ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 48/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1156 din 16

februarie 2011, Curtea de Apel București - s

ecția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins, ca rămasă fără

obiect,

acțiunea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu

pârâtele Autoritatea Națională pentru Cetățenie și președintele acesteia, E.N.E.,

prin care solicita să se constate refuzul nejustificat al pârâtelor de a

soluționa cererea sa de redobândire a cetățeniei române și să fie obligate

acestea să procedeze la analizarea cererii, să-i comunice ordinul de

redobândire a cetățeniei române, în termen de maximum 30 zile de la data

analizării/avizării cererii, și să efectueze programarea pentru depunerea

jurământului de credință față de țară, în maximum 30 zile de la data emiterii

ordinului. De asemenea, instanța de fond a luat act de renunțarea la judecata

capătului de cerere privind daunele interese și a respins cererea de obligare a

pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea sa reclamantul a

solicitat sa fie obligați parații sa emită si sa comunice ordinul privind

soluționarea cererii sale de redobândire a cetățeniei romane.

La termenul din 16 februarie 2011 parata

A.N.C. a depus  ordinul  privind redobândirea cetățeniei romane de către

reclamant si a comunicat acest ordin apărătorului reclamantului, ceea ce

înseamnă, ca parații si-au îndeplinit obligația de

a analiza cererea reclamantului, de a emite ordinul si a-l comunica

reclamantului.

Așa fiind se constata ca in privința

celorlalte capete de cerere, respectiv 2 și 3, acțiunea reclamantului a rămas fără

obiect.

Cu privire la solicitarea

reclamantului de obligare a paraților la plata cheltuielilor de judecata se

retine ca aceasta cerere este neîntemeiată deoarece nu se poate constata un

refuz nejustificat al paraților de a-i soluționa acestuia cererea de

redobândire a cetățeniei romane.

Nici un moment parații nu au emis vreo

adresa ori un alt răspuns prin care sa își exprime explicit voința de a rezolva

cererea reclamantului.

Cu atât mai puțin poate fi vorba de un

refuz exprimat cu exces de putere.

Așadar nu se poate retine existenta

unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului, așa cum este

definit acesta de dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Reclamantul a

făcut trimitere la depășirea termenului prevăzut de lege pentru

soluționarea cererii, însă termenul de

5 luni se refera numai la analizarea cererii si nu si la obligația de emitere a

ordinului si comunicării lui.

De asemenea depășirea termenului

trebuie sa fie datorata culpei paraților pentru a se putea atrage răspunderea

acestora, fie si numai pentru acordarea cheltuielilor de judecata.

Trebuie avut in vedere si faptul ca

reclamantul a introdus acțiunea in termenul de 5 luni in care cererea sa

trebuia sa fie analizata si emis un aviz de către

comisie si prin urmare la momentul formulării acțiunii, practic aceasta

era prematur

introdusa neexistând nici un refuz nejustificat de

soluționare a cererii si nici o depășire a termenului legal de soluționare a

cererii.

Faptul ca ulterior a fost depășit

termenul de 5 luni insa cu o durata apreciata de instanța ca fiind rezonabila

nu poate justifica acordarea cheltuielilor de judecata pentru o acțiune care la

momentul introducerii sale ar fi trebuit respinsa ca prematura.

Ca urmare se constata neîntemeiata

cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecata.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, criticile

aduse încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și vizând

greșita aplicare a legii în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de

acordare a cheltuielilor de judecată.

În motivele de recurs, se arată, în

esență, că în mod greșit și nelegal instanța de fond nu a reținut existența, în

speță, a unui refuz nejustificat de soluționare a cererii de redobândire a

cetățeniei române, de vreme ce de la data formulării cererii și până la data avizării

a trecut un termen mai mare de 5 luni; susține recurentul că, pentru acest

motiv, instanța de judecată trebuia să oblige pârâtele la plata cheltuielilor

de judecată.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și

criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va

arăta în continuare.

Obiectul

acțiunii cu a cărei soluționare a fost învestită instanța de contencios

administrativ îl constituie constatarea

refuzului nejustificat al pârâtelor de soluționare a cererii de redobândire a

cetățeniei române, obligarea acesteia la

emiterea

și comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei române, precum și la

programarea pentru depunerea jurământului de credință în 30 de zile de la

emiterea

ordinului.

Din actele dosarului rezultă că

cererea de redobândire a cetățeniei române a fost avizată pozitiv la data de 08

februarie 2011, ulterior, la data de 14 februarie 2011, fiind emis Ordinul

președintelui A.N.C. nr. 77/P de aprobare a redobândirii cetățeniei române unui

număr de 393 persoane, recurentul figurând în Anexa nr. 1, la poziția 68, ordin

ce a fost comunicat recurentului.

Prin întâmpinarea formulată și depusă

la dosarul de fond la data de

11 februarie 2011,

deci înainte de prima zi de înfățișare, pârâtele au recunoscut pretențiile

reclamantului

și au făcut dovada soluționării cererii sale de redobândire a cetățeniei

române, atașând ordinul emis în acest sens.

Or, conform dispozițiilor art. 275 C.

proc. civ., „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile

reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară

numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată".

Cum, în cauză, reclamantul nu a făcut

dovada punerii în întârziere a pârâtelor, anterior introducerii acțiunii iar

solicitarea privind stadiul soluționării cererii adresată autorității pârâte nu

întrunește condițiile prevăzute în acest sens de art. 1079 C. civ., care impun

ca notificarea să fie comunicată prin intermediul unui executor judecătoresc,

în mod corect a dispus prima instanță respingerea și a capătului de cerere ce

viza aplicarea art. 274 C. proc. civ., respectiv plata cheltuielilor de

judecată.

Pentru considerentele arătate,

constatându-se că hotărârea atacată este temeinică și legală, în temeiul art. 312

C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge

recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul C.I. împotriva sentinței nr. 156 din 16 februarie 2011 a Curții de

Apel București - secția a VlII-a de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 ianuarie 2012.