ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 144/2022

Deliberând asupra contestației declarate, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 160/F din data de 11 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul A.,deținut în Penitenciarul Arad) împotriva Sentinței penale nr. 48/F/14.03.2019 a Curții de Apel Galați (Dosar nr. x/2019).

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență că, în speța de față, contestatorul-condamnat a invocat prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că ar exista o nelămurire cu privire la pedeapsa recunoscută și adaptată prin Sentința penală nr. 48/F/14.03.2019 a Curții de Apel Galați.

În concret, contestatorul a arătat că, în opinia sa, în mod greșit s-a dispus prin hotărârea menționată ca pe teritoriul României, după transferarea sa, să execute aceeași pedeapsă pentru care a fost condamnat de Curtea de Apel cu Jurați din Roma, respectiv pedeapsa detențiunii pe viață, pentru comiterea infracțiunilor de omor, tâlhărie și violare de domiciliu, în condițiile în care o altă persoană condamnată în străinătate la pedeapsa detențiunii pe viață, pentru comiterea unor fapte similare, după transferarea acesteia în România execută doar pedeapsa de 20 de ani închisoare.

Curtea de Apel a constatat că prin această solicitare se încearcă repunerea în discuție a aspectelor de fond ce au fost analizate în procedura recunoașterii, adică legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea și se încearcă în final, modificarea hotărârii rămase definitivă și pusă în executare. Or, pe calea contestației la executare, acest lucru nu este posibil.

De altfel, examinând sumar hotărârea împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație, prima instanță a constatat că acesta a fost condamnat de către autoritățile italiene la pedeapsa detențiunii pe viață, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunii de omor (prev. de art. 110, 575, 576 alin. (1) n.4, 61 n. 2 și 4, 112 alin. (1) n.1 C. pen. italian), având corespondent în art. 188 - 189 alin. (1) lit. d), h) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. român (omor calificat), și furt săvârșit cu violență sau cu ajutorul armelor sau însoțit de amenințarea cu violența sau cu uzul de arme asupra persoanei (prev. de art. 110, 628 alin. (1) și (3), 112 alin. (11) C. pen. italian), având corespondent în art. 233 - 234 alin. (1) lit. f) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. român (tâlhărie calificată).

În speța de față, Curtea a apreciat că în privința pedepsei principale nu sunt incidente dispozițiile vizând adaptarea pedepsei, dat fiind faptul că pedeapsa aplicată de către autoritățile italiene (detențiunea pe viață) corespundea ca natură și durată cu pedeapsa prevăzută de legea română, nefiind necesară adaptarea acesteia.

Astfel, infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 188 - 189 alin. (1) lit. d), h) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. român, se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Așadar, contrar susținerilor contestatorului, s-a observat că acesta nu se află într-o situație similară cu cea expusă în apărarea sa, întrucât s-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat de autoritățile italiene are corespondent în legislația română în infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 188 - 189 alin. (1) lit. d), h) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. român, care permite aplicarea pedepsei detențiunii pe viață, și nu în infracțiunea de omor, prev. de art. 188 C. pen., care se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi și care ar fi putut atrage adaptarea pedepsei la maximul prevăzut de legea română, acela de 20 de ani închisoare.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat contestație, la data de 28.01.2022, contestatorul A., pentru motivele expuse în scris în cererea aflată la dosarul cauzei.

La termenul de judecată din data de 09.03.2022, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție excepția tardivității formulării prezentei contestații, procurorul solicitând respingerea, ca tardivă, a contestației formulate, iar contestatorul arătând, în final, că lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.

Examinând contestația declarată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale.

Analizând contestația declarată în prezenta cauză, Înalta Curte constată că aceasta a fost formulată cu depășirea termenului legal (care, potrivit dispozițiilor art. 597 alin. (7) C. proc. pen., este de 3 zile de la comunicarea hotărârii), având în vedere că sentința penală atacată i-a fost comunicată contestatorului la data de 24.11.2021 (după cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul Curții de Apel Galați), iar acesta a declarat contestația la data de 28.01.2022, adică la peste două luni de la data comunicării acestei sentințe.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 160/F din data de 11 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 160/F din data de 11 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 martie 2022.

GGC - ED