ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra disjungerii cauzei cu privire la inculpatul A., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 din 23 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Oradea, cu formarea unui nou dosar pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2013 din 23 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Oradea, au fost trimiși în judecată alături de inculpatul A. și inculpații B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L.

Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de constituire a unui grup organizat prevăzută de disp. art. 367 alin. (1) din C. pen., în fapt, în sarcina acestuia, reținându-se că în perioada august - septembrie 2012, în vederea obținerii unor câștiguri materiale, inculpatul A. a inițiat și a constituit alături de inculpatul F. și alte două persoane neidentificate, cunoscute sub apelativul "M." și "N.", un grup infracțional organizat a cărui scop a fost identificarea și racolarea de persoane de origine afro-asiatică pe care să le călăuzească sau transporte în vederea trecerii ilegale peste frontiera de stat a României în Ungaria și apoi în țări din Europa Occidentală.

Potrivit art. 367 alin. (1) din C. pen., inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Alin. (6) al aceluiași articol, definește grupul infracțional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni

Potrivit art. 46 alin. (1) din C. proc. pen., pentru motive temeinice privind mai buna desfășurare a judecății, instanța poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpați sau la unele dintre infracțiuni.

Dispozițiile art. 43 alin. (1) din C. proc. pen., statuează că instanța dispune reunirea cauzelor în cazul infracțiunii continuate, al concursului formal de infracțiuni sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracțiune.

Înalta Curte constată că din descrierea faptei, astfel cum s-a menționat anterior, rezultă că inculpatul A. a avut legătură în prezenta cauză doar cu inculpatul F.. Or, atâta vreme cât doi dintre cei trei membri ai grupului infracțional organizat, așa cum prevede legea, sunt cunoscuți, al treilea fiind necunoscut, nu impietează asupra analizării infracțiunii, chiar dacă față de inculpatul F. se dispune disjungerea cauzei. Cu privire la ceilalți inculpați se poate constata, din actul de sesizare, că nu există nici un fel de legătură cu inculpatul A.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere și împrejurarea că infracțiunile reținute atât în sarcina inculpatului F., cât și a inculpatului A., nu fac parte dintre infracțiunile prevăzute în disp. 43 alin. (1) C. proc. pen., respectiv infracțiune continuată, concurs formal de infracțiuni sau alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracțiune, situații în care disjungerea nu ar fi fost posibilă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 46 din C. proc. pen., va disjunge cauza cu privire la inculpatul A., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 din 23 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Oradea, cu formarea unui nou dosar pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.

Va trimite cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 privind pe inculpații B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L. trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 din 23 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Oradea, spre competentă soluționare la Tribunalul Bihor, aceasta ținând loc și de regulator de competență.

Constituția României prevede, în art. 126 alin. (1), că justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Implementând în legislația organică prevederile constituționale amintite, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară stabilește că justiția se realizează prin următoarele instanțe judecătorești: Înalta Curte de Casație și Justiție, curți de apel, tribunale, tribunale specializate, instanțe militare, judecătorii.

Rezultă, așadar, că Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța ierarhic superioară tuturor celorlalte instanțe judecătorești din România.

Totodată, reglementând procedura de soluționare a conflictelor de competență, art. 51 alin. (1) din C. proc. pen. prevede că rezolvarea situațiilor în care două sau mai multe instanțe se recunosc competente ori își declină competența reciproc revine instanței ierarhic superioare.

Din interpretarea dispozițiilor mai sus amintite, rezultă că, în condițiile în care Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța ierarhic superioară tuturor celorlalte instanțe judecătorești din România, hotărârea acesteia prin care trimite o cauză spre competentă soluționare la o altă instanță reprezintă atât declinator de competență, cât și regulator de competență.

Prin urmare, hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța căreia i se trimite cauza spre soluționare, care nu are dreptul de a refuza judecarea cauzei sub motivul că nu este competentă, cu excepția cazului în care din cercetarea judecătorească rezultă elemente noi care atrag competența altei instanțe, situație care, însă, nu se regăsește în speță.

În același sens sunt și dispozițiile art. 135 din C. proc. civ. (aplicabile potrivit art. 2 alin. (2) din C. proc. civ.), în conformitate cu care nu se poate crea conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție, iar hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere.

Pentru a-i da posibilitatea inculpatului A. de a fi asistat de apărătorul său ales, deși asistența juridică nu este obligatorie, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 356 alin. (3) din C. proc. pen., va amâna cauza și va stabili un nou termen de judecată în dosarul nou format în ceea ce îl privește pe acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 46 din C. proc. pen., disjunge cauza cu privire la inculpatul A., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 din 23 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Oradea, cu formarea unui nou dosar pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Trimite cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 privind pe inculpații B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L. trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 din 23 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Oradea, spre competentă soluționare la Tribunalul Bihor.

Stabilește termen de judecată în dosarul nou format privind pe A. la data de 12 aprilie 2022, ora 13, Sala secției penale.

Inculpatul A. primește termen în cunoștință, în conformitate cu dispozițiile art. 353 alin. (2) din C. proc. pen., urmând a nu mai fi citat.

Pune în vedere inculpatului A. și apărătorului său ales că este ultimul termen acordat pentru motive privind pregătirea apărării.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial al apărătorilor din oficiu pentru inculpații B., J. și H. în cuantum de câte 350 RON rămâne în sarcina statului și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorilor din oficiu pentru inculpații D., L., C., G. și F. în cuantum de câte 1253 RON rămâne în sarcina statului și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29 martie 2022.

GGC - ED