ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 48/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1156 din 16 februarie 2011, Curtea de Apel București - s ecția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins, ca rămasă fără obiect, acțiunea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Cetățenie și președintele acesteia, E.N.E., prin care solicita să se constate refuzul nejustificat al pârâtelor de a soluționa cererea sa de redobândire a cetățeniei române și să fie obligate acestea să procedeze la analizarea cererii, să-i comunice ordinul de redobândire a cetățeniei române, în termen de maximum 30 zile de la data analizării/avizării cererii, și să efectueze programarea pentru depunerea jurământului de credință față de țară, în maximum 30 zile de la data emiterii ordinului.

De asemenea, instanța de fond a luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere privind daunele interese și a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea sa reclamantul a solicitat sa fie obligați parații sa emită si sa comunice ordinul privind soluționarea cererii sale de redobândire a cetățeniei romane. La termenul din 16 februarie 2011 parata A.N.C. a depus ordinul privind redobândirea cetățeniei romane de către reclamant si a comunicat acest ordin apărătorului reclamantului, ceea ce înseamnă, ca parații si-au îndeplinit obligația de a analiza cererea reclamantului, de a emite ordinul si a-l comunica reclamantului.

Așa fiind se constata ca in privința celorlalte capete de cerere, respectiv 2 și 3, acțiunea reclamantului a rămas fără obiect. Cu privire la solicitarea reclamantului de obligare a paraților la plata cheltuielilor de judecata se retine ca aceasta cerere este neîntemeiată deoarece nu se poate constata un refuz nejustificat al paraților de a-i soluționa acestuia cererea de redobândire a cetățeniei romane. Nici un moment parații nu au emis vreo adresa ori un alt răspuns prin care sa își exprime explicit voința de a rezolva cererea reclamantului. Cu atât mai puțin poate fi vorba de un refuz exprimat cu exces de putere. Așadar nu se poate retine existenta unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului, așa cum este definit acesta de dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Reclamantul a făcut trimitere la depășirea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii, însă termenul de 5 luni se refera numai la analizarea cererii si nu si la obligația de emitere a ordinului si comunicării lui. De asemenea depășirea termenului trebuie sa fie datorata culpei paraților pentru a se putea atrage răspunderea acestora, fie si numai pentru acordarea cheltuielilor de judecata. Trebuie avut in vedere si faptul ca reclamantul a introdus acțiunea in termenul de 5 luni in care cererea sa trebuia sa fie analizata si emis un aviz de către comisie si prin urmare la momentul formulării acțiunii, practic aceasta era prematur introdusa neexistând nici un refuz nejustificat de soluționare a cererii si nici o depășire a termenului legal de soluționare a cererii.

Faptul ca ulterior a fost depășit termenul de 5 luni insa cu o durata apreciata de instanța ca fiind rezonabila nu poate justifica acordarea cheltuielilor de judecata pentru o acțiune care la momentul introducerii sale ar fi trebuit respinsa ca prematura. Ca urmare se constata neîntemeiata cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecata. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, criticile aduse încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și vizând greșita aplicare a legii în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

În motivele de recurs, se arată, în esență, că în mod greșit și nelegal instanța de fond nu a reținut existența, în speță, a unui refuz nejustificat de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române, de vreme ce de la data formulării cererii și până la data avizării a trecut un termen mai mare de 5 luni; susține recurentul că, pentru acest motiv, instanța de judecată trebuia să oblige pârâtele la plata cheltuielilor de judecată. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Obiectul acțiunii cu a cărei soluționare a fost învestită instanța de contencios administrativ îl constituie constatarea refuzului nejustificat al pârâtelor de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române, obligarea acesteia la emiterea și comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei române, precum și la programarea pentru depunerea jurământului de credință în 30 de zile de la emiterea ordinului. Din actele dosarului rezultă că cererea de redobândire a cetățeniei române a fost avizată pozitiv la data de 08 februarie 2011, ulterior, la data de 14 februarie 2011, fiind emis Ordinul președintelui A.N.C. nr. 77/P de aprobare a redobândirii cetățeniei române unui număr de 393 persoane, recurentul figurând în Anexa nr. 1, la poziția 68, ordin ce a fost comunicat recurentului.

Prin întâmpinarea formulată și depusă la dosarul de fond la data de 11 februarie 2011, deci înainte de prima zi de înfățișare, pârâtele au recunoscut pretențiile reclamantului și au făcut dovada soluționării cererii sale de redobândire a cetățeniei române, atașând ordinul emis în acest sens. Or, conform dispozițiilor art. 275 C. proc.

civ., „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată". Cum, în cauză, reclamantul nu a făcut dovada punerii în întârziere a pârâtelor, anterior introducerii acțiunii iar solicitarea privind stadiul soluționării cererii adresată autorității pârâte nu întrunește condițiile prevăzute în acest sens de art. 1079 C. civ., care impun ca notificarea să fie comunicată prin intermediul unui executor judecătoresc, în mod corect a dispus prima instanță respingerea și a capătului de cerere ce viza aplicarea art. 274 C. proc. civ., respectiv plata cheltuielilor de judecată.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că hotărârea atacată este temeinică și legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva sentinței nr. 156 din 16 februarie 2011 a Curții de Apel București - secția a VlII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2012.