ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 02 aprilie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 141 din 05.10.2022 a Judecătoriei Brad, pronunțată în dosarul nr. x/2021, printre altele, s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul A. la:

- 4000 RON amendă penală - reprezentând 200 zile de amendă x 20 RON - sumă corespunzătoare unei zile de amendă, conform art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen. și art. 61 alin. (2) C. pen., pentru infracțiunea de executarea de activități miniere fără permis sau licență, prev. de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, cu aplicarea art. 75 C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 79 alin. (3) C. pen.;

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de produse sau substanțe toxice, prev. de art. 359 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 C. pen. și art. 76 C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 75 C. pen. și art. 76 C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă cu închisoarea, spor de 6 luni, rezultând o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat amenda în sumă de 4000 RON.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen., termen care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii. În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Prahova, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului să execute obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei municipiului Câmpina, județul Prahova, pe o perioadă de 80 de zile, prin desfășurarea unora dintre activitățile stabilite în lista întocmită conform art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. să fie comunicate Serviciului de probațiune Prahova care va supraveghea și executarea obligațiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b) și alin. (3), conform art. 94 alin. (2) C. pen.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere (art. 96 C. pen.).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de un an, în condițiile prev. de art. 68 C. pen., pentru infracțiunea de trafic de produse sau substanțe toxice, prev. de art. 359 alin. (1) C. pen. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen. pentru infracțiunea de trafic de produse sau substanțe toxice, prev. de art. 359 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de un an, în condițiile prev. de art. 68 C. pen., pentru infracțiunea de contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen. pentru infracțiunea de contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de un an, în condițiile prev. de art. 68 C. pen. În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. - de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen., pedeapsa executându-se până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a constatat că Agenția Națională pentru Resurse Minerale și Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului Minvest S.A. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art. 112 lit. a), lit. b) și lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a obiectelor folosite la comiterea infracțiunilor, ridicate de organele de poliție cu procesul-verbal nr. x din 24.05 2021, procesul-verbal nr. x/07.12.2021, precum și a substanțelor chimice identificate prin rapoartele de expertiză și a minereului rezultat al infracțiunii, procesul-verbal nr. x/05.10.2021.

A fost respinsă cererea de instituire a sechestrului asigurător asupra autoturismului marca x cu număr de înmatriculare x, asupra căruia s-a instituit sechestrul asigurător prin ordonanța procurorului din 24.05.2021.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Brad a reținut următoarele:

Prin încheierea penală nr. 144/CC/2021 din 09.09.2021 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 345 alin. (1) C. proc. pen.., s-au respins cererile și excepțiile privind legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și legalitatea efectuării actelor de urmărire penală, formulate de inculpații A. și B., iar în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen.. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brad, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, privind, printre alții, pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) combinat cu art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., executarea de activități miniere fără permis sau licență, prev. de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003 ambele infracțiuni cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., trafic de produse sau substanțe toxice, prev. de art. 359 alin. (1) C. pen., contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 republicată cu modificările și completările ulterioare, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și s-a dispus începerea judecății în cauză.

Prin încheierea penală nr. 145/C/CDP/2021 a Tribunalului Hunedoara, pronunțată în dosarul nr. x/2021, printre altele, s-a constatat că prin încheierea penală nr. 129/C/CP/2021 din 20.10.2021 a Tribunalului Hunedoara pronunțată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 347 C. proc. pen.. și art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., a fost admisă contestația formulată de inculpatul contestator A. împotriva încheierii penale nr. 144/CC din 09.09.2021 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Brad (în ceea ce privește dispoziția de începere a judecății cu privire la inculpații A., B., C., D. și E., ca urmare a constatării legalității instanței cu rechizitoriul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brad, respectiv a constatării legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispoziția de respingere a cererilor formulate de inculpatul A.), a fost desființată parțial încheierea atacată și, în rejudecare, au fost admise în parte excepțiile invocate de către inculpatul contestator, iar în baza art. 345 alin. (3) teza a III-a C. proc. pen.., s-a exclus din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, declarația dată în calitate de suspect de A. în data de 20.05.2021, aflată la filele x d.u.p. și s-a dispus înlăturarea acestui mijloc de probă de la dosar.

S-a constatat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad a menținut dispoziția de trimitere în judecată cu privire la cei cinci inculpați din cauză.

În baza art. 347 C. proc. pen.. raportat la art. 346 alin. (4) C. proc. pen.., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brad, privind, printre alții, pe inculpatul A. trimis în judecată pentru infracțiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) combinat cu art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., executarea de activități miniere fără permis sau licență prev. de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, ambele infracțiuni cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., trafic de produse sau substanțe toxice, prev. de art. 359 alin. (1) C. pen. și contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 republicată cu modificările și completările ulterioare, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și s-a dispus începerea judecății cauzei.

Prin încheierea din 31.05.2022, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen.., Judecătoria Brad a dispus schimbarea încadrării juridice a următoarelor fapte, privind pe inculpatul A., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de executarea de activități miniere fără permis sau licență, prev. de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) combinat cu art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., trafic de produse sau substanțe toxice, prev. de art. 359 alin. (1) C. pen. și contrabandă calificată, prev. de art. 271 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, în sensul înlăturării infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) combinat cu art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., aceasta fiind absorbită de infracțiunea de executarea de activități miniere fără permis sau licență, prev. de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003.

Raportat la apărările formulate de inculpatul A. referitor la toxicitatea mercurului, instanța de fond a reținut următoarele:

Așa cum rezultă din Anexa 2 la Hotărârea de Guvern nr. 1408/2008, mercurul face parte din categoria substanțelor periculoase, fiind substanță toxică, riscurile specifice cu privire la acestea, așa cu rezultă din anexa 5 a aceluiași act normativ fiind toxicitatea prin inhalare, precum și pericolul de efecte cumulative.

Astfel, Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei nr. 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei nr. 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor nr. 91/155/CEE, nr. 93/67/CEE, nr. 93/105/CE și nr. 2000/21/CE ale Comisiei (în vigoare de la 23.04.2015), prevede prin expunerea de motive, că urmărește să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, precum și libera circulație a substanțelor, ca atare, în preparate sau în articole, îmbunătățind totodată competitivitatea și inovația, Uniunea Europeană având ca obiectiv, până în 2020, ca produsele chimice să fie produse și utilizate astfel încât să fie reduse la minim efectele adverse grave asupra sănătății umane și a mediului.

Potrivit art. 1 din Titlul I - Capitolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, acest regulament se bazează pe principiul că este în sarcina producătorilor, a importatorilor și a utilizatorilor din aval să se asigure că produc, introduc pe piață sau utilizează substanțe care nu au efecte adverse asupra sănătății umane sau asupra mediului.

Prevederile regulamentului se bazează pe principiul precauției, astfel că prin dispozițiile Titlului VIII din același regulament sunt prevăzute Restricții la fabricarea, introducerea pe piață și utilizarea anumitor substanțe, preparate și articole periculoase, iar Titlul XI reglementează Inventarul clasificărilor și al etichetărilor.

Totodată, Anexa I din același regulament, denumită Dispoziții generale pentru evaluarea substanțelor chimice și elaborarea raportului de securitate chimică, prevede, printre altele, că scopul anexei este de a defini modalitățile prin care producătorii și importatorii trebuie să evalueze riscurile pe care le prezintă substanțele pe care le produc sau le importă și să demonstreze cu documente faptul că aceste riscuri sunt controlate în mod corespunzător în timpul producerii și al uzului propriu, precum și că ceilalți operatori din avalul lanțului de aprovizionare pot controla riscurile în mod corespunzător.

De asemenea, se menționează că evaluarea securității chimice efectuată de un producător are în vedere producerea unei substanțe și toate utilizările identificate. Evaluarea securității chimice efectuată de un importator are în vedere toate utilizările identificate. Evaluarea securității chimice ia în considerare utilizarea substanței ca atare (inclusiv eventualele impurități și aditivi importanți), în preparat sau în articol, în conformitate cu utilizările identificate. Evaluarea ia în considerare toate stadiile ciclului de viață al substanței care decurg din producere și utilizările identificate. Evaluarea securității chimice se bazează pe compararea efectelor adverse potențiale ale unei substanțe cu expunerea cunoscută sau predictibilă în mod normal a omului și/sau a mediului la substanța respectivă, luând în considerare măsurile de administrare a riscurilor aplicate și recomandate, precum și condițiile de exploatare.

În Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, la Anexa XVII sunt prevăzute explicit restricțiile la producerea, introducerea pe piață și utilizarea anumitor substanțe, preparate și articole periculoase, printre acestea, la pct. 18 fiind indicați compușii de mercur.

Prin Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16.12.2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor, au fost modificate și abrogate Directivele nr. 67/548/CEE, nr. 1999/45/CE și a fost modificat Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, substanța dimetilmercur fiind identificată prin CAS 593-74-8, CE 209-805-3 și cuprinsă în Anexa VI din acest regulament, în Tabelul 3.1 denumit Lista clasificărilor și etichetărilor armonizate ale substanțelor periculoase. Conform criteriilor de clasificare, dimetilmercurul este foarte toxic, fiind mortal în caz de înghițire, în contact cu pielea, în caz de inhalare, poate provoca leziuni ale organelor interne în caz de expunere prelungită sau repetată, este foarte toxic pentru organismele acvatice cu efecte pe termen lung.

Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului a armonizat dispozițiile și criteriile pentru clasificarea și etichetarea substanțelor, a amestecurilor și a anumitor articole în cadrul Comunității, luând în considerare criteriile de clasificare și regulile privind etichetarea ale Sistemului Global Armonizat de Clasificare și Etichetare a Produselor Chimice, denumit J.

Scopul urmărit a fost, în continuare, protejarea sănătății umane și a mediului, motiv pentru care, prin Regulamentul (UE) nr. 453/2010 al Comisiei, din 20 mai 2010, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), s-a relevat, o dată în plus, că există restricții privind modalitatea de furnizare a substanțelor periculoase, fiind arătat că fișele cu date de securitate/raporturile de securitate constituie o metodă larg acceptată și eficientă pentru furnizarea de informații privind substanțele și amestecurile din Comunitate și fac parte integrantă din sistemul instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1907/2006.

Succesiunea în timp a legislației în materie, pe plan intern a evidențiat că dimetilmercurul este o substanță foarte toxică prin inhalare, în contact cu pielea și prin înghițire, foarte toxic pentru organismele acvatice.

Potrivit legii menționate, principiile care stau la baza activităților ce implică substanțe și preparate chimice periculoase sunt principiul precauției în gestionarea substanțelor și preparatelor chimice periculoase, în vederea prevenirii pagubelor față de sănătatea populației și de mediu, precum și principiul securității operațiunilor de gestionare a substanțelor și preparatelor chimice periculoase. De asemenea, la art. 7 din același act normativ, se prevede că producătorii, importatorii, distribuitorii și utilizatorii sunt obligați să respecte toate restricțiile privind introducerea pe piață și utilizarea substanțelor și a preparatelor chimice periculoase prevăzute în actele normative specifice acestui domeniu.

Instanța de fond a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatului A., astfel cum a fost schimbată încadrarea juridică a acestora, prin încheierea din 31.05.2022, în urma coroborării probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată, dincolo de orice îndoială rezonabilă există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat.

Astfel, s-a reținut că fapta inculpatului A., care în seara zilei de 19.05.2021, pe întuneric, a pătruns împreună cu inculpații B., C. și D., prin spargerea zidului de la intrare într-o mină de aur conservată, situată în Gurabarza, în locul numit Valea Morii, pe raza comunei Crișcior, de unde împreună au exploatat din subteran în vederea prelucrării și obținerii resurselor minerale, 51 Kg de produse miniere, fără a deține licență sau permis de executare a activităților miniere, realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de executarea de activități miniere fără permis sau licență, prev. de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a deține mercur metalic, metabisulfit de sodiu și compuși chimici de arsen, fără drept, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 59/2016, realizează conținutul infracțiunii de traficul de produse sau substanțe toxice, prev. de art. 359 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a introduce în țară, în jurul datei de 28-29.04.2021, fără drept, substanțe toxice periculoase, mercur metalic, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de contrabandă calificată, prev. de art. 271 alin. (1) din Legea nr. 86/2006.

Împotriva sentinței penale nr. 141 din 05.10.2022 a Judecătoriei Brad, pronunțată în dosarul nr. x/2021 au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad și inculpatul A..

Prin motivele de apel, în esență, inculpatul A. a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, în conformitate cu art. 16 alin. (1) lit. a) sau lit. b) C. proc. pen.. ori aplicarea art. 30 C. pen. și pronunțarea unei soluții de achitare prevăzută la lit. d) C. proc. pen.. - cauză de neimputabilitate.

La rândul său, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad a solicitat desființarea sentinței penale atacate, cu consecința rejudecării cauzei în privința inculpatului A., sub aspectul laturii penale, susținându-se că instanța de fond nu a precizat care dintre cazurile prevăzute la art. 75 C. pen. este incident pentru fiecare infracțiune în parte; că nu au fost menționate două entități pentru prestarea muncii neremunerate în folosul comunități, potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. pen..; că există o mențiune greșită în cuprinsul dispozitivului privind sechestrul asigurător fiind de fapt vorba despre o dispoziție de respingere a propunerii de confiscare specială.

Analizând hotărârea penală atacată în raport cu principiile care reglementează soluționarea căii de atac, prev. de art. 416-art. 419 C. proc. pen.., Curtea de Apel Alba Iulia a constatat următoarele:

În aplicarea prevederilor art. 417 C. proc. pen.., în cadrul propriei analize, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt, prin raportare la probele administrate în cauză.

Sub acest aspect, s-a reținut că, în fapt, în seara zilei de 19.05.2021 inculpatul A. împreună cu inculpații B., C. și D., după o prealabilă înțelegere, au pătruns prin spargerea zidului de la intrare într-o mină de aur conservată, situată în Gurabarza, în locul numit Valea Morii, pe raza comunei Crișcior, de unde împreună au sustras din subteran, în vederea prelucrării și obținerii resurselor minerale, 51 kg de produse miniere, au ieșit din mină, împreună cu sculele și cu minereul sustras, pe care le-au pus în mașină cu scopul de a se deplasa cel mai probabil acasă la inculpatul E., unde urmau să trateze fizic și chimic materialul în vederea separării aurului, însă au fost opriți în trafic de către organele de poliție.

De asemenea, inculpatul A. a deținut mercur metalic, metabisulfit de sodiu și compuși chimici de arsen, fără drept, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 59/2016, faptă ce realizează conținutul infracțiunii de traficul de produse sau substanțe toxice, prevăzută de art. 359 alin. (1) C. pen.

Totodată, inculpatul A. a introdus în țară, în jurul datei de 28-29.04.2021, fără drept, substanțe toxice periculoase, mercur metalic, faptă ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 alin. (1) din Legea nr. 86/2006.

Așadar, raportat la această stare de fapt, reținută în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în etapa cercetării judecătorești, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că prima instanță a făcut o corectă încadrare juridică a acestor două din urmă fapte de care a fost acuzat inculpatul A. privind traficul de produse sau substanțe toxice și contrabanda calificată.

Analizând argumentele apelantului inculpat A., privind pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. pentru infracțiunea de trafic de produse sau substanțe toxice, prevăzută de art. 359 alin. (1) C. pen., acesta susținând, în esență, că lipseste un cadru legal care să stabilească că substanța găsită asupra lui este una toxică, că legislația invocată de instanța de fond se adresează importatorilor și intermediarilor și că subzistă o distincție între substanțe periculoase și substanțe toxice, iar regulamentele invocate de instanța de fond sunt de recomandare și nu stabilesc în mod expres că mercurul metalic este toxic, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că motivele formulate nu sunt pertinente, fiind în contradicție cu probele administrate în fazele procesuale anterioare.

Astfel, a fost avut în vedere raportul de constatare criminalistică nr. x/29.06 2021, raportul de constatare criminalistică nr. x/30.06 2021 și adresa Agenției naționale pentru protecția mediului prin care au fost clasificate și etichetate substanțele identificate în cuprinsul rapoartelor antemenționate din punct de vedere al toxicității lor, tocmai acest din urmă înscris reflectând periculozitatea substanței (H.G. nr. 1739/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Comitetului interministerial științific consultativ pentru evaluarea toxicității și ecotoxicității substanțelor chimice periculoase).

Pe de altă parte, succesiunea în timp a actelor normative cu caracter special ce reglementează regimul substanțelor și preparatelor chimice periculoase, așa cum a argumentat și instanța de fond, nu poate permite, fie și prin mențiunea că Directiva nr. 67/548/CEE a Consiliului a fost abrogată de Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului european și al Consiliului din 18 decembrie 2006 și nu de Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului european și al Consiliului din 16 decembrie 2008, scoaterea în afara legii penale a deținerii mercurului justificat de lipsa caracterului toxic.

Abrogarea succesivă a actelor normative relevă faptul că lista substanțelor și preparatelor chimice periculoase este prevăzută, în prezent, de Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului european și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, în cadrul căruia se regăsește mercurul în Tabelul 3.1 - Lista clasificărilor și etichetărilor armonizate ale substanțelor periculoase.

Prin urmare, instanța de apel, constatând că mercurul este în mod evident o substanță toxică în accepțiunea legiuitorului, indiferent de forma pe care acesta o poate lua, că infracțiunea de trafic de produse sau substanțe toxice există, a fost comisă de inculpatul A. cu intenție directă (cu scopul de a folosi mercurul pentru obținerea aurului din minereul sustras), a menținut soluția de condamnare pronunțată de judecătorul fondului.

Referitor la infracțiunea de contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, recurentul a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. - fapta nu există și art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. - fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, motivat, în esență, de aspecte care vizează cerința esențială a elementului material, care se referă la locul săvârșirii ei - s-a comis în alt loc decât cel stabilit de Codul vamal, la faptul că scopul introducerii în țară nu a fost să se sustragă de la Codul vamal, că nu se coroborează cu nicio altă probă de la dosarul cauzei, exceptând declarația care a fost exclusă din materialul probator administrat. De asemenea, inculpatul a pretins că s-a aflat în eroare cu privire la caracterul ilicit al faptei.

Potrivit textului incriminator - art. 271 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 - introducerea în sau scoaterea din țară, fără drept, de (...) substanțe toxice, (...) constituie infracțiunea de contrabandă calificată și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.

Prin urmare, instanța de apel a observat că niciunde în cuprinsul textului evidențiat nu se regăsesc criteriile invocate de inculpatul A., cerința esențială a elementului material nefiind restrânsă la descoperirea în flagrant a infracțiunii în punctele de trecere a frontierei, așa cum sugerează acesta, iar scopul principal nu este acela de a se sustrage de la obligațiile instituite de Codul vamal, în aceste cazuri.

De asemenea, nici argumentul privind lipsa coroborării cu alte probe existente la dosar nu a fost primit de instanța de apel, ținând cont de declarația dată de inculpat în fața instanței de fond, unde menționează explicit că "În momentul în care am intrat în țară eu aveam mercurul sub scaunul din față, pur si simplu am uitat de el, am trecut 5 frontiere, dar nimeni nu m-a întrebat de el (...)".

Mai mult, nici susținerile privind legalitatea folosirii mercurului în momentul în care inculpatul a susținut că a părăsit România, anul 1992, nu au fost primite de instanță, pe de o parte, existând Decretul nr. 466/28.12.1979 privind regimul produselor și substanțelor toxice, ce interzicea deținerea sau orice activitate privind circulația produselor și substanțelor toxice desfășurată altfel decât în condițiile edictate de acesta, fiind abrogat prin Legea nr. 263/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2003 privind regimul substanțelor și preparatelor chimice periculoase, iar pe de altă parte, art. 312 C. pen. din 1969 avea același conținut cu infracțiunea prevăzută de C. pen. actual și prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la 3 la 15 ani.

Prin urmare, Curtea de Apel Alba Iulia nu a reținut cazul de neimputabilitate prevăzut de art. 30 C. pen., inculpatul A. invocând practic necunoașterea legii, fapt ce nu îl poate exonera de răspundere.

În ceea ce privește apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad, prin motivele formulate, s-a solicitat modificarea aspectelor de nelegalitate în sensul că instanța de fond nu a precizat care dintre cazurile prevăzute la art. 75 C. pen. este incident pentru fiecare infracțiune în parte; că nu au fost menționate două entități pentru prestarea muncii neremunerate în folosul comunități, potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. pen..; că există o mențiune greșită în cuprinsul dispozitivului privind sechestrul asigurător fiind de fapt vorba despre o dispoziție de respingere a propunerii de confiscare specială.

Instanța de apel a avut în vedere că deși nu se menționează în mod explicit care dintre circumstanțele atenuante - legale sau judiciare - ori care dintre fiecare dintre acestea sunt apreciate de către instanța de fond a fi incidente, din cuprinsul analizei regăsite în cadrul considerente reiese în mod explicit că acestea sunt cele prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen. - circumstanțele atenuante judiciare în ipoteza regăsită la lit. b) - împrejurări legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului, iar lipsa mențiunii explicite a temeiului incident poate fi remediată prin decizia instanței de apel. Curtea de Apel Alba Iulia a considerat că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului A. au avut un caracter izolat, cu o gravitate redusă și consecințe minime, fapt ce justifică aplicarea circumstanței atenuante menționate.

În acest context, instanța de apel a constatat că individualizarea judiciară a pedepselor aplicate pentru infracțiunile de trafic de substanțe toxice și contrabandă calificată, precum și individualizarea executării acestora, prin aplicarea dispozițiilor art. 91 C. pen. sunt corecte și răspund scopului preventiv și educativ urmărit de legiuitor. Având în vedere soluția de achitare pentru fapta de exploatare minieră, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că pedepsele cu închisoarea pentru celelalte două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului A. au fost corect contopite, dar a înlăturat pedeapsa amenzii. S-a observat că, în mod greșit, instanța de fond a stabilit un termen de încercare mai mic decât durata pedepsei rezultante. Deși Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad nu a invocat în apel strict acest aspect, acesta a solicitat înlăturarea măsurii suspendării executării pedepsei și implicit aplicarea unei pedepse cu executare, astfel că, respingând solicitarea apelantului, Curtea de Apel Alba Iulia a majorat termenul de supraveghere la 2 ani și 6 luni, în condițiile obligatorii prevăzute de lege.

În ceea ce privește motivele care vizează lipsa celei de-a doua entități din comunitate la care urmează a fi efectuată munca în folosul comunității, precum și mențiunea privind sechestrul asigurător, instanța de apel a considerat că au un caracter fondat, prin prisma temeiurilor de drept invocate și a înscrisurilor existente la dosarul cauzei, remediind aspectele analizate. Astfel, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o durată de 80 de zile, în cadrul Primăriei municipiului Câmpina ori a Casei de Cultură Geo Bogza din Câmpina. Referitor la măsura confiscării, s-a reținut că din eroare instanța de fond s-a referit la sechestrul asigurător asupra autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x. Ca atare, Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea de confiscare a vehiculului și nu de instituire a sechestrului.

Relativ la cele ce precedă, prin decizia penală nr. 619 din 05 iulie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad și de inculpații E., A., C. și B. împotriva sentinței penale nr. 141/05.10.2022 pronunțate de Judecătoria Brad și, în consecință, printre altele:

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) prima teză C. proc. pen.., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de executare de activități miniere fără permis sau licență, prevăzută de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

Au fost menținute pedepsele aplicate inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de produse și substanțe toxice, prevăzută de art. 359 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 C. pen. și contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă cu închisoarea, spor de 6 luni, rezultând o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, conform dispozițiilor art. 92 C. pen., termen care se calculează de la data rămânerii definitive a deciziei. Au fost menținute dispozițiile privitoare la măsurile și obligațiile stabilite inculpatului pe durata termenului de supraveghere și s-a dispus ca munca neremunerată în folosul comunității să fie prestată în cadrul Primăriei municipiului Câmpina ori a Casei de Cultură Geo Bogza din Câmpina.

Au fost menținute dispozițiile privitoare la pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului A..

A fost respinsă cererea de confiscare a autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x, asupra căruia s-a instituit sechestru asigurator prin ordonanța procurorului din 24.05.2021.

Au fost menținute dispozițiile sentinței penale atacate care nu contravin deciziei.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 10 august 2023 (dată e-mail).

Prin motivele de recurs în casație, invocând cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., recurentul inculpat A. a susținut că faptele pentru care a fost menținută soluția de condamnare, prev. art. 359 alin. (1) C. pen. și art. 271 din Legea nr. 86/2006, nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă.

S-a învederat că elementul material al laturii obiective al celor două infracțiuni constă în deținerea, respectiv introducerea în țară a unei substanțe toxice. Or, nu există nici o prevedere legală expresă care să denumească substanța găsită asupra recurentului, cea de mercur metalic, ca fiind toxică. Sub acest aspect s-a arătat că prin rechizitoriu s-a făcut trimitere la o Directivă a Curții Europene și la un Regulament al Curții Europene (unul dintre acte fiind abrogat, iar altul cu titlu de recomandare), însă nu există o normă internă publicată în Monitorul Oficial al României, potrivit căreia mercurul lichid este o substanță toxică.

Recurentul a apreciat că s-a înlăturat nejustificat din apărarea formulată prin raportare la raportul de expertiză întocmit de un expert autorizat, fără a exista măcar o părere expertală contrară și care, oricum, se coroborează cu celelalte probe de la dosarul cauzei, inclusiv raportul de constatare criminalistică, din care nu rezultă că mercurul metalic este substanță toxică, iar toate trimiterile instanțelor de fond și de apel vizează o potențială periculozitate a substanței găsite asupra sa, iar nu toxicitatea acesteia.

S-a apreciat că nu sunt întrunite nici elementele de tipicitate subiectivă, pentru ambele infracțiuni, respectiv forma de vinovăție (intenția directă).

Spre deosebire de cele reținute de instanța de apel, recurentul a arătat că niciodată nu a declarat că a introdus mercurul în țară cu scopul de a fi folosit în presupusele activități miniere, ci a declarat că nu a știut că ar fi o substanță toxică și că este interzisă introducerea în țară a acestei substanțe, pe care a cumpărat-o liber din Spania și pe care o folosea în activitatea curentă. Nici trimiterea făcută de instanța de apel la norme vamale mai vechi nu se justifică, deoarece nici în cuprinsul acelor norme nu este definit mercurul metalic ca substanța toxică.

O precizare distinctă în ceea ce privește infracțiunea de contranbandă calificată a fost aceea că lipsa elementelor de tipicitate ale infracțiunii, respectiv de "introducere în țară a unei substanțe toxice" vizează faptul că nu există absolut nici o probă la dosarul cauzei care să demonstreze introducerea în țară a acelei substanțe, fie ea toxică sau nu, iar simpla declarație a inculpatului în fața instanței de judecată nu este suficientă, fără coroborarea cu alte probe (art. 69 C. pen.).

În concluzie, recurentul a susținut că celor două fapte pentru care a fost condamnat, respectiv trafic de produse sau substanțe toxice, prevăzută de art. 359 alin. (1) C. pen. și contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, le lipsesc elementele de tipicitate, respectiv elementul material al laturii obiective și intenția directă a laturii subiective, motiv pentru care se impune pronunțarea unei soluții de achitare.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2021, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost admisă în principiu, în limitele care vor fi arătate în continuare.

Astfel, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., instanța a constatat că decizia penală nr. 619 din 05 iulie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală (dosarul nr. x/2021) a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, neregăsindu-se printre hotărârile enumerate de art. 434 alin. (2) C. proc. pen.. Deopotrivă, s-a constatat că cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. și îndeplinește condițiile prevăzute art. 436 alin. (1) și alin. (6), art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.. Referitor la îndeplinirea condiției impuse de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a observat că recurentul inculpat a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

S-a reținut că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii din perspectiva laturii obiective, criticile vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat. Astfel, acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Referitor la neîntrunirea condițiilor de tipicitate subiectivă, această critică nu poate fi verificată pe calea recursului în casație, întrucât dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. prevăd această ipoteză ca o teză distinctă de cea în care soluția de achitare se dispune pe motiv că "fapta nu este prevăzută de legea penală", cazul de casare analizat preluând doar prima teză a art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Ca atare, din perspectiva dispozițiilor procesual penale, noțiunea de faptă ce nu este prevăzută de legea penală include situațiile în care fapta constituie o contravenție/abatere disciplinară (atrage o altă formă de răspundere) și pe cele în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, cu excepția laturii subiective (aceasta din urmă circumscriindu-se ipotezei prev. art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.. - nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege).

În condițiile în care nu se critică situația de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Cu privire la acest caz de casare, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului" (decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Relativ la cele ce precedă, instanța a constatat că este admisibilă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.., în ceea ce privește verificarea în drept a situației de fapt cu privire la problema de drept invocată referitor la infracțiunile de trafic de produse sau substanțe toxice, prevăzută de art. 359 alin. (1) C. pen. și contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006. Conform susținerilor recurentului, elementul material al laturii obiective a celor două infracțiuni constă în deținerea, respectiv introducerea în țară a unei substanțe toxice, însă nu există nici o prevedere legală care să denumească substanța găsită asupra sa, cea de mercur metalic, ca fiind toxică.

Instanța a reținut că analiza acestor aspecte se poate realiza strict în raport de situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fără a se proceda la o analiză a conținutului mijloacelor de probă sau la o nouă apreciere a materialului probator.

Referitor la critica privind neîntrunirea elementelor de tipicitate subiectivă ale infracțiunilor de trafic de produse sau substanțe toxice, prevăzută de art. 359 alin. (1) C. pen. și contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, instanța a reținut că aceasta nu poate face obiectul cenzurii în cadrul căii extraordinare de atac a recursului în casație, întrucât, astfel cum s-a arătat anterior, dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. prevăd această ipoteză (neîntrunirea condițiilor de tipicitate subiectivă) ca o teză distinctă de cea în care soluția de achitare se dispune pe motiv că "fapta nu este prevăzută de legea penală", cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. preluând doar prima teză a art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În același sens este și jurisprudența instanței supreme, cu privire la sfera de incidență a cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. reținându-se următoarele:

"Înalta Curte, având în vedere definiția legală a infracțiunii, așa cum este redată în cuprinsul art. 15 alin. (1) C. pen., precum și modul de reglementare, în textul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a cazurilor care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea în continuare a acțiunii penale, reține că, prin prisma acestuia, instanța de casație verifică dacă faptele, astfel cum au fost reținute în decizia atacată, corespund, din punct de vedere obiectiv, tiparului de incriminare ori întrunesc, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina persoanei condamnate.

Astfel, se observă că trăsătura esențială a prevederii faptei de legea penală este enumerată în art. 15 alin. (1) C. pen. distinct de aceea ca fapta să fie comisă cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o, împrejurare din care reiese că, prin sintagma "faptă prevăzută de legea penală", se înțelege orice act de conduită (acțiune sau inacțiune) sau manifestare de voință exteriorizată care determină o modificare în realitatea obiectivă, neconvenabilă ordinii sociale și, ca atare, incriminată în norma penală.

Dată fiind natura juridică a recursului în casație, de cale extraordinară de atac exclusiv de drept, dar și faptul că lipsa vinovăției prevăzute de lege constituie altă situație în care punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale sunt împiedicate, prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., diferită de aceea a neprevederii faptei în legea penală, reglementată de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., rezultă fără putință de tăgadă că, în concepția legiuitorului, înțelesul sintagmei folosite de acest din urmă text de lege nu poate fi decât acela la care se referă cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., caz care exclude, astfel, orice analiză în legătură cu întrunirea condițiilor de tipicitate subiectivă a infracțiunii." (Î.C.C.J., secția Penală, încheierea nr. 417/RC/2021).

Pentru considerentele expuse, apreciindu-se că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen.., în limitele anterior expuse (pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..), în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen.., instanța a dispus admiterea în principiu a acesteia.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că recursul în casație este nefondat.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Cazul de casare invocat vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Critica privind neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracțiunilor de trafic de produse sau substanțe toxice, prevăzută de art. 359 alin. (1) C. pen. și contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 (în sensul că elementul material al laturii obiective a celor două infracțiuni constă în deținerea, respectiv introducerea în țară a unei substanțe toxice, însă nu există nici o prevedere legală care să denumească substanța găsită asupra recurentului, cea de mercur metalic, ca fiind toxică) este analizată, exclusiv, prin raportare la situația de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casație, reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu și faptic.

Verificând hotărârea din această perspectivă, Înalta Curte reține că în sarcina incupatului s-a stabilit că, în jurul datei de 28-29.04.2021, a introdus în țară, fără drept, substanțe toxice periculoase, respectiv mercur metalic (faptă ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de contrabandă calificată, prev. de art. 271 alin. (1) din Legea nr. 86/2006) și că a deținut mercur metalic, metabisulfit de sodiu și compuși chimici de arsen, fără drept, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 59/2016 (faptă ce realizează conținutul infracțiunii de traficul de produse sau substanțe toxice, prev. de art. 359 alin. (1) C. pen.).

În primul rând, Înalta Curte constată că în ceea ce privește infracțiunea de trafic de produse sau substanțe toxice, prev. de art. 359 alin. (1) C. pen., critica inculpatului nu este aptă să conducă la pronunțarea unei soluții de achitare, în co