ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 707/2023

Ședința publică din data de 25 octombrie 2023

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 66/F din data de 18 mai 2023, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată cererea de modificare a pedepsei formulată de contestatarul - condamnat A. , privind sentința penală nr. 71/F/05.05.2020 a Curții de Apel Galați pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Galați a reținut următoarele:

La data de 27 ianuarie 2023, sub nr. x/2023 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, cererea având ca obiect alte modificări ale pedepsei prev. de art. 585 lit. a) și d) din C. proc. pen., formulată de condamnatul A.

În motivarea cererii contestatorul a susținut că solicită să se analizeze faptul că pedeapsă de 10 ani închisoare este formată din 6 ani și 6 luni pentru tâlhărie, 2 ani pentru recidivă, o lună agravantă, 11 luni agresiune sexuală, 6 luni pentru leziuni, solicitând aplicarea pedepsei mai grele sporită cu o treime din totalul celorlalte, invocând, neaplicarea disp. art. 39 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 38 din C. pen., față de condamnarea de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 71/F/05.05.2020 a Curții de Apel Galați .

Prin sentința penală nr. 71/F/05.05.2020, Curtea de Apel Galați a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În baza art. 162 și art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a recunoscut în parte sentința penală nr. 3602/18 din 15.03.2018 a Tribunalului din Roma, definitivă la data de 23.01.2020, astfel cum a fost reformată prin sentința penală nr. 7829/2018 din 19.02.2019 a Curții de Apel din Roma, vizând pe condamnatul A., în prezent aflat într-un penitenciar din Italia.

S-a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei principale de 10 ani închisoare, pedeapsă aplicată prin hotărârile mai sus arătate pentru săvârșirea infracțiunilor de "viol", "furt" și "lovire", care în legea penală română constituie infracțiunile de:

- viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 43 alin. (5) (faptă din 02.10.2016),

- tâlhărie, prevăzută de art. 233 - 234 alin. (1) lit. d) din C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 43 alin. (5) (faptă din 02.10.2016).

S-a dedus din pedeapsa de 10 ani închisoare perioada executată de la data de 05.10.2016 la zi - 05.05.2020.

Totodată, Curtea de Apel Galați a reținut, că numitul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 3602/18 din 15.03.2018 a Tribunalului din Roma, definitivă la data de 23.01.2020, astfel cum a fost reformată prin sentința penală nr. 7829/2018 din 19.02.2019 a Curții de Apel din Roma, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de "viol", "furt" și "lovire".

Conform art. 154 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent. Dispozițiile civile, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

Analizând condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, Curtea a constatat că acestea sunt îndeplinite în cauză întrucât:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune.

c) persoana condamnată are cetățenie română

d) persoana condamnată a consimțit la executarea pedepsei în România.

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163, respectiv:

a) persoana nu a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale.

b) persoana nu a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale.

c) persoana nu condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală;

d) pedeapsa nu a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române;

e) pedeapsa nu constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România și nu prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate;

f) nu a intervenit prescripția executării pedepsei;

g) a fost asigurată judecata în prezența condamnatului sau posibilitatea de a cere rejudecarea.

Pe cale de consecință, Curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, a recunoscut în parte sentința penală nr. 3602/18 din 15.03.2018 a Tribunalului din Roma, definitivă la data de 23.01.2020, astfel cum a fost reformată prin sentința penală nr. 7829/2018 din 19.02.2019 a Curții de Apel din Roma, vizând pe condamnatul A. și a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei principale de 10 ani închisoare.

Instanța a constatat că, motivele invocate de contestatorul-condamnat în susținerea cererii de modificare pedepse, respectiv că pedeapsă totală de 10 ani închisoare este formată din 6 ani și 6 luni pentru tâlhărie, 2 ani pentru recidivă, o lună agravantă, 11 luni agresiune sexuală, 6 luni pentru leziuni, și că ar fi trebuit aplicată pedeapsa cea mai grea sporită cu o treime din totalul celorlalte, nu se circumscriu motivelor expres prevăzute de art. 585 alin. (1) din C. proc. pen.

Curtea a apreciat că, pe calea procedurii privind modificarea pedepsei nu se poate obține o nouă reindividualizare a pedepsei, în lipsa vreunui caz din cele prev. de art. 585 alin. (1) din C. proc. pen., aceasta fiind atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea cauzei în fond precum și al instanței învestite cu soluționarea căii ordinare de atac a apelului, cale pe care contestatorul-condamnat a epuizat-o (neexercitând apelul împotriva sentinței de recunoaștere a hotărârii străine). S-a menționat că sentință i-a fost comunicată condamnatului A. la data de 15.05.2020 acesta a precizat în mod expres că nu formulează vreo cale de atac împotriva hotărârii fiind de acord cu cele constatate și cele dispuse de către Curtea de Apel Galați .

Împotriva sentinței penale nr. 66/F din data de 18 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație condamnatul A..

Examinând contestația declarată, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 585 din C. proc. pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații:

a) concursul de infracțiuni;

b) recidiva;

c) pluralitatea intermediară;

d) acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.

Înalta Curte reține că procedura prevăzută de art. 585 din C. proc. pen. are un caracter special și derogatoriu având în vedere că, în anumite condiții, este permisă modificarea unor hotărâri definitive de condamnare, modificare care poate fi, însă, doar parțială, fără a se aduce atingere autorității de lucru judecat și nici pedepselor deja aplicate, ci doar urmărindu-se a se realiza o aplicare corectă a normelor penale în ceea ce privește sancționarea pluralității infracționale.

- modificarea în baza art. 585 din C. proc. pen. poate interveni numai dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată existența pluralității infracționale (este necesar, așadar, ca situația juridică a persoanei condamnate cu privire la pluralitatea infracțională să nu fie cunoscută organului judiciar mai devreme de momentul punerii în executare a hotărârii de condamnare).

- pluralitatea de infracțiuni sau de fapte trebuie constatată pe baza unei alte hotărâri definitive (această hotărâre este necesar a fi descoperită cel mai devreme la momentul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei).

Instanța de control judiciar constată că nu s-a constatat, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreunui caz care să implice vreo modificare a pedepsei, singura pedeapsă pe care o are de executat în prezent condamnatul A. este cea de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 71/F/05.05.2020 a Curții de Apel Galați, prin care s-a recunoscut, în parte, sentința penală nr. 3602/18 din 15.03.2018 a Tribunalului din Roma, definitivă la data de 23.01.2020, astfel cum a fost reformată prin sentința penală nr. 7829/2018 din 19.02.2019 a Curții de Apel din Roma, și s-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei principale de 10 ani închisoare, aplicată pentru trei infracțiuni, respectiv de "viol", "furt" și "lovire", fapte care, potrivit legii penale române, constituie infracțiunile de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) din C. pen., și de tâlhărie, prevăzută de art. 233 - 234 alin. (1) lit. d) din C. pen.

Instanța de control judiciar constată că susținerile contestatorului condamnat privind modificarea pedepsei în executarea căreia se află, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.. nu pot fi reținute în cauză, întrucât, în acord cu prima instanță, nu există situația premisă pentru aplicarea acestor dispoziții, respectiv nu există o altă hotărâre definitivă de condamnare, aplicată pentru comiterea vreunei infracțiuni concurente.

Înalta Curte constată că în prezenta cauză nu este incidentă procedura prevăzută de art. 585 din C. proc. pen., neexistând vreuna dintre situațiile prevăzute la acest articol care să impună modificarea întrucât nu există o altă hotărâre definitivă descoperită cel mai devreme la momentul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei, iar situația juridică a persoanei condamnate era cunoscută instanței care a recunoscut, cu caracter definitiv, hotărârea judecătorească a Tribunalului din Roma, definitivă la data de 23.01.2020, astfel cum a fost reformată prin sentința penală nr. 7829/2018 din 19.02.2019 a Curții de Apel din Roma. În ceea ce privește modalitatea în care această instanță a recunoscut hotărârile judecătorești străine și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 166 alin. (6), (8) și 9 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală republicată, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi contestată și cenzurată prin procedura prevăzută de art. 585 din C. proc. pen., ea putând fi criticată doar prin căile de atac reglementate de legiuitor.

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte, constatând că sentința primei instanțe este legală și temeinică, va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 66/F din data de 18 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul-condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat A., în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 66/F din data de 18 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2023.