ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 34 din 10 februarie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Târgu Lăpuș, s-a respins excepția nulității absolute a actelor procesuale și procedurale efectuate în urmărirea penală invocată de inculpați prin apărător, prin memoriul depus la termenul din 16 ianuarie 2020.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea prev. de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal în infracțiunea prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

În temeiul art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal, art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., care se execută potrivit art. 65 alin. (3) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 48 C. pen. raportat la art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal, art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., care se execută potrivit art. 65 alin. (3) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B., durata reținerii din data de 14 februarie 2017 și până la data de 15 februarie 2017.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., durata reținerii și a arestului preventiv din data de 13 februarie 2017 și până la data de 17 februarie 2017.

În temeiul dispozițiilor art. 112 lit. "b", "e" și "f" C. pen., s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri:

- 2.100 pachete țigarete marca "x" și 25.200 pachete de țigarete marca "x", cantitate de țigarete ridicată de către organele de poliție de la inculpatul A. și depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Maramureș, conform procesului-verbal nr. x din 2 martie 2017;

- autoturismul marca x de culoare alb cu numărul de înmatriculare x și număr de identificare x, împreună cu o cheie a autovehiculului, certificatul de înmatriculare, cartea de identitate și polița de asigurare RCA seria x, nr. x, ridicat conform dovezii de ridicare din data de 13 februarie 2017 de la inculpatul A., aflat în curtea Inspectoratului de Poliție al Județului Maramureș, conform procesului-verbal nr. x din 2 martie 2017;

- terminalele mobile marca x cu serie x și cartela sim aferentă și respectiv x cu serii x, respectiv y și cartela sim aferentă, ridicate de la inculpatul A. conform dovezii de ridicare din data de 13 februarie 2017, înregistrate la poziția nr. 3/2017 din Registrul mijloacelor de probă al Judecătoriei Târgu Lăpuș;

- terminalul mobil marca x cu serie x și cartela sim aferentă precum și telefonul mobil marca x fără serie x cu cartela sim aferentă ridicate de la inculpatul B. conform dovezii de ridicare din data de 13 februarie 2017, înregistrate la poziția nr. 3/2017 din Registrul mijloacelor de probă al Judecătoriei Târgu Lăpuș.

În temeiul art. 397 alin. (1) și art. 25 alin. (1) C. proc. pen. s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj -Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, cu sediul procesual ales în Baia Mare, județul Maramureș și s-a dispus:

- obligarea inculpaților A. și B. la plata, în solidar, a sumei de 317.753 RON, către partea civilă, pentru repararea prejudiciului cauzat bugetului de stat, la această sumă adăugându-se dobânzile și penalitățile de întârziere aferente, începând cu data săvârșirii infracțiunii (13 februarie 2017) și până la data plății efective.

În temeiul art. 249 alin. (2) și (5) C. proc. pen., raportat la art. 397 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile deținute de inculpații A. (având aceleași date de identificare anterior menționate) și B. (având aceleași date de identificare anterior menționate) în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, până la concurența sumei de 317.753 RON.

În temeiul art. 398 raportat la art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpații A. și B. la plata sumei de 3.600 RON (din care 600 RON aferentă fazei de urmărire penală), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, câte 1.800 RON fiecare inculpat.

Prin Decizia penală nr. 716/A/2020 din 8 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 34 din 10 februarie 2020 a Judecătoriei Târgu Lăpuș.

Au fost obligați apelanții-inculpați la plata sumei de câte 300 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 716/A/2020 din 8 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, inculpații A. și B. au declarat recurs în casație, invocând cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul B.) și pct. 12 (inculpatul A.).

Prin Încheierea din 1 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpații A. și B..

Examinând recursul în casație declarat de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 716/A din 8 iulie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017 Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În motivarea incidenței cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., inculpatul B. a invocat în nelegalitatea deciziei penale atacate din perspectiva greșitei soluții de condamnare pentru infracțiunea de complicitate la contrabandă, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal.

A susținut că nu a participat cu acte de complicitate la activitatea de transport a țigărilor, nu a acționat în condiții de loc și timp identice cu cu autorul infracțiunii de contrabandă, nu a avut reprezentarea acțiunii ilicite a lui A..

În motivarea incidenței cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., inculpatul A. a invocat faptul că pedeapsa de 5 ani închisoare este în limite nelegale, prin raportare la limitele infracțiunii prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal, care trebuia reținută în cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.

Astfel, cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Totodată, trebuie menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea de fapt reținută de instanța de apel.

Se constată că, deși în susținerea cererii de recurs în casație s-a făcut referire la lipsa de tipicitate a infracțiunii pentru care inculpatul B. a fost condamnat, criticile formulate vizează în esență reevaluarea stării de fapt, activitate ce implică și reaprecierea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal, posibilitate care este exclusă, raportat la dispozițiile legale ce reglementează calea de atac a recursului în casație, potrivit cărora controlul judiciar este limitat doar verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În baza materialului probator administrat în cauză, ambele instanțe au stabilit că la data de 13 februarie 2017, în timp ce conducea autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x inculpatul B. l-a sprijinit în trafic din spate, în imediata apropiere, pe inculpatul A. în vederea transportării cantității de 27300 pachete de țigări mărcile x și x, având inscripția x, produse accizabile care trebuie plasate sub un regim vamal și care provin din contrabandă, cauzând un prejudiciu de 317.753 RON.

În raport cu situația de fapt reținută în mod definitiv în cauză, fapta pentru care a fost condamnat inculpatul B. corespunde modelului legal incriminat de legiuitor prin infracțiunea de complicitate la contrabandă, în variantă asimilată, în modalitatea transportului, săvârșite de două sau mai multe persoane împreună, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal.

De altfel, recurentul inculpat a invocat aceleași critici și în fața instanței de apel, iar curtea de apel, având competența examinării cauzei în fapt și în drept, a analizat apărările acestuia și a apreciat că nu sunt întemeiate.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. ("s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege") invocat de recurentul inculpat A. se constată că nu este incident în cauză.

Pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni (recidivă, concurs, etc.). În toate cazurile, legalitatea sancțiunilor este examinată prin raportare la încadrarea juridică dată faptei și la legea penală mai favorabilă, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea recurată.

Pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, la care a fost condamnat recurentul inculpat A., se situează în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia, respectiv infracțiunea de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal (care se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi).

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpații A. și B..

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 160 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 716/A din 8 iulie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 160 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2020.

GGC - CL