ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 602/2022

Ședința publică din data de 05 octombrie 2022

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 87 din data de 07 iulie 2022, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de persoana condamnată A., cu privire la sentința penală nr. 120/F din 09.09.2021 a Curții de Apel Galați, definitivă prin neapelare la 11.10.2021.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Galați a reținut că persoana condamnată A. a formulat cerere de modificare pedepse, înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/2022 din 15.06.2022 arătând în motivarea acesteia că instanța care a pronunțat sentința penală nr. 120/F din 09.09.2021, respectiv Curtea de Apel Galați, trebuia să adapteze pedeapsa rezultantă pentru care a dispus executarea în România în sensul de a contopi pedepsele aplicate prin hotărârea recunoscută, conform dispozițiilor art. 39 C. pen.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

La termenul de judecată din 05.07.2022, Curtea, având în vedere motivele cuprinse în cererea formulată, precum și precizările suplimentare făcute de persoana condamnată la același termen, a recalificat cererea în contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., exercitată împotriva sentinței penale nr. 120/F din 09.09.2021 a Curții de Apel Galați.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că, prin sentința penală nr. 120/F din 09.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus recunoașterea pe latură penală, doar în privința pedepsei principale a închisorii, a sentinței penale din 02.03.2009 a autorităților judiciare spaniole, respectiv Audiența Provincială din Barcelona, secția a 8-a-Judecătoria de instrucție nr. 4 din Gava, definitivă la data de 21.12.2009, în ceea ce o privește pe persoana condamnată A..

S-a constatat că numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 18 ani închisoare (6570 zile închisoare) pentru comiterea a 2 infracțiuni: o infracțiune continuă de agresiune sexuală, prevăzută de art. 179 și 74 din C. pen. spaniol și o infracțiune de favorizare a prostituției, prevăzută de art. 188.1 și 3 din C. pen. spaniol. S-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina persoanei condamnate A. au corespondent și în legislația penală română: în infracțiunea de "viol", în formă continuată, prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și în infracțiunea de "trafic de minori", în formă continuată, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.. S-a dispus ca persoana condamnată A. să execute în România pedeapsa principală de 18 ani închisoare (6570 zile închisoare), prin transferarea acesteia într-un penitenciar din această țară.

S-a constatat că persoana condamnată A. executase, la data de 12.06.2020, un număr de 4457 zile închisoare, durată care s-a dedus din pedeapsa de 18 ani închisoare (6570 zile închisoare), precum și perioada de la 12.06.2020 la zi. Sentința penală mai sus menționată a rămas definitivă prin neapelare la 11.10.2021.

Conform art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate formula în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația la executare reprezintă mijlocul procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, astfel că legea a prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită această instituție.

Prin contestație pot fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția pusă în executare.

Pe cale de consecință, s-a arătat că o contestație făcută în afara cazurilor expres prevăzute de lege este inadmisibilă. Pe această cale nu se pot invoca nevinovăția, greșita condamnare a contestatorului în lipsa unor probe temeinice, descoperirea unor probe noi, greșita încadrare juridică a faptei sau individualizare a pedepsei sau orice alte aspecte ce țin de judecata în fond a cauzei și care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În opinia Curții, motivul invocat de către contestator nu se circumscrie cazului prevăzut de art. 598 lit. c) din C. proc. pen., neexistând o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. S-a reținut că aspectele invocate se constituie în critici vizând legalitatea/temeinicia hotărârii, ce puteau fi analizate doar cu prilejul soluționării apelului, cale de atac pe care persoana condamnată nu a înțeles să o exercite.

Raportat la aplicabilitatea art. 166 alin. (6) din Legea 302/2004, s-a reținut de către instanța care a soluționat sesizarea privind recunoașterea sentinței penale din 02.03.2009 a autorităților judiciare spaniole, că pedeapsa aplicată de către instanța străină corespunde ca durată cu pedeapsa prevăzută de legea română, nefiind necesară adaptarea acesteia.

Împotriva sentinței penale nr. 87 din data de 07 iulie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație A. reiterând criticile invocate în fața primei instanțe.

Examinând sentința atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată ca aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă mijlocul procesual ce se poate exercita în vederea soluționării incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală, apărute înaintea sau în cursul executării hotărârii penale definitive ori după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestatia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Nelămurirea ivită vizează limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privința textelor de lege și a principiilor aplicate. În acest sens, caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii și lipsa de precizie, pot legitima formularea unei contestații la executare în baza acestui temei. Pe calea contestației la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, fără a se repune în discuție probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.

În cauză, contestatorul A. a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 120/F din data de 09.09.2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați, prin care s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și s-a dispus recunoașterea pe latură penală, doar în privința pedepsei principale a închisorii, a sentinței penale din data de 02.03.2009 a autorităților judiciare spaniole, respectiv Audiența Provincială din Barcelona, secția a 8-a-Judecătoria de instrucție nr. 4 din Gava, definitivă la data de 21.12.2009, în ceea ce o privește pe persoana condamnată A..

Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că persoana condamnată nu a invocat motive care s-ar putea circumscrie cazurilor de contestație la executare prevăzute de lege, în acest cadru procesual neputând fi evaluată vinovăția, greșita condamnare în lipsa unor probe temeinice, încadrarea juridică sau modalitatea de individualizare a pedepsei, descoperirea unor probe noi sau orice alte aspecte ce țin de judecata în fond a cauzei și care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Se constată că prin criticile formulate contestatorul pune în discuție chestiuni legate de stabilirea vinovăției sale în săvârșirea faptelor pentru care instanța străină a pronunțat soluția de condamnare, aspecte ce ar putea fi evaluate în calea de împotriva hotărârii de condamnare.

Înalta Curte reamintește că prin recunoașterea hotărârii de condamnare de către autoritățile judiciare române, nu poate fi adusă atingere autorității de lucru judecat a hotărârii judecătorești străine căreia, prin recunoaștere i se conferă doar puterea de a-și produce efectele juridice recunoscute de legea română, de a fi pusă în executare pe teritoriul statului solicitat.

Referitor la adaptarea pedepsei aplicate de instanța străină, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus recunoașterea pedepsei de 18 ani pentru comiterea infracțiunilor de viol, prevăzute de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) din C. pen. și trafic de minori, prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) din C. pen. întrucât cuantumul pedepsei stabilite nu depășește maximul special prevăzut pentru fiecare infracțiune în parte, iar pedeapsa rezultantă nu depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

În jurisprudența sa anterioară, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, aplicată prin cumul aritmetic de autoritățile judiciare spaniole, respectiv 2 pedepse de câte 5 ani închisoare și o pedeapsă de 1 an închisoare,stabilită în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, nu poate fi redusă prin intermediul contestației la executare prevăzute de art. 598 C. proc. pen.., întrucât ar fi încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârilor definitive pronunțate anterior, respectiv sentințele penale nr. 902/F/03.07.2018 - în care s-au avut în vedere dispozițiile art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 și nr. 2/08.01.2019, ambele ale Curții de Apel Galați. (Decizia nr. 245 din 09 mai 2019 pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect contestația la executare)

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 87 din data de 07 iulie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 87 din data de 07 iulie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 octombrie 2022.