ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 101/2023

Ședința publică din data de 08 februarie 2023

Deliberând asupra contestației de față, reține următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 192/F/29.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 595 C. proc. pen. cu referire la art. 4 C. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 13/F/23.01.2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția Penală, în dosarul nr. x/2019, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 253/A/28.09.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală.

Pentru a pronunța o astfel de soluție, Curtea, fără a încălca autoritatea de lucru judecat stabilită prin sentința penală nr. 13/F/23.01.2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția Penală, în dosarul nr. x/2019, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 253/A/28.09.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, a constatat că situația de fapt reținută în sarcina contestatorului-condamnat a constat în aceea că împreună cu mai multe persoane, în perioada martie - iunie 2018, prin 8 acțiuni repetate desfășurate în realizarea aceleiași rezoluții infracționale (în datele de 09.03.2018, 10.03.2018, 11.03.2018, 12.03.2018, 12.03.2018, 17.03.2018, 18.03.2018 și 19.03.2018), contestatorul-condamnat a preluat, deținut, transportat, depozitat și vândut cantitatea de peste 8.000 de pachete de țigarete de diferite mărci, de proveniență Republica Moldova sau Ucraina, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de peste 90.125 de RON.

A mai reținut că limitele cantitative prevăzute în art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, text de lege modificat prin O.U.G. nr. 85/17.06.2022 (respectiv, 10.000 de țigarete) au fost depășite în ceea ce îl privește pe contestatorul-condamnat A. (peste 8.000 de pachete de țigări, ceea ce înseamnă peste 160.000 de țigarete).

În același timp, s-a constatat că subsecvent deciziei nr. 176/24.03.2022 a Curții Constituționale, prin O.U.G. 85/17.06.2022 textul de lege care incriminează infracțiunea de contrabandă asimilată (art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006) nu a fost abrogat, ci doar au fost modificate condițiile de incriminare a acestei infracțiuni, pentru ca textul de lege să fie pus în acord cu aspectele statuate prin decizia Curții Constituționale nr. 176/24.03.2022.

Totodată, Curtea a subliniat și faptul că o normă de incriminare, precum este și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, își încetează efectele printr-o lege de abrogare. Însă, prin O.U.G. nr. 85/17.06.2022 textul de lege invocat nu a fost abrogat, ci, așa cum s-a arătat anterior, doar s-au modificat condițiile de incriminare a infracțiunii de contrabandă asimilată.

Or, așa cum a stabilit Curtea Constituțională prin decizia nr. 651/25.10.2018 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083/20.12.2018), conceptele de dezincriminare și abrogare nu se suprapun (paragraful 33 din decizie).

De asemenea, prin decizia nr. 651/25.10.2018, s-a statuat în sensul că, "Atunci când printr-o decizie a Curții Constituționale se constată neconstituționalitatea totală sau parțială a unei norme de incriminare, decizia echivalează, în privința efectelor, cu o lege de dezincriminare" (paragraful 48 al deciziei). Însă, Curtea a constatat că nu aceasta este ipoteza și în prezenta cauză, deoarece, prin decizia nr. 176/24.03.2022, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 prin raportare la nereglementarea în acest text de lege a unor limite, a unui prag valoric/temporal cu privire la acțiunile/operațiunile ce constituie elementul material al infracțiunii de contrabandă asimilată, astfel că, în opinia instanței de contencios constituțional, "Nereglementând un astfel de prag valoric/temporal, norma juridică este afectată de un viciu de neconstituționalitate din perspectiva stabilirii de către instanță a pericolului social concret pe care îl prezintă faptele de contrabandă deduse judecății și a aplicării unei pedepse corect individualizate, contrar art. 124 din Constituție privind înfăptuirea justiției" (paragraful 33 din decizie).

Or, având în vedere că, pe de o parte, prin decizia nr. 176/24.03.2022, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, fără însă ca prin această decizie fapta săvârșită în concret de către contestatorul-condamnat să fie scoasă în afara ilicitului penal (dezincriminată), iar pe de altă parte, fapta săvârșită în concret de către contestatorul-condamnat întrunește, în continuare, condițiile de tipicitate obiectivă a infracțiunii de contrabandă asimilată, astfel cum aceste condiții au fost stabilite prin O.U.G. nr. 85/17.06.2022, Curtea a concluzionat în sensul că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 595 C. proc. pen. rap. la art. 4 C. pen.

II. Împotriva aceste sentințe a formulat contestație persoana condamnată A. la data de 29.11.2022, prin fax, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12.12.2022.

Contestatorul-persoană condamnată A. nu a motivat în scris contestația formulată.

La termenul de judecată fixat pentru soluționarea contestației, 8 februarie 2023, contestatorul-persoană condamnată, prin avocat ales, a reiterat aspectele invocate prin cererea inițială, în sensul admiterii contestației, apreciind hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că prima instanță nu a aplicat decizia Curții Constituționale nr. 176 din 24 martie 2022 prin care s-a constatat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituționale, infracțiunea prevăzută de aceste dispoziții fiind dezincriminată.

De asemenea, a mai invocat că prima instanță nu a aplicat decizia Curții Constituționale nr. 651 din 25.10.2018 prin care s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 4 din C. pen., care nu asimilează efectele unei decizii a Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, este neconstituțională.

A arătată că, deși a intrat în vigoare Ordonanța nr. 85/2022, prima instanță trebuia să facă aplicarea art. 5 C. pen., privind legea penală mai favorabilă, întrucât, la data săvârșirii faptelor, infracțiunea prev. de art. 451 lit. h) nu era prevăzută de lege.

III. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței contestate, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază contestația ca nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Preliminar, Înalta Curte reține că persoana condamnată și-a întemeiat cererea inițială pe dispozițiile art. 595 C. proc. pen.

Potrivit art. 595 alin. (1) C. proc. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din C. pen.

Alin. (2) al aceluiași text de lege prevede că aplicarea dispozițiilor alin. (1) se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a persoanei condamnate de către instanța de executare, iar dacă persoana condamnată se află în executarea pedepsei sau a unei măsuri educative, de către instanța corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, centrul educativ ori centrul de detenție.

Potrivit art. 4 C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Prin decizia nr. 651/2018, publicată în Monitorul Oficial – Partea I nr. 1083 din 20.12.2018, s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 595 alin. (1) din C. proc. pen., care nu prevede și decizia Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei/măsurii educative, este neconstituțională. Totodată, s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 4 din C. pen., care nu asimilează efectele unei decizii a Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, este neconstituțională.

Ca urmare a deciziei nr. 651/2018 a Curții Constituționale, se constată că aplicarea legii de dezincriminare în condițiile art. 4 C. pen. este incidentă în cazul legilor propriu-zise, ordonanțelor de urgență ale Guvernului, dar și în cazul actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale ca urmare a soluționării de către Curtea Constituțională a unei excepții de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor de judecată.

Practic, sunt incidente dispozițiile legii de dezincriminare:

- când este suprimată o incriminare din legea veche, aceasta nemaiavând corespondent în legea nouă;

- când, prin prevederile noii legi, se restrânge sfera de incidență a unui anumit text, astfel încât fapta concret comisă de inculpat nu mai întrunește condițiile impuse de acesta;

- atunci când se admite o excepție de neconstituționalitate a unei norme de incriminare, cu consecința constatării neconstituționalității întregului text de incriminare.

Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., dispozițiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

De asemenea, art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevede că dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

Având în vedere aceste dispoziții, organele judiciare au obligația de a evalua in concreto incidența legii de dezincriminare raportându-se la situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța care a soluționat conflictul penal, cu privire la care se va analiza dacă în continuare fapta este tipică prin raportare la alte norme în vigoare sau la noua reglementare, astfel cum a fost pusă în acord cu normele declarate neconstituționale.

Înalta Curte reține că prin cererea formulată, persoana condamnată a invocat decizia Curții Constituționale nr. 176 din 24 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 451 din 5 mai 2022, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, pentru care a fost condamnat, sunt neconstituționale.

Astfel, a solicitat să se constate dezincriminarea faptei de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 13/F/23.01.2020 A Curții de Apel Galați – secția Penală, definitivă prin decizia nr. 253/28.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 176/24.03.2022 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 451/05.05.2022, s-a constatat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituționale.

Art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal avea la data faptei următorul conținut:

(1) Introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Constituie, de asemenea, infracțiune de contrabandă și se pedepsește potrivit alin. (1):

a) introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

b) introducerea în sau scoaterea din țară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor și mai mică de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.

(3) Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Este adevărat că prin Decizia CCR nr. 176/2022, anterior menționată, s-a constat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituționale, însă organele judiciare au obligația de a verifica, în condițiile art. 3 din Legea 187/2012, dacă în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 4 din C. pen., sub aspectul dezincriminării faptei, respectiv au obligația de a verifica dacă faptele persoanei condamnate sunt incriminate de o altă lege în vigoare, chiar și sub o altă denumire.

Totodată, prin aceeași decizie, instanța de contencios constituțional face trimitere la dispozițiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal care incriminează ca infracțiune, printre altele, deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, pedeapsa fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.

Astfel, reține că evaziunea fiscală reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plății taxelor și impozitelor cu privire la bunuri aflate pe teritoriul României, iar infracțiunea de contrabandă reprezintă o infracțiune complexă cu privire la omisiunea plății acelorași taxe și impozite, dacă bunurile au fost introduse în țară în mod fraudulos. Contrabanda reprezintă astfel o normă complexă de incriminare a unei modalități specifice de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea bunurilor cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Obiectul juridic al infracțiunii de evaziune fiscală este diferit de cel al infracțiunii de contrabandă doar prin faptul că în cazul infracțiunii de contrabandă se apără și regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.

În prezent, art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 reglementează o soluție legislativă identică, incriminând ca infracțiune deținerea de către orice persoană sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, cu excepția celor deținute în antrepozitul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, tutun de fumat peste 1 kg, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri, pedeapsa stabilită fiind închisoarea de la 1 la 5 an.

Concluzionând, Curtea a constatat că infracțiunile incriminate prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 și prin art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituie forme specifice de evaziune fiscală, cea dintâi constituind un act preparator al evaziunii fiscale, iar cea din urmă - contrabanda, atât în varianta-tip, cât și în cazul infracțiunii asimilate contrabandei, o infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea sau deținerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de accize) care au intrat în țară cu încălcarea regimului juridic al frontierei, încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene, fiind, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală. Practic, într-o manieră neuniformă, legiuitorul a stabilit un plafon valoric (respectiv peste limita a 10.000 de țigarete) doar pentru infracțiunea reglementată în Codul fiscal la art. 452 alin. (1) lit. h), în timp ce, în cazul infracțiunii de contrabandă, în varianta "asimilată", legiuitorul nu mai reglementează o limită valorică similară.

Revenind la faptele pentru care a avut loc condamnarea contestatorului, Înalta Curte reține că prin hotărârea de condamnare s-a reținut în sarcina acestuia că, împreună cu mai multe persoane, în perioada martie - iunie 2018, prin 8 acțiuni repetate desfășurate în realizarea aceleiași rezoluții infracționale (în datele de 09.03.2018, 10.03.2018, 11.03.2018, 12.03.2018, 12.03.2018, 17.03.2018, 18.03.2018 și 19.03.2018) a preluat, deținut, transportat, depozitat și vândut cantitatea de peste 8.000 de pachete de țigarete de diferite mărci, de proveniență Republica Moldova sau Ucraina, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de peste 90.125 de RON.

Raportat la considerațiunile teoretice anterior menționate și la situația de fapt reținută cu autoritate de lucru judecat de către instanța care a pronunțat soluția de condamnare a contestatorului, Înalta Curte este chemată să decidă dacă în continuare faptele, astfel cum au fost ele reținute, sunt în continuare tipice sau au fost dezincriminate ca urmare a deciziei nr. 176/2022 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României erau neconstituționale.

Analizând dispozițiile anterior menționate prin raportare la situația de fapt reținută în sentința penală nr. 13/F/23.01.2020 A Curții de Apel Galați – secția Penală, definitivă prin decizia nr. 253/28.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția Penală, Înalta Curte constată că în baza deciziei nr. 176/2022 a Curții Constituționale nu a operat dezincriminarea faptei pentru care contestatorul a fost condamnat, fiind incidente dispozițiile art. 3 alin. (2) Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., care prevăd că dispozițiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Astfel, se constată că faptele sunt în continuare incriminate de legiuitor potrivit art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal (în vigoare la data faptelor) și sancționate prin dispozițiile art. 452 alin. (2) lit. b) din aceeași lege cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Înalta Curte constată că pragul de 10.000 de țigarete prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 a fost depășit în condițiile în care se reține că persoana condamnată a preluat, deținut, transportat, depozitat și vândut cantitatea de peste 8.000 de pachete de țigarete (aproximativ 160.000 țigarete, cum corect a reținut și instanța de fond).

Concluzionând, chiar dacă dispozițiile care reglementează infracțiunea de contrabandă în formă asimilată prevăzută de dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 au fost declarate neconstituționale, faptele contestatorului și-au păstrat caracterul infracțional, fiind incriminate în cuprinsul dispozițiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal.

Chiar trecând peste aceste considerațiuni, Înalta Curte reține că ulterior datei la care dispozițiile art. 270 alin. (3) din Codul vamal au fost declarate neconstituționale, legiuitorul a intervenit în interiorul celor 45 de zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, astfel cum prevăd dispozițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, și a pus în acord prevederile art. 270 alin. (3) din Codul vamal cu dispozițiile Constituției.

Astfel, prin O.U.G. nr. 85/11.07.2022 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul fiscal și vamal (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 594 din 17 iunie 2022), s-au modificat condițiile de incriminare a infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind C. pen. al României, după cum urmează:

a) introducerea în/sau scoaterea din țară, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă sunt depășite limitele cantitative prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în cazul produselor accizabile supuse marcării, sau dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 de RON, în cazul produselor accizabile nesupuse marcării, și mai mare de 40.000 de RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

b) introducerea în/sau scoaterea din țară, de două sau mai multe ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă prin fiecare introducere sau scoatere din țară nu sunt depășite limitele cantitative sau valorice prevăzute la lit. a), însă cumulat, sunt depășite aceste limite;.

(3) Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, dacă sunt depășite limitele cantitative sau valorice prevăzute la alin. (2) lit. a).

Astfel, incriminarea nouă a preluat în liniile sale generice conținutul (ideea de bază) pe care se edificase și în varianta anterioară infracțiunea de contrabandă, instituind un prag valoric/temporal cu privire la acțiunile/operațiunile ce constituie elementul material al infracțiunii de contrabandă asimilată.

În concluzie, faptele pentru care s-a pronunțat soluția de condamnare întrunesc în continuare elementele de tipicitate ale infracțiunii de contrabandă asimilată, prev. de art. 270 alin. (3) din Codul vamal (forma actuală).

Cât privește solicitarea vizând aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată, reținând că analiza acestei instituții poate fi realizată numai prin prisma dispozițiilor art. 6 C. pen. (aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei), raportat la momentul procesual în care a fost invocată.

Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

Or, analizând această critică, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 6 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, întrucât contestatorul, prin sentința penală nr. 13/F/23.01.2020 A Curții de Apel Galați – secția Penală, definitivă prin decizia nr. 253/28.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția Penală, a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.. Această infracțiune, la data săvârșirii faptelor, era pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani.

Până la modificarea instituită prin O.U.G. nr. 85/17.06.2022, infracțiunea prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, privind Codul fiscal era pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Astfel, având în vedere că pedeapsa de 5 ani la care a fost condamnat contestatorul prin sentința penală nr. 13/F/23.01.2020 A Curții de Apel Galați – secția Penală, definitivă prin decizia nr. 253/28.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția Penală, se încadrează atât între limitele de pedeapsă prev. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., (5 ani-15 ani), cât și între limitele prev. de. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (1-5 ani), în cauză nu sunt incidente dispozițiile privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază criticile nefondate și, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 192/F din data de 29 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 192/F din data de 29 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 februarie 2023.