ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 552/27.07.2021 a Judecătoriei Sectorului 3 București, pronunțată în dosarul penal nr. x/2021, s-a dispus în baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 3 ani închisoare, ce va fi executată în condițiile art. 60 din C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului perioada arestării preventive a acestuia, de la data de 12.05.2021 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul A. în cauză.

S-a constatat că persoana vătămată SC B. SRL, prin reprezentant legal, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Prin Decizia penală nr. 1105/A din data de 02 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a dispus admiterea apelului declarat de apelantul inculpat A. împotriva Sentinței penale nr. 552 din 27.07.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în Dosarul nr. x/2021.

S-a desființat în parte sentința apelată și în rejudecare s-a redus pedeapsa aplicată apelantului inculpat A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. de la 3 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Prin încheierea din 01 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 1105/A din data de 02 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, a trimis cauza la Completul 5 în vederea soluționării și a acordat termen la data de 29.03.2022, reținând că aspectele invocate în cererea de recurs în casație pot fi valorificate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București vizează aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina inculpatului A., prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. Astfel, s-a menționat că inculpatul a optat și instanța a judecat cauza în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, însă acesta a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie, iar în această situație, după aplicarea dispozițiilor care au ca efect reducerea pedepsei și a dispozițiilor care au ca efect agravarea răspunderii penale, s-a susținut de către parchet că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost condamnat este închisoare de la 2 la 7 ani, iar pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată de instanța de apel, este sub minimul special prevăzut de lege.

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. Instanța de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Așadar, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecință, recursul în casație nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, așa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., acesta este incident în situația în care " s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege ".

Cazul de casare menționat vizează acele situații în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

În jurisprudența recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, delimitându-se sfera de aplicabilitate a cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., s-a statuat că acesta vizează nu doar erori de drept produse urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, ci și regimul sancționator în totalitate, respectiv pedepse principale, complementare sau accesorii și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută (Decizia penală nr. 543/RC/14 decembrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2016).

Astfel, pornind de la scopul recursului în casație impus prin dispozițiile art. 433 din C. proc. pen., se constată că instanța supremă, în cadrul cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., analizează doar legalitatea unei pedepse sub aspectul particular al felului ori limitelor speciale, respectiv aplicarea acesteia în afara limitelor determinate de legiuitor.

Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că, prin Decizia penală nr. 1105/A din data de 02 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, conform art. 60 din C. pen.

Pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. se constată că pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de la 2 la 7 ani.

Conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Potrivit art. 43 alin. (5) din C. pen. penal, dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.

În cauză, prin reținerea atât a beneficiului reducerii pedepselor ca urmare a procedurii simplificate, cât și a cauzei de agravare constând în starea de recidivă postexecutorie, instanța de apel a aplicat o pedeapsă nelegală, întrucât limitele reduse și ulterior majorate ale pedepselor care se puteau aplica în cauză erau între 2 și 7 ani închisoare or, instanța de apel, a aplicat pedeapsa de 1 an și 6 luni ani închisoare. Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, în sensul aplicării unei pedepse inferioare limitei legale prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

În acest context, Înalta Curte reține că nelegalitatea constatată privind pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța de recurs în casație, deoarece implică chestiuni de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, instanță ce va trebui să aibă în vedere toate elementele privind individualizarea pedepsei identificate în considerentele deciziei atacate.

De asemenea, având în vedere limitele casării și dispozițiile art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., instanța căreia i se va trimite cauza nu va păși la o judecată efectivă a cauzei, ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să își reia cursul fiind încheierea de dezbateri.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 1105/A din data de 02 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală și în consecință:

Va casa decizia penală recurată și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel București.

Va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 1010/2021 din data de 04 noiembrie 2021, emis în baza Sentinței nr. 552/27.07.2021 a Judecătoriei Sector 3 București, modificată prin Decizia penală nr. 1105/A din 02 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea acestui mandat, dacă nu este arestat sau deținut în altă cauză.

Cheltuielile judiciare ocazionate de calea de atac a parchetului vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 1105/A din data de 02 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, și în consecință:

Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel București.

Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 1010/2021 din data de 04 noiembrie 2021, emis în baza Sentinței nr. 552/27.07.2021 a Judecătoriei Sector 3 București, modificată prin Decizia penală nr. 1105/A din 02 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea acestui mandat, dacă nu este arestat sau deținut în altă cauză.

Cheltuielile judiciare ocazionate de calea de atac a parchetului rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2022.

GGC - ED