ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 867/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Contestatorii C.I. și C.P. au solicitat în contradictoriu cu A.V.A.S. să se constate că executarea silită începută pentru recuperarea creanțelor din contractul din 1994 este prescrisă, iar în calitate de cumpărători ai imobilului pentru care s-au întocmit forme de executare au efectuat lucrări de investiții de 40.000 euro pentru care solicită și un drept de retenție. Curtea de Apel București după disjungerea capătului de cerere privind contestația la titlu de cererea privind acordarea dispozițiilor și a dreptului de retenție prin sentința comercială nr. 135 din 20 iunie 2007, a respins acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză a A.V.A.S.

și pentru acordarea unui drept de retenție asupra locuinței. Instanța de fond a reținut în esență că prin contractul de credit din 1994 încheiat între B.A. și SC T.I. SRL, urmat de contractul de cesiune de creanță din 17 decembrie 1998 A.V.A.S. a preluat creanța în sumă de 8.019.461.690, 81 lei garantată prin contractul de ipotecă din 24 octombrie 1994. Executarea silită începută de A.V.A.S. prin vânzarea la licitație a imobilului nu s-a finalizat așa încât acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză nu e întemeiată condiția măririi unui patrimoniu în detrimentul altui patrimoniu nefiind îndeplinită. Întrucât nu s-a stabilit existența unei creanțe a reclamanților față de pârâta A.V.A.S.

dreptul de retenție nu poate fi acordat. Împotriva sentinței astfel pronunțată, contestatorii au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., susținând că instanța de fond a interpretat greșit condițiile îmbogățirii fără just temei și interesul acțiunii în situația unui prejudiciu iminent. Curtea de apel nelegal a respins probatoriile solicitate prin care se constata valoarea investițiilor făcute. Recursul este întemeiat și va fi admis. Îmbogățirea fără justă cauză este un fapt juridic care dă dreptul unei acțiuni cu caracter subsidiar când nu există alte mijloace de apărare a proprietății. Astfel, măririi unui patrimoniu îi corespunde micșorarea unui alt patrimoniu legătura cauzală fiind unică.

Dezechilibrul patrimonial naște un raport juridic obligațional în temeiul căruia cel al cărui patrimoniu s-a mărit devine debitor al obligației de restituire. Inițierea executării silite prin vânzare la licitație publică a imobilului îndreptățește la promovarea unei acțiuni împotriva uneia dintre părțile raportului juridic căreia îi profită investițiile efectuate. Instanța de fond era obligată să administreze probe în vederea stabilirii unui eventual dezechilibru patrimonial întrucât prin vânzarea la licitație publică, se urmărește obținerea unui preț care include eventualele îmbunătățiri aduse de contestatori. Într-o conexiune intimă se află acordarea dreptului de retenție ca drept real de garanție, imperfect, în strânsă legătură cu lucrul pe care numai deținătorul acestuia îl are pentru sumele cheltuite pentru conservarea, întreținerea ori îmbunătățirea acelui lucru.

Deși drepturile creditorului ipotecar sunt anterioare intrării lucrului în detenția contestatorilor (25 noiembrie 1997) efectuarea investițiilor pretinse naște un interes actual pentru promovarea acțiunii cu atât mai mult cu cât valoarea creanței garantate era de 31.682.000 lei. Astfel dacă opozabilitatea dreptului de retenție poate fi pusă în discuție în raport cu autoritatea drepturilor creditorului ipotecar, fundamentul actio de in rem verso nu poate fi contestat. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 313 C. proc. cic., Înalta Curte de Casație și Justiție, va admite recursul declarat împotriva sentinței comerciale nr. 135 din 20 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București pe care va casa cu trimitere spre rejudecare în vederea intereselor bunei administrări a justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții C.I. și C.P. împotriva sentinței comerciale nr. 135 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2008.