ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 246/2021 din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2018, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 574 din 11.10.2019 pronunțată de Judecătoria Roman în Dosarul x/2018, în baza prev. art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996 pentru săvârșirea infracțiunii de extragere de agregate minerale fără autorizație de gospodărire a apelor, s-a stabilit în sarcina inculpatului A., pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, în condițiile art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen.

În baza prev. art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003 pentru săvârșirea infracțiunii de executare de activități miniere fără permis sau licență, s-a stabilit în sarcina inculpatului A., pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, în condițiile art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen.

S-a constatat că cele două infracțiuni sunt comise în condițiile concursului ideal de infracțiuni, prev. de art. 38 alin. (2) din C. pen. și în baza prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv o lună, fiindu-i stabilită, în final, pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (4) din C. proc. pen. rap. la art. 83 din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, stabilit conform prevederilor art. 84 din C. pen. și calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) (schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea, schimbarea locului de muncă, informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență) se comunică Serviciului de Probațiune Neamț.

În temeiul art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei închisorii și executarea acesteia în regim privativ de libertate.

În condițiile art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 19 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 1357 și urm. din noul C. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Administrația Bazinală de Apă Siret și a fost obligat inculpatul A. să plătească acesteia suma de 24.138 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului material cauzat.

S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 88 alin. (2) din C. pen., potrivit cărora în cazul când, până la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei, afară de cazul când persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

În condițiile art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 19 - 20 din C. proc. pen., s-a luat act de faptul că persoana vătămată Agenția Națională pentru Resurse Minerale nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a dispune astfel, în esență, s-a reținut, referitor la încadrarea în drept a faptelor descrise anterior, că acestea se circumscriu conținutului constitutiv al infracțiunilor de extragere de agregate minerale, fără autorizație de gospodărire a apelor, prev. de art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996 și executare de activități miniere fără permis sau licență, prev. de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003 cu aplic. art. 38 alin. (2) din C. pen.

Astfel, art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996 prevede că "cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancționează și următoarele fapte: ... b) exploatarea sau întreținerea lucrărilor construite pe ape sau în legătură cu apele, desfășurarea activității de topire a teiului, cânepii, inului și a altor plante textile, de tăbăcire a pieilor și de extragere a agregatelor minerale, fără autorizație de gospodărire a apelor".

Cu privire la elementul material, instanța de fond a reținut că inculpatul, în calitate de administrator al A., în cursul lunii septembrie 2015, a extras agregate minerale în albia râului Siret, pe raza comunei Horia, județul Neamț. Este întrunită și cerința esențială din moment ce extragerea s-a făcut fără a avea permis sau licență de exploatare pe acea suprafață. Urmarea imediată constă în atingerea adusă valorilor sociale ce ocrotesc regimul juridic de extragere a agregatelor minerale iar legătura de cauzalitate rezultă cu necesitate. S-a apreciat că inculpatul a comis fapta cu intenție indirectă, acceptând scopul faptei sale prin extragerea agregatelor minerale deși și-a dat seama că nu are nici un drept.

În același timp, art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003 prevede că "executarea de activități miniere fără permis sau licență cu excepția cazurilor prev. la art. 29 constituie infracțiune".

Cu privire la elementul material, instanța a reținut că inculpatul, în calitate de administrator al A., în cursul lunii septembrie 2015, a executat activități miniere prin extragerea de agregate minerale în albia râului Siret, pe raza comuna Horia, județul Neamț. Este întrunită și cerința esențială din moment ce activitățile miniere s-au desfășurat fără permis sau licență de exploatare. Urmarea imediată constă în atingerea adusă valorilor sociale ce ocrotesc regimul juridic de executare a activităților miniere, iar legătura de cauzalitate rezultă cu necesitate. Inculpatul a comis fapta cu intenție indirectă, acceptând scopul faptei sale prin extragerea agregatelor minerale deși și-a dat seama că nu are nici un drept.

Tot la încadrarea juridică a faptelor, instanța a reținut și aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (2) din C. pen., referitoare la concursul formal de infracțiuni având în vedere că inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni prin aceeași acțiune înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 246 din 10 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 574 din 11.10.2019 a Judecătoria Roman pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Decizia penală nr. 246 din 10 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost comunicată inculpatului A. la 24.03.2021, conform notei aflată la fila x.

Pentru inculpatul B. termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit la data de 23.04.2021, în conformitate cu art. 269 alin. (2) și (4) din C. proc. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 246 din 10 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs în casație A. la data de 09 aprilie 2021.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată către Administrația Națională Apele Române la 14.04.2021, iar Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău la data de 14.04.2021.

La dosar nu au fost transmise concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 02 august 2021.

Prin referat, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 2 noiembrie 2021.

La termenul de judecată din 2 noiembrie 2021, având în vedere lipsa dosarului în care a fost pronunțată decizia recurată, precum și excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul A., s-a dispus amânarea examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, formulată de recurentul-inculpat A., la data de 18 ianuarie 2021.

La termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2022, în vederea judecării cauzei de către același complet de judecată ce este investit cu soluționarea excepției de neconstituționalitate formulată de inculpatul A. în faza procedurii de filtru a căii extraordinare de atac, s-a dispus amânarea examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de acesta, la data de 15 februarie 2022.

Prin cererea de recurs în casație, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen.

Cu privire la incidența motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., a susținut că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce privește acuzația de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996, a susținut că din motivarea deciziei instanței de apel, rezultă faptul că a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de exploatare de agregate minerale fără autorizație de gospodărire a apelor, iar nu pentru săvârșirea infracțiunii de extragere de agregate minerale fără autorizație de gospodărire a apelor. Or, textul de lege anterior menționat incriminează din punct de vedere penal al conținutului elementului material al infracțiunii, numai acțiunea de extragere de agregate minerale fără autorizație de gospodărire a apelor, iar nu și acțiunea de exploatare de agregate minerale fără autorizație de gospodărire a apelor, așa cum greșit a reținut instanța de apel în motivarea deciziei sale.

Astfel, conținutul textului incriminator al art. 92 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996 este următorul:

"Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancționează și următoarele fapte: ...b) exploatarea sau întreținerea lucrărilor construite pe ape ori în legătură cu apele, desfășurarea activității de topire a teiului, cânepii, inului și a altor plante textile, de tăbăcire a pieilor și de extragere a agregatelor minerale, fără autorizația de gospodărire a apelor;"

La o lectură atentă a acestui text de lege, se poate observa că reglementează două elemente materiale, respectiv două categorii de activități distincte: o primă categorie de activități, constând în exploatarea sau întreținerea lucrărilor construite pe ape ori în legătură cu apele, fără autorizația de gospodărire a apelor; o a doua categorie de activități constând în desfășurarea activității de topire a teiului, cânepii, inului și a altor plante textile, de tăbăcire a pieilor și de extragere a agregatelor minerale, fără autorizația de gospodărire a apelor.

De asemenea, în condițiile în care nu este clar precizat în lege conținutul elementului material al infracțiunii reglementată de art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996, a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996 pe care le consideră a fi contrare prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituția României referitor la principiul supremației legilor, aceste prevederi legale fiind lipsite de claritate, accesibilitate și previzibilitate, deoarece nu permit cunoașterea clară a conținutului acțiunii incriminate din punctul de vedere penal de legiuitorul penal și adaptarea comportamentului adresantului normei penale. Lipsa de claritate, accesibilitate și previzibilitate a normei legale constă atât în paralelismul reglementării aceluiași tip de activități (extragerea de agregate minerale fără autorizația de gospodărire a apelor) care formează atât conținutul infracțiunii prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996, dar și al contravenției prevăzute de art. 87 pct. 5 din Legea nr. 107/1996, cât și prin lipsa de claritate a precizării acțiunilor și activităților care intră în sfera ilicitului penal, în condițiile în care formularea actuală a infracțiunii de la art. 93 alin. (2) lit. b) din lege ("exploatarea sau întreținerea lucrărilor construite pe ape ori în legătură cu apele, desfășurarea activității de topire a teiului, cânepii, inului și a altor plante textile, de tăbăcire a pieilor și de extragere a agregatelor minerale, fără autorizația de gospodărire a apelor;") nu conține o precizare clară a conținutului elementului material al infracțiunii, a acțiunii incriminate de legea penală ca intrând în sfera ilicitului penal, respectiv dacă este inclusă în conținutul acestei infracțiuni numai activitatea de exploatare sau întreținere a lucrărilor construite pe ape ori în legătură cu apele fără autorizația de construire, sau activitatea de exploatare incriminată din punct de vedere penal prin acest text de lege include și activitatea extragere de agregate minerale așa cum se susține pe cale de interpretare de către instanța de apel prin decizia recurată (deși legea nu incriminează în mod expres activitatea de exploatare de agregate minerale, ci doar activitatea de extragere a acestor agregate minerale fără autorizație de gospodărire a apelor).

În ceea ce privește acuzația de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, constând în executarea de activități miniere fără permis, a solicitat să se constate că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune, fiind incident motivul de casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Cu privire la elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, acesta constă în realizarea de activități miniere fără permis, sau licență de exploatare, a solicitat să se observe că a desfășurat activități de extragere de agregate minerale în condițiile deținerii unui permis de exploatare nr. x din 24.06.2015 valabil până la data de 24.06.2016 emis de Agenția Națională pentru Resurse Minerale, dar cu nerespectarea prevederilor acestuia în privința obligației de bornare a perimetrului înainte de începerea activității, iar desfășurarea de activități miniere cu nerespectarea permisului de exploatare constituie contravenție prevăzută la art. 57 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2003, iar nu infracțiune.

De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere că Legea nr. 85/2003 nu prevede că activitatea de extragere de agregate minerale (balast, nisip și pietriș) din albia minoră a unui curs de apă ar constitui o activitate minieră, în condițiile în care, potrivit art. 2 din lege, resursele minerale care fac obiectul prezentei legii sunt: cărbunii, minereurile feroase, neferoase, de aluminiu și roci aluminifere, de metale nobile, radioactive, de pământuri rare și disperse, sărurile haloide, substanțele utile nemetalifere, rocile utile, pietrele prețioase și semiprețioase, turba, nămolurile și turbele terapeutice, rocile bituminoase, sazele necombustibile, apele geotermale, sazele care le însoțesc, apele minerale naturale (gazoase și plate), apele minerale terapeutice, precum și produsul rezidual minier din haldele și iazurile de decantare. (2) Prevederile prezentei legi se aplică și apelor subterane potabile și industriale pentru activitățile de prospecțiune, explorare, determinare și evidența a rezervelor, nisipul și balastul nefiind enumerate în mod expres de acest text de lege ca fiind resurse minerale în înțelesul acestei legi, respectiv ca roci utile, așa cum greșit reține instanța de apel în considerentele anterior menționate.

În aceste condiții, în care nu este clar precizat în lege conținutul elementului material al infracțiunii reglementate de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003 a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996 pe care le consideră a fi contrare prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituția României referitor la principiul supremației legilor, aceste prevederi legale fiind lipsite de claritate, accesibilitate și previzibilitate întrucât nu permit cunoașterea clară a conținutului acțiunii incriminate de legiuitorul penal și adaptarea comportamentului adresantului normei penale prin lipsa de precizare a conținutului noțiunii de executare de activități miniere fără permis sau licență. A solicitat admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 (fiind vorba de o dispoziție dintr-o lege, care nu a mai fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie a Curții și care este în legătură cu soluționarea cauzei în recurs, deoarece o soluție de admitere a acestei excepții de neconstituționale ar avea consecința admiterii prezentei cereri de recurs).

În drept, a invocat motivul de recurs în casație prevăzut de prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. raportat la toate celelalte prevederi legale invocate.

Prin urmare, atâta timp cât legea penală incriminează în cadrul textului său acțiunea de extragere de agregate minerale, iar acțiunea de exploatare (care are un conținut mai general) este considerată că se circumscrie ilicitului penal doar atunci când ea se referă la lucrările construite pe ape ori în legătură cu apele, rezultă în mod evident, că prin condamnarea sa pentru infracțiunea de extragere de agregate minerale constând, în concret, în exploatarea acestor agregate minerale, instanța de apel a dispus condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. Aceasta deoarece între activitățile de extragere și de exploatare a agregatelor minerale, în mod evident, nu se poate pune semnul egalității din punctul de vedere al conținutului semantic, prin cele două cuvinte legea desemnând activități distincte.

Totodată, a solicitat să se constate că fapta de extragere de agregate minerale de pe malul sau albia minoră a unui curs de apă așa cum este râul Siret, intră în sfera dreptului contravențional, formând elementul material al contravenției prevăzute de art. 87 pct. 5 din Legea apelor nr. 107/1996.

A mai solicitat să se constate că fapta de exploatare de agregate minerale de pe albia unui curs de apă nu este prevăzută de textul incriminator al art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996 ca infracțiune, acest text de lege incriminând penal fapta de exploatare sau întreținere a lucrărilor construite pe ape ori în legătură cu apele fără autorizația de gospodărire a apelor.

Procedând în acest mod, instanța de apel a încălcat principiul legalității incriminării, prevăzut de art. 2 din C. proc. pen., conform căruia singurul temei al condamnării penală trebuie să îl constituie legea.

Prin încheierea din data de 15 februarie 2022, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 246/2021 din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2018 și a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casație.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul în casație este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În speță, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt, pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se doar în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel (în acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019). Deoarece legea nu prevede competența de a administra probe cu privire la situația de fapt, instanța de recurs în casație își fundamentează soluția pe baza faptelor anterior constatate.

De asemenea, s-a mai statuat în jurisprudență și că verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv concordanța conduitei subiectului cu o norma de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective [nu însă și în ceea ce privește latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 lit. b) din C. proc. pen. și care nu a fost preluată de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen..]" (Decizia nr. 78/RC/2015 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Totodată, s-a reținut că acest caz de casare vizează "acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv)" (Decizia nr. 442/RC/2017 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Așadar, în temeiul cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție poate analiza exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reținute prin decizia recurată, corespund tiparului obiectiv de incriminare a faptelor pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei inculpatului A., fără posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a statua asupra situației de fapt reținute.

Procedând la evaluarea acestei corespondențe, Înalta Curte constată, în prealabil, că față de inculpatul A. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru:

- săvârșirea infracțiunii de extragere de agregate minerale fără autorizație de gospodărire a apelor, prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996, constând în aceea că, în calitate de administrator al A., în cursul lunii septembrie 2015, a extras agregate minerale în albia râului Siret, pe raza comunei Horia, județul Neamț;

- săvârșirea infracțiunii de executare de activități miniere fără permis sau licență, prevăzută de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, constând în faptul că, în calitate de administrator al A., în cursul lunii septembrie 2015, a executat activități miniere prin extragerea de agregate minerale în albia râului Siret, pe raza comuna Horia, județul Neamț.

Critica inculpatului cu privire lipsa caracterului penal al faptei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996, în raport de acțiunile concrete comise de inculpat, care nu se încadrează, din perspectiva îndeplinirii condițiilor de existență a elementului material, în acțiunile incriminate prin acest text de lege, constituind contravenția prevăzută de art. 87 pct. 5 din Legea nr. 107/1996, este neîntemeiată.

Înalta Curte constată că acțiunea inculpatului, care în cursul lunii septembrie 2015, a extras agregate minerale în albia râului Siret, pe raza comunei Horia, județul Neamț, în afara perimetrului stabilit prin autorizația de gospodărire a apelor nr. 45 din 2.07.2015 emisă de Administrația națională "Apele Române", valabilă până la data de 24.06.2016, întrunește condițiile de existență a elementului material al infracțiunii prevăzute art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996, neconstituind o acțiune ilicită ce se circumscrie contravenției prevăzute de art. 87 pct. 5 din legea nr. 107/1996.

Se reține că inculpatul a executat activități miniere extrăgând o cantitate însemnată de agregate minerale, aproximativ 600 metri cubi, prin utilizarea unor mijloace specifice, fiind autorizat să execute respectivele extrageri însă într-un alt perimetru, prejudiciul material cauzat Administrației Bazinale de Apă Siret fiind de 24.138 RON.

Potrivit art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă "exploatarea sau întreținerea lucrărilor construite pe ape ori în legătură cu apele, desfășurarea activității de topire a teiului, cânepii, inului și a altor plante textile, de tăbăcire a pieilor și de extragere a agregatelor minerale, fără autorizația de gospodărire a apelor".

De asemenea, potrivit art. 87 pct. 5 din Legea nr. 107/1996, "constituie contravenții în domeniul apelor următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, extragerea agregatelor minerale din albiile, malurile, luncile și terasele cursurilor de apă, canalelor, lacurilor, de pe plajă sau de pe faleza mării, fără aviz/autorizație de gospodărire a apelor sau fără respectarea prevederilor acestora".

Cantitatea de agregate minerale a fost extrasă din albia râului Siret, care aparține domeniului public al statului conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 107/1996 republicată, iar inculpatul a prejudiciat statul prin sustragerea de agregate minerale fără autorizație de gospodărire a apelor.

Pe de o parte, Înalta Curte reține că diferența dintre caracterul contravențional și caracterul penal al conduitelor ilicite antisociale este conferit de intensitatea vătămării aduse valorii ocrotite, de gradul de gravitate al rezultatului socialmente periculos. Astfel, extragerea unei cantități de 600 metri cubi agregate minerale fără autorizația de gospodărire a apelor constituie o faptă ilicită penal a cărei vătămare adusă valorilor ocrotite depășește ca intensitate contravenția cu același conținut prevăzută de art. 87 alin. (5) din Legea nr. 107/1996.

Pe de altă parte, se constată că oricum fapta inculpatului, față de starea de fapt reținută, ar putea fi încadrată juridic în infracțiunea de furt prevăzută de C. pen., însă, în calea de atac a recursului în casație, instanța supremă nu mai poate aduce modificări încadrării juridice, astfel cum a fost stabilită cu caracter definitiv de către instanța de apel, ci stabilește exclusiv dacă fapta este sau nu este incriminată.

Referitor la faptul că recurentul inculpat a criticat și faptul că a fost amânată aplicarea pedepsei pentru exploatarea de agregate minerale, faptă care nu este incriminată de art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996, Înalta Curte constată că, într-adevăr, acuzația adusă este cea de extragere de agregate minerale fără autorizație de gospodărire a apelor, iar în decizia recurată se face mențiunea despre exploatarea în scop comercial, această referire fiind făcută tocmai pentru a evidenția caracterul ilicit penal al acțiunii inculpatului.

În ceea ce privește acuzația de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, constând în executarea de activități miniere fără permis, Înalta Curte reține că nu este fondată nici critica inculpatului în sensul că fapta nu este prevăzută de lege ca infracțiune, întrucât desfășurarea activității miniere cu nerespectarea permisului de exploatare ar constitui contravenția prevăzută la art. 57 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2003.

Potrivit art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, "Executarea de activități miniere fără permis sau licență, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 29, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amendă".

Aspectul care se impune a fi lămurit este dacă acțiunea inculpatului de extragere de agregate minerale din albia râului Siret, constituie o activitate minieră în înțelesul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 85/2003. Înalta Curte subliniază că, potrivit acestui text de lege, în categoria activităților miniere intră și "exploatarea... produselor miniere".

Noțiunea de "produs minier" este definită la art. 3 pct. 28 din Legea 85/2003 ca fiind "produsul rezultat din activitatea de exploatare a unui zăcământ, livrat ca atare sau sub formă de sorturi rezultate în urma unui proces tehnologic de prelucrare/preparare pentru a fi utilizat ca produs finit sau ca materie primă la fabricarea unui alt produs".

În ceea ce privește noțiunea de "zăcământ", aceasta este definită la art. 3 pct. 35 din Legea 85/2003 ca fiind "acumularea naturală de resurse/rezerve minerale valorificabile din punct de vedere tehnic și economic", iar noțiunea de "exploatare" este definită la pct. 11 al aceluiași articol din Legea minelor, ca fiind "ansamblul de lucrări executate în subteran și/sau la suprafață pentru extragerea resurselor minerale, prelucrarea și livrarea acestora în forme specifice". În ceea ce privește "resursa minerală", aceasta este definită la art. 3 pct. 32 din același act normativ, ca "substanța naturală din scoarța terestră, formată în urma proceselor geologice, utilizabilă ca atare sau prin prelucrare în activitatea economică-socială".

La articolul 2 alin. (1) din Legea 85/2003 sunt enumerate resursele minerale care fac obiectul prezentului act normativ, "rocile utile" regăsindu-se în această enumerare. Or, din analiza art. 28 alin. (1) și (2) din Legea 85/2003, rezultă că nisipurile și pietrișurile din albiile minore ale râurilor intră în categoria rocilor utilizabile în construcții, categorie care se subsumează categoriei de "roci utile".

Față de sensul pe care însăși Legea minelor îl conferă noțiunilor enumerate mai sus, Înalta Curte reține că acumularea de nisipuri și pietrișuri din albiile minore ale râurilor constituie un zăcământ a cărui extragere constituie o activitate minieră în înțelesul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 85/2003.

Or, inculpatul a desfășurat astfel de activități miniere cu nerespectarea permisului de exploatare, fapt ce constituie, fără echivoc, infracțiunea prevăzută de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003.

În acest context, Înalta Curte apreciază că situația de fapt reținută în cauză și că faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise de către instanța de apel, se circumscriu elementelor ce caracterizează sub aspect obiectiv infracțiunilor prevăzute de 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996 și de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003 și, de asemenea, constată că, în cauză, amânarea aplicării pedepsei nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, astfel că, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurentului inculpat sunt neîntemeiate.

Prin urmare, în raport cu criticile formulate, se constată că nu este incident cazul de recurs în casație menționat, respectiv, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de A. împotriva Deciziei penale nr. 246 din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2018.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 246 din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 martie 2022.

GGC - OB