarea lucrărilor de construcție achiziționând de la o terță persoană un foișor cu dimensiuni mai mici decât cele prevăzute în proiect și totodată aceasta a semnat situații de plată și centralizatoare ale lucrărilor pe care nu le observase personal, dar despre care avea cunoștință că există din discuțiile purtate cu dirigintele de șantier, inculpatul decedat K. În concluzie, pentru aceste motive, corect instanța de fond a apreciat că, în mod evident, inculpata trebuia să cunoască faptul că situațiile de plată nu corespund lucrărilor efectuate pe raza comunei Cungrea, iar lucrările efectuate nu sunt realizate conform proiectului, fiind încălcate dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții în care se stipulează faptul că executantul lucrărilor de construcții are ca obligații principale respectarea proiectelor și a detaliilor de execuție și supunerea la recepție numai a construcțiilor care corespund cerințelor esențiale de calitate și pentru care a predat investitorului documentele necesare.

În consecință, în coordonatele situației de fapt, astfel reținute și care nu mai poate fi cenzurată, instanța de casație constată că inculpații au săvârșit infracțiunea abuz în serviciu sub forma complicității, contribuind la confirmarea executării unor lucrări nereale, la acceptarea la plată și la plata unor astfel de lucrări, cu consecința producerii unui prejudiciu UATC Cungrea și un folos nejustificat pentru executanții lucrărilor.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de recurenții inculpați B., C. și D. împotriva deciziei penale nr. 388 din data de 10 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de recurenții inculpați B., C. și D. împotriva deciziei penale nr. 388 din data de 10 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2021.

Procesat de GGC - LM