ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 678/2022

Ședința publică din data de 01 noiembrie 2022

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2017 din 06.11.2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați, alături de alți inculpați, a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârșirea săvârșirea infracțiunii de contrabandă în formă continuată, prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (perioada mai 2017 - iunie 2018),

S-a reținut că fapta inculpatului A. constă în aceea că, în perioada mai 2017 - iunie 2018, prin 2 (două) acțiuni repetate desfășurate în realizarea aceleiași rezoluții infracționale (la datele de 16.05.2017 și 17.06.2018), inculpatul a deținut și vândut (la data de 16.05.2017 împreună cu numiții B. și C.) cantitatea de 44.229 pachete de țigări, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat de 499.524 RON, din care un număr de 4.229 pachete cu țigări marca Compliment, fără timbre de accizare, de proveniență duty - free, au fost reținute de organele de urmărire penală în urma activităților de constatare directă.

Prin sentința penală nr. 94/F din 05 iunie 2019 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori pronunțată în dosarul nr. x/2018, cu privire la inculpatul A., instanța de fond a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 2 ani, 2 luni și 20 zile închisoare și la pedeapsa complementară a intezicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de "contrabandă" prevăzută de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 C. pen.

S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei principale și accesorii rezultante aplicate inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni.

Împotriva acestei sentințe s-au exercitat apeluri de către părți, printre care și de inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 362/A din data de 20 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D., E., F., A. și G. împotriva sentinței penale nr. 94/F din 5 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

La data de 26.07.2022 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, sub nr. x/2022, contestația la executare formulată de contestatorul - condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 94/F/05.06.2019 a Curții de Apel Galați, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) raportat la art. 595 C. proc. pen. și art. 4 C. pen.

În motivarea contestației, contestatorul - condamnat A. a arătat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 au fost dezincriminate ca urmare a constatării neconstituționalității textului incriminator, prin Decizia nr. 176/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 45/05.05.2022, solicitând încetarea executării pedepselor complementare și accesorii stabilite prin sentința de condamnare, dar și a tuturor incapacităților, interdicțiilor și decăderilor care decurg din sentința penală de condamnare.

Prin sentința penală nr. 101/F din data de 16 august 2022 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 94/F/05.06.2019 a Curții de Apel Galați.

Pentru a dispune astfel, în esență, Curtea de Apel Galați a avut în vedere dispozițiile legale incidente în materie și cele dispuse prin Decizia Curții Constituționale nr. 176/2022 și în raport cu datele concrete ale cauzei în ceea ce îl privește pe contestatorul - condamnat A., instanța a conchis că în speță se impune a se verifica dacă fapta concretă reținută a fi fost comisă de contestator și încadrată în disp. art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (text ce a fost declarat neconstituțional) nu se încadrează în alte dispoziții legale în vigoare și care să o incrimineze ca fiind infracțiune.

Așadar, având în vedere situația de fapt reținută în cauză prin hotărârea definitivă de condamnare, Curtea de Apel Galați a constatat că, întrucât acțiunea de deținerea și vânzare a țigărilor fără timbre de accizare de către contestatorul A. depășește cu mult cantitatea de 10.000 țigarete, fapta reținută în sentința contestată este incriminată în continuare ca infracțiune de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, privind Codul fiscal (în vigoare din 01.01.2016 - text legal care incriminează ca infracțiune deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri), fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, potrivit art. 452 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015.

În consecință, s-a apreciat nefondată cererea contestatorul A. de aplicare a art. 4 C. pen., fapta comisă de acesta regăsindu-se incriminată într-o altă dispoziție legală în vigoare, conform celor arătate.

În ceea ce privește legalitatea pedepsei, instanța de fond a constatat că pedeapsa de 2 ani 2 luni și 20 zile închisoare aplicată contestatorului prin sentința penală nr. 94/F/05.06.2019 a Curții de Apel Galați, nu depășește limita maximă prevăzută de 452 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015 (1 - 5 ani închisoare), așa încât nu se impune a fi redusă.

De asemenea, cu privire la pedepsele complementare și accesorii, s-a menționat că acestea se pot aplica și potrivit noii încadrării juridice a faptei reținute în sarcina contestatorului, neputând fi înlăturate.

Prin urmare, pentru motivele arătate, instanța de fond a respins ca nefondată cererea contestatorul A..

*****

Împotriva acestei sentințe penale, nr. 101/F din data de 16 august 2022 a Curții de Apel Galați, în termen legal, a formulat contestație condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data 07.09.2022, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 04.10.2022, când față de cererea de amânare formulată de apărătorul contestatorului, cauza a fost amânată pentru termenul din 18.10.2022.

Cu prilejul dezbaterilor, la termenul din 18.10.2022, s-au luat concluziile apărării contestatorului și ale parchetului, acestea fiind redate pe larg în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, când totodată, a fost amânată pronunțare pentru data de 01.11.2022.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În ceea ce privește dispozițiile legale aplicabile în speță, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 595 alin. (1) C. proc. pen., având denumirea marginală Intervenirea unei legi penale noi: Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din C. pen.

Art. 4 din C. pen. prevede că: Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 176 din 24 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 451 din 05.05.2022, s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituționale.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 651/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083/20.12.2018, s-a constat că este neconstituțională soluția legislativă cuprinsă în art. 595 alin. (1) din C. proc. pen., care nu prevede și decizia Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare a pedepsei.

Astfel, declararea neconstituționalității unei norme de incriminare are ca efect încetarea executării pedepsei aplicate în temeiul acestei norme.

Art. 3 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., prevede că:

(1) Dispozițiile art. 4 din C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

(2) Dispozițiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Înalta Curte reține că prin cererea contestatorului - condamnat A. s-a solicitat instanței de executare ca, în temeiul art. 595 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 4 din C. pen., să se constate dezincriminarea faptei de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 C. pen., pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani, 2 luni și 20 zile închisoare și pedeapsa complementară a intezicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, prin sentința penală nr. 94/F din 05 iunie 2019 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 362/20.11.2019 a ÎCCJ, ca urmare a declarării neconstituționalității dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.

Înalta Curte constată însă că în speță nu a operat dezincriminarea faptei pentru care a fost condamnat contestatorul A..

Într-adevăr, prin Decizia CCR nr. 176/2022, anterior menționată, s-a constat că art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este neconstituțional.

Prin această decizie, în esență, s-a reținut că infracțiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este, prin elementul său material, o infracțiune de tăinuire, care privește bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri ce provin din contrabandă, a căror deținere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului. De altfel, anterior introducerii în Codul vamal al României a incriminării prevăzute la art. 270 alin. (3), acțiunile/operațiunile prevăzute de această dispoziție legală, în lipsa unui text special, au fost încadrate de către instanțe ca infracțiune de tăinuire.

Curtea a constatat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prin faptul că nu reglementează un prag valoric/temporal cât privește faptele asimilate contrabandei și prin nesocotirea principiului ultima ratio în materie penală, aduc atingere principiului constituțional al statului de drept, consacrat în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

Totodată, s-a reproșat textului de incriminare a infracțiunii de contrabandă asimilată că nereglementând un astfel de prag valoric/temporal, norma este afectată de un viciu de neconstituționalitate și din perspectiva stabilirii de către instanță a pericolului social concret pe care îl prezintă faptele de contrabandă deduse judecății și a aplicării unei pedepse corect individualizate, contrar dispozițiilor constituționale ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.

De asemenea, prin aceeași decizie, instanța de contencios constituțional face trimitere la dispozițiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 care incriminează ca infracțiune "deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri [...]", pedeapsa stabilită fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.

S-a mai reținut că prin Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reținut că "pentru combaterea evaziunii fiscale legiuitorul a incriminat, în mod general, sustragerea de la plata taxelor și impozitelor în Legea nr. 241/2005 și, respectiv, a incriminat în alte legi speciale modalități concrete de sustragere de la plata taxelor, infracțiunile din aceste legi constituind forme specifice de evaziune fiscală. Omisiunea plății taxelor datorate este, așadar, incriminată atât în Codul fiscal, cât și în Legea nr. 241/2005, respectiv în Codul vamal. stfel, infracțiunea din Codul fiscal [art. 2961 alin. (1) lit. l), deținerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal] este un act preparator al evaziunii fiscale incriminat distinct. Situația premisă se referă la depozite clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării. [...] Evaziunea fiscală reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plății taxelor și impozitelor cu privire la bunuri aflate pe teritoriul României, iar infracțiunea de contrabandă reprezintă o infracțiune complexă cu privire la omisiunea plății acelorași taxe și impozite, dacă bunurile au fost introduse în țară în mod fraudulos. Contrabanda reprezintă astfel o normă complexă de incriminare a unei modalități specifice de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea bunurilor cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Obiectul juridic al infracțiunii de evaziune fiscală este diferit de cel al infracțiunii de contrabandă doar prin faptul că în cazul infracțiunii de contrabandă se apără și regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat." În prezent, art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 reglementează o soluție legislativă identică, incriminând ca infracțiune "deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri […]", pedeapsa stabilită fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.

Așadar, în paragraful 35 al Deciziei nr. 176/2022, Curtea Constituțională a reținut că infracțiunile incriminate prin art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 și prin art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituie forme specifice de evaziune fiscală, cea dintâi constituind un act preparator al evaziunii fiscale, iar cea din urmă - contrabanda, atât în varianta-tip, cât și în cazul infracțiunii asimilate contrabandei -, o infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea sau deținerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de accize) care au intrat în țară cu încălcarea regimului juridic al frontierei, încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene, fiind, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală.

În speța de față, se constată că pe baza situației de fapt reținute în cauză, instanțele au statuat cu titlu definitiv că în ceea ce privește fapta impuată inculpatului A. aceasta constată în faptul că, în perioada mai 2017 - iunie 2018, prin 2 acțiuni repetate desfășurate în realizarea aceleiași rezoluții infracționale (la datele de 16.05.2017 și 17.06.2018) a deținut și vândut (la data de 16.05.2017 împreună cu numiții B. și C.) cantitatea de 44.229 pachete de țigări, din care un număr de 4.229 pachete cu țigări marca Compliment, fără timbre de accizare, de proveniență duty - free, care au fost reținute de organele de urmărire penală în urma activităților de constatare directă, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 499.524 RON (reprezentând valoarea în vamă, taxe vamale, accize, TVA, aferente cantităților de țigări traficate), iar această faptă constituie infracțiunea de contrabandă în formă continuată, prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Rezultă astfel că fapta imputată în speță inculpatului A. depășește cu mult pragul valoric de 10.000 țigarete la care face referire art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal anterior menționat.

Așadar, chiar și în situația în care urmare a Deciziei CCR nr. 176/2022 nu ar mai putea fi reținută infracțiunea de contrabandă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006, se constată însă că fapta în discuție, ce formează obiectul cauzei și imputată inculpatului A. în modalitatea anterior reținută, ar întruni condițiile de tipicitate ale infracțiunii de prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal care icriminează "deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete [...]", iar această faptă este sancționează cu pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani, potrivit art. 452 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015.

Prin urmare, se constată că în speță fapta pentru care a fost condamnat contestatorul A. nu a fost dezincriminată.

Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. prevede că: Dispozițiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Or, față de cele anterior reținute, se constată că Decizia Curții Constituționale prin care a operat dezincriminarea infracțiunii de contrabandă asimilată invocată de contestator pe calea prezentului demers juridic reglementat de art. 595 C. proc. pen., nu se aplică în cauza de față, având în vedere că așa cum s-a menționat mai sus, fapta imputată inculpatului A. este incriminată de o lege în vigoare.

Înalta Curte reține că în tot intervalul de timp de la comiterea faptei de către contestator, dispozițiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal incrimina ca infracțiune "deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, [...]".

Prin O.U.G. nr. 85/2022 din 17 iunie 2022 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul fiscal și vamal, publicată în Monitorul Oficial nr. 594 din 17 iunie 2022, respectiv în termenul de 45 zile de la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei CCR nr. 176/2022, a fost redefinită infracțiunea de contrabandă asimilată, în acord cu criticile de neconstituționalitate, la art. III pct. 2 din această ordonanță prevăzându-se că: Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, dacă sunt depășite limitele cantitative sau valorice prevăzute la alin. (2) lit. a).

Din examinarea în concret a faptei contestatorului, astfel cum a fost reținută prin sentința penală definitivă de condamnare, rezultă că în perioada mai 2017 - iunie 2018, inculpatul A. a deținut și vândut cantitatea de 44.229 pachete de țigări, fără timbre de accizare. Ca atare, fapta concretă pentru care a fost condamnat contestatorul nu a fost dezincriminată prin Decizia CCR nr. 176/2022, din moment ce acțiunea de deținere și vânzare a țigărilor fără timbre de accizare imputată contestatorului A. și care depășește cu mult cantitatea de 10.000 țigarete așa cum s-a reținut prin sentința de condamnare, este incriminată în continuare ca infracțiune de dispozițiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Concluzionând, având în vedere că fapta comisă de contestatorul A. se regăsește incriminată într-o altă dispoziție legală în vigoare, nefiind așadar dezincriminată, iar pedeapsa de 2 ani 2 luni și 20 zile închisoare aplicată contestatorului prin sentința de condamnare contestată în cauză nu depășește limita maximă prevăzută de 452 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015 (1 - 5 ani închisoare) și astfel nu se impune a fi redusă, și de asemenea, pedepsele complementare și accesorii putând fi aplicate și potrivit noii încadrării juridice a faptei reținute în sarcina contestatorului, Înalta Curte constată nefondată contestația de față urmând a fi respinsă ca atare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 101/F din data de 16 august 2022 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 101/F din data de 16 august 2022 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 noiembrie 2022.