ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor, reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 39 din data de 09.04.2021 pronunțată de Judecătoria Mizil s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen.., rap. la art. 157 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. (1), (2) și 3 C. pen., față de lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate B..

În temeiul art. 397 alin. (5) rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen.. au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile promovate de părțile civile B. și Spitalul Județean de Urgență Ploiești.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 336 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, termen stabilit în condițiile art. 92 C. pen. și care curge de la data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele stabilite de această instituție;b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea obligației prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a dispus să fie făcută de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului obligația să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Colceag sau în cadrul Școlii gimnaziale a comunei Colceag, pe o perioadă de 60 de zile.

S-a luat act de faptul că inculpatul a executat obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, obligație stabilită prin Sentința penală nr. 41/13.02.2017 pronunțată de Judecătoria Mizil cu ocazia condamnării pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. s-a dispus să fie comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.

Un exemplar al sentinței s-a dispus să fie comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor, obligațiilor de supraveghere și a celor civile, stabilite prin hotărârea apelată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel persoana vătămată B. și inculpatul A..

Prin Decizia nr. 1179 din 26.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpatul A. și persoana vătămată B. împotriva Sentinței penale nr. 2572 din data de 09 aprilie 2021 pronunțată de Judecătoria Mizil și au fost obligați la plata sumei de câte 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A., la data de 14.12.2021, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 03.01.2022, sub numărul de dosar x/2017

Prin cererea de recurs în casație formulată, recurentul inculpat A. a solicitat admiterea în principiu a recursului în casație, iar pe fond, casarea Deciziei penale nr. 1179/26.11.2021 a Curții de Apel Ploiești și, în rejudecare, achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

În esență, recurentul inculpat a învederat că instanța de fond a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. și a dispus încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, reținând, în fapt, că, la data de 27.08.2015, înainte de ora 22:30, pe fondul unor probleme familiale a consumat acasă cca 750 ml de bere, după care s-a urcat la volanul mașinii și a circulat câteva minute pe drumul public, pe raza com. Colceag, jud. Prahova, pe o distanță scurtă, producând un eveniment rutier soldat cu vătămarea corporala a numitului B..

Recurentul a menționat că, în realitate, la ora 22:30 poliția a ajuns la fața locului, după ce anterior a fost anunță prin dispecerat de producerea evenimentului rutier, așa cum rezultă din declarația martorei C., care a auzit un zgomot produs de accident și a efectuat imediat un apel telefonic de urgență, la momentul real al producerii evenimentului, respectiv în jurul orei 22:15. În acest context a susținut că, în niciun caz, nu reiese că poliția a fost prezentă la fața locului la ora 22:30, când s-au întocmit actele de constatare.

A mai susținut că etilotestul efectuat la ora 23:00, a indicat 0,54 mg/l alcool pur în aerul respirat, motiv pentru care, la ora 23:30, după o oră și un sfert de la eveniment, i-a fost recoltată prima probă de sânge, rezultând o alcoolemie de 1,10 gr.‰, iar după încă o oră, i-a fost recoltată cea de-a doua probă, rezultând o îmbibație alcoolică de 0,95 gr.‰.

Recurentul a învederat că IML București a comunicat că, un calcul retroactiv nu poate fi efectuat în faza de absorbție din motive ce țin de limitele științei medico-legale, împrejurare în legătură cu care inculpatul a susținut că nu poate înlătura principiul in dubio pro reo. A precizat că existența unui dubiu (cu privire la săvârșirea unei infracțiuni sau comiterea unei simple contravenții la regimul rutier) nu poate fi înlăturat decât printr-o probă tehnico-științifică admisă de lege, iar nu prin pure raționamente ale organelor judiciare. În acest sens, recurentul a arătat că este greșit raționamentul reținut de acuzare în rechizitoriu, care a coroborat alcoolemia stabilită din mostrele recoltate la o oră sau chiar mai mult după depistarea în trafic, cu rezultatul etilotestului, în condițiile în care acest aparat constată doar prezența vaporilor în aerul expirat, iar nu concentrația alcoolului în sânge. Cu alte cuvinte, a susținut că etilotestul nu constituie o probă propriu-zisă în procesul penal, ci doar un indiciu informal, cu o marjă de eroare considerabilă.

În aceeași ordine de idei, recurentul a susținut că recoltarea probelor de sânge rămâne singura probă certă care distinge infracțiunea de contravenție, iar atunci când sunt depășite, obiectiv, limitele celui mai scurt timp de la recoltare, se impune efectuarea unui calcul retroactiv, conform Deciziei nr. 732/16.12.2014 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul art. 336 alin. (1) C. pen. este neconstituțională.

Recurentul a menționat că, în speță, deși nu s-a putut efectua acest calcul retroactiv, pentru a se stabili îmbibația alcoolică reală de la ora 22:15 sau 22:30, a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., pe baza alcoolemiei rezultate la momentul recoltării probelor de sânge, contrar deciziei instanței de contencios constituțional anterior evocate.

A susținut că instanța de fond și de apel au dispus condamnarea sa pe baza unor raționamente logico-juridice, iar nu pe baza unor probe certe. A mai arătat că instanțele de fond și de apel au apreciat că intervalul de o oră de la producerea accidentului și prima recoltare a probelor biologice este "un interval de timp scurt", care permite prezumția relativă că și la momentul accidentului alcoolemia era sigur peste 0,80 g%0. De asemenea, recurentul a criticat argumentele instanțelor care au reținut că, întrucât proba secundă era mai mică decât prima îmbibație decelată, un calcul retroactiv ar fi condus la o îmbibația alcoolică și mai mare. Recurentul a susținut că aceste argumente sunt eronate și contrazic comunicarea IML cu privire la faptul că, anterior recoltării, se afla în faza de absorbție (fază în care valorile alcoolemiei sunt în urcare), recoltarea producându-se în cealaltă fază - pe curba descrescătoare, a eliminării alcoolului din organism, cu valori descrescătoare.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2022, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1179 din 26.11.2021 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. S-a constatat ca fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen.. și că recursul în casație declarat de inculpat poate fi examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.. în ceea ce privește soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., sub aspectul chestiunilor de drept invocate în legătură cu neîntrunirea condițiilor de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, referitoare la existența îmbibației alcoolice de peste 0,8 g/l alcool pur în sânge, la momentul săvârșirii faptei, așa cum s-a statuat prin Decizia nr. 732/2014 a Curții Constituționale (publicată în M. Of. nr. 69/27.01.2015).

Examinând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1179 din 26 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu art. 434 alin. (1) C. proc. pen.., pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Potrivit art. 433 C. proc. pen.., recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar potrivit art. 447 C. proc. pen.., instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Cazul de casare enunțat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., prevede că hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În cauză, prin Decizia penală nr. 1179 din 26 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 2572 din data de 09.04.2021 a Judecătoriei Mizil prin care, în baza art. 336 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (faptă comisă la data de 27.08.2015).

Potrivit art. 336 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Deopotrivă, se notează că, prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 (M. Of. nr. 69/27.01.2015), instanța de contencios constituțional a admis excepția de neconstituționalitate a sintagmei la momentul prelevării probelor biologice din cuprinsul art. 336 alin. (1) C. pen., arătând că: Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 din C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspunderea penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale (paragraful 26).

Examinând situația de fapt reținută de curtea de apel prin decizia recurată, în acest cadru legislativ și jurisprudențial, se constată că instanța de apel a avut în vedere, ca element de tipicitate al infracțiunii prevăzute de art. 336 din C. pen., concentrația alcoolului pur în sânge a inculpatului A., în data de 27.08.2015, la momentul conducerii autovehiculului în trafic, motiv pentru care recursul în casație formulat de inculpat este neîntemeiat.

În acord cu prima instanță, curtea de apel a considerat că fapta inculpatului A., care, la data de 27.08.2015, în jurul orei 22:30, a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare x, pe raza comunei Colceag, având o alcoolemie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,10 gr ‰, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Astfel, prin decizia pronunțată în apel s-a reținut, cu caracter definitiv, că, fapta inculpatului care, la data de 27.08.2015, a condus pe drumurile publice din comuna Colceag, autoturismul proprietate personală cu numărul x, având o alcoolemie peste limita legală, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 C. pen., fiind arătat că: La sediul Spitalului Mizil, inculpatului i-au fost recoltate 2 probe de sânge, rezultând la ora 23:30 o alcoolemie de 1,10 gr. ‰, iar la ora 0:30 o alcoolemie de 0,90 gr. ‰; (...) intervalul de timp scurs între momentul producerii accidentului, respectiv al opririi în trafic (ora 22,25) și cel al prelevării primei probe biologice (23,30), de o oră, se circumscrie noțiunii cel mai scurt timp; (...) în condițiile în care, la prima prelevare, alcoolemia este mai mare decât la a doua prelevare, indicând o descreștere a alcoolemiei, la un moment anterior prelevării, alcoolemia nu putea fi decât mai mare decât cea de la momentul prelevării.

Așadar, instanța de apel a reținut că recurentul inculpat a avut o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, la momentul conducerii în trafic a autovehiculului, în conformitate cu elementele de tipicitate ale laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 336 C. pen., în interpretarea dată normei de incriminare prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale.

Instanța de recurs în casație reiterează că nu are atributul de a reaprecia probatoriul administrat și, implicit, de a stabili o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de apel prin decizia recurată, fiindcă aceasta ar însemna un proces de evaluare și interpretare a probelor, chestiuni ce cad exclusiv în competența primei instanțe și a instanței de apel, pe calea recursului în casație fiind posibilă numai verificarea legalității hotărârii prin prisma cazurilor de casare exclusiv și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Verificarea hotărârii pronunțate de instanța de apel se realizează exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre este atacată neputând fi cenzurate în nici un fel de instanța de recurs în casație.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1179 din 26 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1179 din 26 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 martie 2022.

GGC - NN