ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra recursului în casație de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 72 din 29.01.2020, pronunțată de către Judecătoria Sighetu Marmației, în Dosar nr. x/2015, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 274 coroborat cu art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010.
În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 274 coroborat cu art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, la pedeapsa de 5 ani închisoare în condițiile art. 60 C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul C., pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 274 coroborat cu art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, la pedeapsa de 5 ani închisoare în condițiile art. 60 C. pen.
În temeiul dispozițiilor art. 404 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 112 lit. "a" și "b’’ C. pen., s-a dispus confiscarea specială a 43.990 pachete cu țigări mărcile x, indisponibilizate și depuse la Camera de corpuri delicte a S.T.P.F. - Maramureș conform dovezii seria x nr. x din 14,04.2014 și a autoutilitarei marca x cu nr. de înmatriculare x, culoare albă SERIE ȘASIU x cu accesoriile aferente indisponibilizată și depusă la Camera de corpuri delicte a S.T.P.F. - Maramureș conform dovezii seria x nr. x din 15,04.2014, respectiv a autoutilitarei marca x cu nr. de înmatriculare x, culoare galben serie șasiu x, indisponibilizată și depusă la Camera de corpuri delicte a S.T.P.F. - Maramureș conform dovezii seria x nr. x din 15,04.2014.
Au fost obligați inculpații B. și C., în solidar, să plătească părții civile Administrația Finanțelor Publice Maramureș, cu sediul în Baia Mare, str. x jud. Cluj, suma de 493845 RON reprezentând datorie vamală la care s-au adăugat dobânzi și penalități aferente începând cu data de 14.04.2014 și până la achitarea efectivă.
Instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul nr. x/2014 din 09.04.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației au fost trimiși în judecată inculpații C., (…) pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, modificată și completată prin O.U.G. nr. 54/2010, B., (…) pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, modificată și completată prin O.U.G. nr. 54/2010, A., (…), pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, modificată și completată prin O.U.G. nr. 54/2010.
Prin rechizitoriu s-a reținut, în fapt, că în dimineața zilei de 14 aprilie 2014, în jurul orelor 730, un echipaj din cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Sighetu Marmației aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu au observat în trafic pe D.N. 19, pe raza localității Rona de Sus, un autoturism marca "x" la volanul căruia se afla inculpata A. cunoscută ca având preocupări de colectare a țigărilor introduse prin contrabandă din Ucraina și valorificarea acestora prin vânzare în alte localități din țară.
Autoturismul rula în direcția localității Petrova și în spatele acestuia se deplasau două autoutilitare marca "x" cu numărul de înmatriculare x și "x" cu numărul de înmatriculare x.
Polițiștii de frontieră au alertat o echipă mobilă ce acționa pe dealul "D." și componenții acesteia au oprit cele două autoutilitare la volanul cărora se aflau inculpații C. și B., cetățeni ucraineni ce domiciliază în localitatea Apșa de Jos.
Procedând la verificarea compartimentelor pentru transport marfă, polițiștii de frontieră au constatat că la ambele autoutilitare acestea prezintă indicii de modificare în vederea creării unor locașuri ascunse, astfel încât acestea au fost conduse la sediul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Maramureș.
S-a trecut la efectuarea unui control amănunțit în urma căruia la compartimentul pentru marfă al autoutilitarei "x" condusă de inculpatul C., în porțiunea dinspre cabină au fost observate mai multe corniere metalice prinse cu nituri de pereții compartimentului care susțineau un perete fals la o distanță de 62 cm de peretele dinspre cabină. În interiorul locașului astfel creat erau disimulate 48 colete conținând 23.990 pachete de țigări marca "x" care se comercializează în sistem "duty free" în Ucraina și 1.500 pachete de țigări marca "x" de proveniență ucraineană.
Compartimentul pentru transport marfă al autoutilitarei "x" fusese modificat în aceeași modalitate și în locașul ascuns se aflau 37 de colete ce conțineau 18.500 pachete de țigări marca "x" de aceeași proveniență.
În declarațiile verbale făcute cu acea ocazie inculpații C. și B. au afirmat că nu au nicio legătură și ar fi acționat independent la solicitarea unor persoane necunoscute care le-au oferit bani pentru a conduce cele două autoutilitare până în Dej și respectiv Oradea.
Inculpații au susținut că au intrat în țară în dimineața aceleiași zile și au preluat autoutilitarele fără a cunoaște că în locașurile special amenajate erau ascunse țigări de contrabandă.
Instanța de fond a apreciat că susținerile inculpaților sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză, vinovăția acestora fiind dovedită în afara oricărei îndoieli rezonabile.
Astfel, din verificările efectuate la Punctul de Trecere a Frontierei Sighetu Marmației a rezultat că cei doi inculpați au intrat în țară cu o zi înainte, în data de 13 aprilie 2014 și au participat activ la pregătirea transportului. În cabina autoutilitarei "x" a fost găsită o unealtă de implantare a elementelor de asamblare precum și biți și șuruburi de același tip cu cele folosite la fixarea pereților falși.
De pe coletele și ambalajele țigărilor descoperite în cele două autoutilitare au fost ridicate mai multe fragmente de urme papilare. Astfel, potrivit raportului criminalistic întocmit de specialiștii din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Maramureș din urmele digitale ridicate de pe coletele din autoutilitara "x" două aparțin inculpatului C. și una inculpatului B..
De pe coletele din autoutilitara "x" o urmă papilară aparține inculpatului B. și alte două au fost create de inculpatul E., cetățean ucrainean.
De asemenea, din totalul de 24 de urme ridicate cu acea ocazie, una a fost creată de către inculpata A., iar autoutilitara marca "x" a mai fost văzută anterior ieșind din curtea locuinței acesteia jud. Maramureș .
Autoutilitara figurează ca fiind proprietatea suspectului F., cumnatul inculpatei A..
Autoutilitara "x" are în acte ca proprietar pe suspectul G., care domiciliază în județul Arad și care a prezentat un contract de vânzare-cumpărare din care rezultă că ar fi vândut-o în data de 9 februarie 2014 unui cetățean ucrainean pe nume H..
Întrucât probatoriul administrat în cauză nu a furnizat indicii din care să rezulte în afara oricărei îndoieli rezonabile participarea suspecților I., F., G. și a inculpatului E., la comiterea faptei, s-a dispus clasarea cauzei față de aceștia pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.
Starea de fapt expusă mai sus este susținută cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare; procesul-verbal de cercetare la fața locului; planșele cu fotografii judiciare; procesele-verbale și dovezile de indisponibilizare; adresa nr. x/2014 a Administrației Județene a Finanțelor Publice Maramureș procesul-verbal de constatare; copiile actelor de înmatriculare; rapoartele criminalistice; declarațiile suspectului G. și a inculpatului E.; evidența intrări/ieșiri prin Punctul de Trecere a Frontierei Sighetu Marmației; declarațiile martorilor J. și K. .
În cursul cercetării judecătorești a fost audiată inculpata A. și martorii propuși prin rechizitoriu, respectiv propuși în apărare de inculpata A., respectiv I., J., G., K., L., M.
Instanța de fond a încuviințat și s-a efectuat la dosar proba cu expertiza criminalistică - Raport de expertiză nr. x/06.11.2019.
Conform răspunsurilor comunicate la dosar de STPF Maramureș, cu ocazia ridicării urmelor papilare pretins a fi fost ridicate de pe ambalajele de țigări găsite în cele două autoutilitare, organele de cercetare penală nu au întocmit Raport de constatare tehnico-științifică .
Coroborând mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești privind pe inculpata A., instanța de fond a apreciat că, în cauză, nu există probe certe, concludente și mai ales diferite, a căror coroborare să formeze instanței convingerea dincolo de orice îndoială rezonabilă sub incidența dispozițiilor art. 103 alin. (2) C. proc. pen., că inculpata a săvârșit infracțiunea descrisă în rechizitoriu în modalitățile de realizare a elementului material al laturii obiective menționat, respectiv deținere și transport de țigări știind că provin din contrabandă.
Probele pe care se întemeiază acuzația formulată împotriva inculpatei sunt declarațiile martorilor polițiști de frontieră care audiați în fața instanței au făcut declarații contradictorii, respectiv martorul J. susține că autoturismul în care s-ar fi aflat inculpata a apărut după circa 30 de minute-o oră, din același sens cu cele două autoutilitare conduse de ceilalți doi inculpați din cauză, iar colegul său de patrulă-aflat deci împreună, martorul K. declară că autoturismul în care s-ar fi aflat inculpata a apărut ca deplasându-se înaintea celor două autoutilitare conduse de ceilalți doi inculpați din cauză, care ar fi urmat autoturismul inculpatei la scurt timp.
Acestei stări de fapt i se suprapune împrejurarea că deși s-a acționat pentru oprirea celor două autoutilitare și martorii polițiști de frontieră arată că erau patru polițiști în misiune în zonă, totuși nu s-a acționat pentru oprirea autoturismului condus de inculpată, deși în mod evident raportat la starea de fapt descrisă în rechizitoriu și aspectele rezultate din cercetarea judecătorească, oprirea în trafic a inculpatei nu ar fi trebuit să fie greu de îndeplinit.
Martorele L. și M. susțin declarația inculpatei cum că la data și ora la care susțin cei doi polițiști de frontieră că au văzut-o pe inculpată conducând un autoturism care a trecut înainte sau după cele două autoutilitare după cum s-a reținut în precedent, inculpata se afla în alt loc și în alt autovehicul, un autoturism marca x, condus chiar de inculpată dinspre Cluj-Napoca spre domiciliul inculpatei.
De asemenea, instanța de fond a reținut că ulterior descoperirii țigărilor în cele două autoutilitare, organele de cercetare penală nu au solicitat și nu s-a întocmit de vreun specialist un raport de constatare tehnico-științifică.
Conform concluziilor expertizei, rezultă că două dintre urmele papilare cu privire la care organele de poliție susțin că ar fi fost ridicate de pe ambalajele pachetelor de țigări din autoutilitarele conduse de cei doi inculpați ucraineni aparțin inculpatei A..
În lipsa unui act întocmit conform C. proc. pen. prin care să se evidențieze modalitatea de ridicare efectivă a acestor impresiuni papilare, raportat și la faptul că una dintre autoutilitare se susține că a aparținut unei rude a inculpatei, respectiv cumnatului acesteia fratele soțului inculpatei, respectiv autoutilitara marca x, formularea acuzațiilor aduse inculpatei, apare a fi lipsită de probe care să le și susțină.
Instanța de fond a constatat că acuzațiile aduse inculpatei vizează calitatea acesteia de autor al infracțiunii de contrabandă săvârșită în modalitatea deținerii și transportului țigărilor, dar la dosarul cauzei nu există nicio probă care să susțină că inculpata a transportat sau deținut aceste țigări.
Chiar și în ipoteza în care declarațiile martorelor L. și M. ar fi nereale, instanța fondului a constatat că declarațiile polițiștilor de frontieră sunt contradictorii și nu poate fi stabilit cu certitudine dacă cu adevărat inculpata s-a aflat înaintea sau după cele două autoutilitare conduse de ceilalți doi inculpați în cauză.
Chiar și în ipoteza în care inculpata s-a aflat în locul la ora și la data precizate în rechizitoriu, acest fapt nu este suficient pentru a susține calitatea de autor al infracțiunii descrise în rechizitoriu, în absența oricărei probe care să indice pe inculpata A. ca autor care la momentul constatării faptei deținea și transporta țigări.
În fapt, instanța a reținut că inculpata apare a fi fost avută în vedere de organele de poliție urmare a faptului că existau informații despre aceasta că are preocupări în sfera săvârșirii infracțiunii de contrabandă și că sub acest temei, prezența acesteia pe un drum public în apropierea a două autoutilitare cu care ceilalți doi inculpați din cauză au transportat și deținut țigări provenind din contrabandă, ar fi suficientă pentru a dovedi calitatea acesteia de autor al aceleiași infracțiuni reținută în sarcina inculpaților cetățeni ucraineni.
S-a apreciat că acuzația adusă inculpatei se întemeiază pe o prezumție nesusținută de nicio probă.
În cursul urmăririi penale nu s-a administrat nicio probă care să susțină o legătură certă între coletele conținând țigări și persoana inculpatei. Sintagma prevăzută de art. 97 C. proc. pen., conform căreia constituie probă printre altele, orice element de fapt care servește la identificarea persoanei care a săvârșit infracțiunea, se referă în mod explicit la "elemente de fapt", astfel că identificarea autorului infracțiunii nu privește doar datele de identitate cum ar fi nume, prenume, etc, ci în mod necesar și la identificarea în persoana autorului infracțiunii și a faptului săvârșirii acțiunilor ori inacțiunilor care intră în compunerea elementului material al laturii obiective al infracțiunii de contrabandă în modalitatea deținerii și transportului, așa cum s-a reținut în rechizitoriu în cauză.
Prima instanță a apreciat că acest tip de probă lipsește complet în cauză cel puțin în ceea ce o privește pe inculpata A., iar adevărul în procesul penal nu se stabilește pe bază de presupuneri, ci pe bază de probe.
Instanța de fond a constatat că efortul probator depus de organele de urmărire penală și probele administrate în cursul cercetării judecătorești nu sunt apte a-i forma convingerea dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele obiect al acuzațiilor există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpata A..
Raportat la dispozițiile art. 4 alin. (2) C. proc. pen. conform cărora, după administrarea probatoriului orice îndoială în formarea convingerii se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului, pe care instanța le coroborează cu insuficienta forță probantă a probelor administrate în susținerea acuzației aduse inculpatului, raportat la modalitățile de săvârșire reținute, instanța cu considerarea celor anterior expuse, a constatat că acestea concurg către concluzia că fapta descrisă în rechizitoriu a fi fost săvârșită de inculpat, nu este dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj - Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației a arătat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică în ceea ce privește soluția de achitare a inculpatei A. și că, în mod greșit, au fost înlăturate probe temeinice de vinovăție a inculpatei.
La baza soluției de trimitere în judecată a stat procesul-verbal de constatare, încheiat la data de 14 aprilie 2014, de către agenții de poliție J. și K., proces-verbal susținut de declarațiile celor doi agenți de poliție și două urme papilare aparținând inculpatei și identificate pe unul dintre fotoliile autoutilitarei marca x, condusă de către unul dintre condamnații în cauză.
Prima instanță a înțeles să înlăture declarația agentului de poliție J., pe motiv că ar fi existat inadvertențe între declarația dată de către acesta în faza de urmărire penală și cea dată în fața instanței de fond, fără a se ține cont că acesta a fost audiat după 3 ani, însă și așa, prin declarația dată, nu se aduceau modificări în raport de cele constatate în procesul-verbal.
Mai mult, celălalt martor, agentul K., care a participat la depistarea celor două autoutilitare implicate în infracțiunea de contrabandă a avut o declarație similară celei din faza de urmărire penală.
Cele două urme papilare aparținând inculpatei au fost înlăturate ca mijloc de probă, pe motiv că nu ar fi fost precizată modalitatea și momentul la care au fost prelevate, fără a fi avut în vedere procesul-verbal de constatare a infracțiunii în cuprinsul căruia s-a consemnat momentul și modalitatea prelevării acelor probe biologice.
La dosarul de urmărire penală există un înscris constatator, din cuprinsul căruia rezultând faptul că una din cele două autoutilitare implicate în comiterea faptei, respectiv autoutilitara marca x a mai fost văzută, anterior constatării faptei, ieșind din curtea inculpatei. Acest din urmă aspect pune sub semnul întrebării sinceritatea susținerilor inculpatei, conform cărora la data săvârșirii faptei, 14 aprilie 2014, nu s-ar fi aflat pe raza localității Rona și că ar fi fost în Cluj-Napoca.
În opinia parchetului, urmare a audierii martorilor N. și O., s-a dovedit cu prisosință nesinceritatea inculpatei și că aceasta îl cunoștea pe suspectul E., fiind chiar în relații apropiate cu acesta, precum și implicarea inculpatei A. în activitatea de contrabandă care s-a desfășurat în data de 14 aprilie 2014 este dincolo de orice îndoială.
Partea civilă a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței penale atacate, în sensul obligării inculpatei A. în solidar cu inculpații B. și C. la plata sumei de 493.845 RON, reprezentând contravaloare țigări de contrabandă cu dobânzi și penalități aferente de la data nașterii datoriei vamale și până la data plății efective.
Prin Decizia penală nr. 1008/A din 09 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și de Statul Român prin ANAF, prin AJFP împotriva Sentinței penale nr. 72 din 29 ianuarie 2020 a Judecătoriei Sighetu Marmației, pe care a desființat-o în parte doar cu privire la inculpata A. și, pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:
În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu executare în regim de detenție.
În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., i-au fost interzise inculpatei A. pe o durată de 2 ani exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., i-au fost interzise inculpatei A., ca pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de contrabandă, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
A fost obligată inculpata A., în solidar cu C. și B., la plata către partea civilă Administrația Finanțelor Publice Maramureș a sumei de 493.845 RON reprezentând datorie vamală la care se adaugă dobânzi și penalități aferente începând cu data de 14.04.2014 și până la achitarea efectivă.
Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art. 417 și următoarele C. proc. pen., instanța de apel a constatat că, în cauză au fost administrate mai multe mijloace de probă din care rezultă în mod indubitabil că, în data de 14.04.2014, în jurul orelor 0730, o patrulă a Poliției de Frontieră a oprit în trafic două autocamioane (marca x și x), conduse de numiții C. și B., în interiorul cărora au fost identificate în spații special amenajate un număr de 43.990 pachete cu țigări mărcile x (proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante - dosarul de urmărire penală).
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, coroborat cu declarațiile martorilor K. și J., rezultă că înaintea celor două autocamioane a rulat un autoturism x model x, de culoare vișinie, la volanul căreia a fost recunoscută inculpata A., persoană cu privire la care existau indicii/suspiciuni că ar avea preocupări pe linia activității de contrabandă cu țigări (proces-verbal dosarul de urmărire penală).
În cursul urmăririi penale, al judecății în prima instanță și în apel au fost audiați cei doi martori agenți de poliție, declarațiile acestora fiind constante în sensul de a arăta că autocamioanele erau însoțite de autoturismul la volanul căruia se afla inculpata A., respectiv acesta rula la o distanță mică. Audierea celor doi martori nu contravine dreptului la un proces echitabil, organele prevăzute la art. 61 alin. (1) lit. a)-c) din C. proc. pen. fiind obligate de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate.
Procesul-verbal reprezintă un înscris cu caracter oficial prin care se consemnează anumite fapte sau acte juridice, iar organele prevăzute de art. 61 alin. (1) lit. a) - c) din C. proc. pen., întocmind procesul-verbal, consemnează în mod detaliat faptele, cu enumerarea elementelor pe care se întemeiază (constatări personale, declarații, documente etc.), acesta putând constitui "mărturie în acuzare" potrivit jurisprudenței de principiu în materie a instanței de la Strasbourg (Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Kaste și Mathisen împotriva Norvegiei, paragraful 53; Hotărârea din 27 februarie 2001, pronunțată în Cauza Luca împotriva Italiei, paragraful 41), organele enumerate în cuprinsul normei căpătând calitatea de "martori" în sensul Convenției EDO (Hotărârea din 24 aprilie 2012, pronunțată în Cauza Damir Sibgatullin împotriva Rusiei, paragraful 45).
Având în vedere aceste aspecte, audierea organelor de constatare (lucrători de poliție) - persoane care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 din C. proc. pen. în calitate de martor se constituie într-o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil, iar nu într-o încălcare a acestuia, dar și o garanție a exercitării dreptului acuzatului de a interoga martorii, expresie a exercitării dreptului la apărare și implicit a prezumției de nevinovăție, ca garanție a dreptului la un proces echitabil (Deciziile nr. 198/2016 și nr. 243/2018 ale Curții Constituționale). În plus, legiuitorul noului C. proc. pen. a prevăzut în mod expres această posibilitate în dispozițiile art. 114 alin. (4) care statuează expres că "Pot fi audiate în calitate de martor și persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 și 62.", declarațiile acestora reprezentând mijloace de probă care vin în susținerea vinovăției inculpatei A. privind implicarea ei în activitatea de transport a coletelor de țigări provenind din activități de contrabandă.
Acestea se completează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de cercetare penală (care are calitatea de mijloc de probă - dosarul de urmărire penală), cu planșa fotografică realizată de criminalistul inspector de poliție P. cu privire la aspectele fixate la data de 14.04.2014 din care rezultă că au fost relevate un număr de 24 urme papilare (dintre care 12 urme inapte și 12 urme apte), ridicate de pe ambalajul coletelor și a cartușelor cu țigări descoperite în interiorul celor două autoutilitare, cu rapoartele criminalistice întocmite și depuse la dosarul de urmărire penală la filele x, cu raportul de expertiză criminalistică efectuat în cursul judecății în primă instanță, cu înscrisurile depuse în fața instanței de control judiciar, precum și cu declarațiile martorului O. audiat de către curte.
Din toate aceste mijloace de probă rezultă vinovăția inculpatei A. cu privire la comiterea infracțiunii de contrabandă în varianta deținerii și a transportului cantității de 43.990 pachete de țigări introduse ilegal în țară din Ucraina, prevăzută de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificarea sentinței apelate și condamnarea inculpatei nefiind bazată exclusiv sau într-o măsură hotărâtoare pe depozițiile martorilor K. și J. - agenți de poliție.
Astfel, din procesul-verbal aflat la dosarul de urmărire penală și întocmit la data de 17 martie 2014, rezultă că inculpata A. este cunoscută ca persoană având în preocupări activități de contrabandă cu țigări.
La aceeași dată, din curtea imobilului cu nr. 144/A din Rona de Sus, jud. Maramureș, unde domiciliază inculpata, a ieșit autocamionul marca x de culoare galbenă cu nr. de înmatriculare x (înmatriculat pe numele martorului F. începând cu data de 18.01.2014), care a fost oprit pe raza localității Crăciunești, iar la volanul acestuia se afla numitul C., cetățean ucrainean posesor al pașaportului cu nr. x. Informațiile din acest înscris se coroborează cu afirmațiile numitului C. consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului la dosarul de urmărire penală, potrivit cărora "în urmă cu câteva săptămâni am mai condus acel camion de data aceasta până în localitatea Satu Mare. Atunci am ajuns și am lăsat mașina într-o parcare și cineva a venit după ea.".
Faptul că numiții C. și B. se cunoșteau și au colaborat în săvârșirea infracțiunilor care fac obiectul prezentului dosar penal rezultă din faptul că urmele digitale create de aceștia au fost ridicate de pe coletele aflate în interiorul atât al autoturismului marca x, cât și al autoturismului marca x, iar faptul că numitul E. îl cunoștea pe B. rezultă din informațiile inserate în baza de date "Evidență I/E România", aflate la filele x din care rezultă că aceștia au părăsit teritoriul României prin același punct de trecere a frontierei la doar 3 minute distanță (22:29:59 și 22:33:25), dar și din faptul că amprentele celor doi au fost identificate pe coletele ridicate din interiorul autoturismului marca x, în ciuda faptului că numitul B. a fost depistat conducând autocamionul marca x.
Declarațiile inculpatei A. potrivit căreia nu cunoaște pe vreuna dintre persoanele cercetate în acest dosar (cu excepția soțului și a cumnatului), respectiv pe numiții C., B. și E. sunt contrazise de conținutul procesului-verbal întocmit la data de 17.03.2014 potrivit căruia C. a condus autocamionul marca x cu nr. de înmatriculare x, ieșind din curtea locuinței inculpatei, dar mai ales de declarațiile martorului O. audiat în cursul fazei procesuale a apelului și din înscrisurile depuse în dosarul civil nr. x/2017 aflat pe rolul Judecătoria Sighetu Marmației și al Judecătoriei Satu Mare din care rezultă că autoturismul marca x de culoare verde, cu nr. de înmatriculare x a aparținut în fapt numitului E., fiind doar înmatriculat pe numele inculpatei A., cei doi fiind împreună în momentul înstrăinării acestui bun.
În plus 4 (patru) dintre cele 7 urme palmare/digitale apte, relevate și ridicate de pe coletele identificate în interiorul autoturismului x au fost create de numitul E. - potrivit raportului criminalistic aflat la dosarul de urmărire penală.
Deosebit de relevante în prezenta cauză reprezintă concluziile raportului criminalistic întocmit în cauză la dosarul de urmărire penală, completate de cele ale raportului de expertiză criminalistică întocmit în faza de judecată în primă instanță din care rezultă că urmele papilare #12 și #14 (relevate și ridicate de pe coletele identificate în interiorul autocamionului marca x - dosarul de urmărire penală) au fost create de inculpata A., ceea ce dovedește faptul că aceasta a deținut împreună cu alte persoane coletele de țigări.
Afirmațiile inculpatei privind faptul că ridicarea amprentelor papilare nu s-a făcut de criminaliști și că ar lipsi de la dosar raportul de constatare nu corespund adevărului raportat la informațiile din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului din care rezultă prezența tehnicienilor criminaliști și faptul că aceștia au procedat la ridicarea urmelor papilare, dar și la existența rapoartelor criminalistice depuse la dosarul de urmărire penală, cu precizarea că data întocmirii acestora diferă (30.04.2014, 13.08.2014 și 24.09.2014) în funcție de momentul amprentării persoanelor.
Declarațiile martorelor L. și M. au fost apreciate apreciate de curte ca fiind date pro causa, nefiind corespunzătoare adevărului, pentru următoarele motive: deși scopul declarat al deplasării la Cluj-Napoca a fost unul medical, nu au putut preciza numele complet al medicului, specializarea acestuia și locația cabinetului medical; deplasarea s-a făcut intempestiv, fără o prealabilă programare drept consecință nici consultația nu a mai avut loc; nu au putut fi prezentate documente medicale cu privire la aceasta; martora L. a precizat în mod expres că s-a deplasat la Cluj-Napoca în interes medical doar în perioada 13-14.04.2014, fără a reveni pentru a fi obține consultația invocată; aceeași martoră nu a putut preciza nici detalii cu privire la traseul urmat, la locația unde au înnoptat, dar martora M. - audiată la o dată ulterioară - "relevă" din proprie inițiativă toate aceste informații, și nu se coroborează cu alte probe decât cu declarația inculpatei.
Având în vedere toate acestea, curtea a apreciat că informațiile prezentate de A. privind faptul că în dimineața zilei de 14.04.2014 nu ar fi condus autoturismul marca x deoarece se afla în municipiul Cluj-Napoca nu corespund adevărului.
Nu poate fi omis faptul că modificările realizate la autocamionul marca x, surprinse în cadrul procesului-verbal de cercetare la fața locului și redate în planșele fotografice nu pot trece neobservate de către proprietarul vehiculului sau de către persoana care îl folosește, acestea fiind de anvergură și necesitând utilizarea unor unelte profesionale (identificate în spatele scaunului șoferului), nici faptul că în cursul urmăririi penale dl. avocat Q. a asigurat apărarea pentru C., B., E. și I.
În ceea ce privește invocarea de către inculpată că i-ar fi afectat dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare prin faptul că nu s-a procedat la audierea în faza de judecată a apelului a martorei M. și unui număr de martori egal cu cel al acuzării, Curtea a reamintit că potrivit art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice acuzat are, mai ales, dreptul să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Dreptul înscris în art. 6 paragraful 3 lit. d) constă în posibilitatea ce trebuie să-i fie acordată acuzatului de a contesta o mărturie făcută în defavoarea sa, de a putea cere să fie audiați martori care să-l disculpe, în aceleași condiții în care sunt audiați și interogați martorii acuzării; el constituie o aplicație a principiului contradictorialității în procesul penal și, în același timp, o componentă importantă a dreptului la un proces echitabil.
Referitor la art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, de exemplu, în Hotărârea din 24 februarie 2009 pronunțată în Cauza Tarău împotriva României, paragrafele 69 - 71, că "admisibilitatea probelor ține în primul rând de regulile de drept intern și că, în principiu, instanțelor naționale le revine obligația de a aprecia elementele adunate de ele. Cerințele paragrafului 3 al art. 6 reprezintă aspecte particulare ale dreptului la un proces echitabil garantat de paragraful 1 al acestui articol. Elementele de probă trebuie, în principiu, să fie prezentate în fața acuzatului în ședință publică, în vederea unei dezbateri contradictorii. Acest principiu comportă excepții, însă acestea nu se pot accepta decât sub rezerva drepturilor apărării; ca regulă generală, paragrafele 1 și 3 lit. d) ale art. 6 prevăd acordarea în favoarea acuzatului a unei ocazii adecvate și suficiente de a contesta o mărturie a acuzării și de a interoga autorul acesteia, în momentul depoziției sau mai târziu. Așa cum a precizat Curtea în mai multe rânduri, în anumite circumstanțe poate fi necesar ca autoritățile judiciare să recurgă la depoziții ce datează din faza de urmărire penală. Dacă acuzatul a avut o ocazie adecvată și suficientă de a contesta aceste depoziții, în momentul în care au fost făcute sau ulterior, utilizarea lor nu contravine în sine art. 6 paragrafele 1 și 3 lit. d).
Astfel, prezenta decizie nu se bazează exclusiv sau într-o măsură hotărâtoare pe depozițiile date de o persoană pe care acuzatul nu a putut să o interogheze sau să asigure interogarea ei nici în faza urmăririi penale, nici în timpul dezbaterilor, situație în care curtea apreciază că nu a fost afectat în vreun mod dreptul de apărare, garanțiile art. 6 CEDO fiind respectate. În plus, raportat la faptul că audierea celor două martore în fața primei instanțe a avut la bază aceeași teză probatorie, curtea a încuviințat re-administrarea probatoriului reprezentat de declarația martorei L. tocmai pentru a respecta dreptul la apărare al inculpatei.
Raportat la toate cele anterior expuse, Curtea a constatat ca fiind deplin probată activitatea infracțională a inculpatei A. constând în deținerea și transportarea, împreună cu numiții C. și B., în data de 14.04.2014 a cantității de 43.990 pachete de țigări introduse ilegal în țară din Ucraina.
(…)
Împotriva Deciziei penale nr. 1008/A/2021 din data de 09 iulie 2021 pronunțată de Curtea de apel Cluj, secția penală de minori, în Dosarul nr. x/2015, a declarat recurs în casație inculpata A., prin apărător ales, avocat R., invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
S-a susținut că inculpata A. a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, deși acțiunea imputată acesteia nu îndeplinește elementele de tipicitate obiectivă a infracțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în esență, raportat la calitatea de "antemergător" a inculpatei, în fața celor două autocamioane în care se aflau pachetele de țigări de contrabandă, conduse de ceilalți doi inculpați, s-a susținut că între conduita materială reținută de instanța de apel și tipicitatea normativă impusă de infracțiunea de contrabandă în modalitatea deținerii și a transportului nu poate fi trasată vreo corespondență.
Astfel, s-a invocat că, în mașina condusă de inculpată nu a fost depistat niciun pachet de țigări care să provină din contrabandă, astfel că nu se poate discuta despre o stăpânire proprie a bunurilor în discuție, aspect considerat esențial și în ceea ce privește modalitatea transportului; în opinia apărării, nu se poate reține în sarcina inculpatei un act de executare propriu de transport, în condițiile în care țigările provenind din contrabandă nu au fost depistate în mașina pe care a condus-o, "antemergătorul" neputând comite un act de "transport" în sensul art. 270 alin. (3) Cod vamal.
Prin încheierea din 07 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2015, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 1008/A/2021 din data de 09 iulie 2021 pronunțată de Curtea de apel Cluj, secția penală de minori, în Dosarul nr. x/2015, reținându-se că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen.
Examinând recursul în casație formulat de inculpata A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:
Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței investită cu judecarea recursului în casație.
Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanțiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, așadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.
Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv al infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.
În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului." (Decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).
Prin urmare, pe calea recursului în casație nu se poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată în hotărârea atacată.
În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor formulate în recurs în casație, Înalta Curte notează că starea de fapt reținută prin decizia recurată, constă, în esență, în aceea că, în data de 14.04.2014, în jurul orelor 0730, o patrulă a Poliției de Frontieră a oprit în trafic două autocamioane (marca x - număr de înmatriculare x și x - număr de înmatriculare x), conduse de numiții C. și B., în interiorul cărora au fost identificate în spații special amenajate un număr de 43.990 pachete cu țigări mărcile x și x (proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante - filele x d.u.p.).
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, coroborat cu declarațiile martorilor K. și J., rezultă că înaintea celor două autocamioane a rulat un autoturism x model x, de culoare vișinie, la volanul căreia a fost recunoscută inculpata A., persoană cu privire la care existau indicii/suspiciuni că ar avea preocupări pe linia activității de contrabandă cu țigări (proces-verbal, fila x d.u.p.).
Astfel, pe baza probelor administrate, s-a reținut că autocamioanele erau însoțite de autoturismul la volanul căruia se afla inculpata A., respectiv acesta rula la o distanță mică.
Deși inculpata A. a susținut că nu îi cunoaște pe numiții C., B. și E. (probele dovedind că aceștia se cunoșteau), potrivit procesului-verbal din 17.03.2014, autocamionul marca x cu nr. de înmatriculare x (înmatriculat pe numele martorului F., cumnatul inculpatei) a ieșit din curtea locuinței inculpatei, fiind condus de C., iar potrivit declarațiilor martorului O. și din înscrisurile depuse în Dosarul civil nr. x/2017 aflat pe rolul Judecătoria Sighetu Marmației și al Judecătoriei Satu Mare, autoturismul marca x de culoare verde, cu nr. de înmatriculare x, înmatriculat pe numele inculpatei A., a aparținut în fapt numitului E., cei doi fiind împreună în momentul înstrăinării acestui bun; în plus, 4 (patru) dintre cele 7 urme palmare/digitale apte, relevate și ridicate de pe coletele identificate în interiorul autoturismului x au fost create de numitul E. - potrivit raportului criminalistic aflat la dosarul de urmărire penală.
Totodată, instanța de apel a reținut ca deosebit de relevante în cauză, concluziile raportului criminalistic întocmit în cauză, completate de cele ale raportului de expertiză criminalistică întocmit în faza de judecată în primă instanță din care rezultă că urmele papilare #12 și #14 (relevate și ridicate de pe coletele identificate în interiorul autocamionului marca x - fila x d.u.p.) au fost create de inculpata A..
Față de împrejurările relevate, pe baza probatoriului administrat, instanța de apel a stabilit că, inculpata a deținut și transportat, împreună cu numiții C. și B., în data de 14.04.2014, cantitatea de 43.990 pachete de țigări introduse ilegal în țară din Ucraina, fapta acesteia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006.
Invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în esență, recurenta inculpată susține că, nu se regăsește printre modalitățile alternative ale infracțiunii asimilate contrabandei, modalități expres și limitativ prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, conducerea unui vehicul, ca "antemergător", în fața altui vehicul ce transportă țigări provenind din contrabandă, iar în privința modalității deținerii, în mașina condusă de inculpată nu a fost depistat niciun pachet de țigări care să provină din contrabandă; acțiunea de conducere a unui vehicul, prin natura ei, nu reprezintă transport dacă nu se referă la țigări, iar, în speță, nu s-a reținut că se referă la țigări.
Prin urmare, pentru a verifica dacă recurenta inculpată a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.
În ipoteza în care situația de fapt reținută de instanța de apel nu se suprapune pe tipicitatea obiectivă a infracțiunii pentru care s-a pronunțat condamnarea, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, pot deveni incidente dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., dispoziții care nu pot fi invocate pentru a se obține reevaluarea materialului probator.
Analizând motivele expuse, contrar celor afirmate de apărare, Înalta Curte constată că susținerile recurentei inculpate antamează împrejurări de fapt, ce nu pot fi reanalizate pe această cale, având la bază contestarea probelor administrate, în condițiile în care se neagă existența vreunei legături între acțiunea inculpatei de a conduce mașina, în fața celor două autocamioane depistate cu țigări provenind din contrabandă, și acțiunile de deținere și transport ale coinculpaților C. și B.; practic, inculpata susține că, atât timp cât în mașina sa nu a fost găsit niciun pachet de țigări de contrabandă, nu i se poate imputa vreo legătură cu activitatea de transport a bunurilor în discuție, negând astfel, deținerea țigărilor și rolul său de "antemergător", așa cum a fost reținut de instanța de apel.
În concret, prin aspectele invocate, deși sunt circumscrise de apărarea recurentei inculpate lipsei unei corespondențe între tipicitatea normativă a infracțiunii și actele materiale reținute în sarcina acesteia, se tinde la reevaluarea situației de fapt, cu consecința reținerii că acțiunea inculpatei nu are nicio legătură cu deținerea și transportul de țigări și, ca atare, nu se circumscrie elementului material al infracțiunii asimilate contrabandei.
Or, în speță, prin hotărârea recurată, s-a reținut, cu titlu definitiv, că inculpata A. a fost implicată în deținerea și transportul coletelor de țigări provenind din contrabandă, probele administrate în cauză reliefând instanței de apel legătura cu coinculpații C. și B. și activitatea acesteia.
Prin urmare, contrar interpretării apărării recurentei inculpate, Înalta Curte reține că, faptele acesteia sunt incriminate de art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României, elementul material al laturii obiective al infracțiunii asimilate contrabandei constând în colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal.
Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii asimilate contrabandei este suficient să se comită o singură acțiune dintre cele enumerate de lege, în speță, reținându-se în sarcina inculpatei cel puțin una dintre modalitățile alternative de comitere a faptei.
În fapt, instanța de apel a reținut legătura inculpatei A. cu numiții C. și B., deținerea împreună cu aceștia a coletelor de țigări provenind din activități de contrabandă, descoperite în interiorul autocamioanelor marca x, pe care cei doi le-au condus, și implicarea inculpatei în activitatea de transport.
Astfel, în raport cu baza factuală, așa cum a fost stabilită în mod definitiv de către instanța de apel, Înalta Curte constată că fapta pentru care inculpata A. a fost condamnată este prevăzută de legea penală și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 1008/A/2021 din data de 9 iulie 2021 pronunțată de Curtea de apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2015.
Va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 1008/A/2021 din data de 9 iulie 2021 pronunțată de Curtea de apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2015.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 noiembrie 2021.