ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1042/2021

Deliberând asupra contestației formulate de contestatorul persoană solicitată A., constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 279/PI din data de 04.12.2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Germania la data de 10.11.2021, în Dosarul nr. x de către Judecătoria Augsburg - Germania, pe numele persoanei solicitate A. - cetățean român, și predarea acesteia către organele judiciare din Germania.

S-a constata că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Germania și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 modificată, a dispus arestarea numitului A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 04.12.2021 până la data de 02.01.2021 inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Germania.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut ca la data de 03.12.2021 s-a înregistrat la Curtea de Apel Timișoara adresa autorităților judiciare din Germania care au solicitat punerea în executare pe numele persoanei solicitate A., cetățean român, a mandatului european de arestare la data de 10.11.2021, în Dosarul nr. x de către Judecătoria Augsburg - Germania în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea unui număr de 4 infracțiuni de bancrută și 25 de infracțiuni de neplată abuzivă și delapidare de remunerație.

În fapt, s-a reținut că "a fost deținătorul întreprinderii individuale B. - A., cu sediul în Germania iar, prin decizia Judecătoriei Kempten -Instanța pentru cauze de insolvență, la data de 16.07.2020, s-a deschis procedura de insolvență asupra averii numitului A. Conștient de perspectiva sechestrului asupra contului său de la C., A. a deschis, din data de 05.02.2020, un cont nou la D., redirecționând în acesta plățile din partea prestatorilor de servicii de curierat E. și F. Astfel, în contul existent la C. n-au mai intrat, începând din martie 2020, plăți din partea beneficiarilor E. și F., cu consecința că sechestrul aplicat în favoarea creditorilor a rămas în mare parte fără efect. Totodată, A. a ridicat în mai multe rânduri numerar din contul deschis la D., astfel, în perioada lunilor martie - iunie 2020, aceste retrageri au însumat 266.400,00 euro. După scăderea cheltuielilor operative achitate în numerar în cuantum de 131.580,00 euro, constând în special în salarii, în cele trei luni martie - iunie 2020 au rămas elemente de avere în cuantum de 134.820,00 euro, pe care A. le-a transferat în altă parte, sustrăgându-le în acest fel masei credale.".

S-a constatat că față de persoana solicitată s-a dispus, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, reținerea pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 03.12.2021, ora 12:42 până la data de 04.12.2021, ora 12:42.

S-a mai notat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 87 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, s-a constatat că nu este incident vreun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, nefiind incidentă nici vreo cauză de amânare a predării, conform art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1), (2) din aceeași lege.

Totodată, prima instanță a reținut că, principiul recunoașterii reciproce care stă la baza structurii Deciziei-cadru 2002/584, presupune, potrivit art. 1 alin. (2) din aceasta, că statele membre sunt, în principiu, obligate să dea curs unui mandat european de arestare (Hotărârea din 16 noiembrie 2010, Mantello, C-261/09, EU:C:2010:683, punctul 36). Astfel, potrivit dispozițiilor Deciziei-cadru 2002/584, statele membre nu pot refuza executarea unui astfel de mandat decât în cazurile de neexecutare obligatorie prevăzute la art. 3, precum și în cazurile de neexecutare facultativă enumerate la articolele 4 și 4a din aceasta. În plus, executarea unui mandat european de arestare nu poate fi supusă de autoritatea judiciară de executare decât condițiilor definite la art. 5 din decizia-cadru (Hotărârea Curții din 29 ianuarie 2013, Radu, C-396/11, EU:C:2013:39, punctul 36). Prin urmare, autoritățile judiciare din România sunt obligate să pună în executare mandatul european de arestare chiar dacă persoana solicitată susține că apărătorul său ales din Italia ar fi formulat recurs împotriva măsurii preventive.

În ceea ce privește susținerile persoanei solicitate relativ la faptul că nu este vinovat și nu a cunoscut conținutul înscrisurilor semnate, Curtea de Apel a constatat că nu este abilitată a analiza vinovăția sau nevinovăția acestuia, competența revenind autorităților judiciare emitente a mandatului european de arestare.

Împotriva Sentinței nr. 279/PI din data de 04.12.2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.a formulat contestație persoana solicitată A. care a solicitat admiterea contestației astfel cum a fost formulată, invocând dispozițiile art. 84 alin. (1) și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. A mai susținut că persoana solicitat are un domiciliu stabil în România, un loc de muncă și o familie.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că, în cauza pendinte, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu număr de referință nr. 28, emis la data de 10 noiembrie 2021 de către autoritățile judiciare din Germania pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării urmăririi penale în legătură cu săvârșirea unui număr de 4 infracțiuni de bancrută și 25 de infracțiuni de neplată abuzivă și delapidare de remunerație, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de 15 ani închisoare.

Deopotrivă, Înalta Curte reține că instanța de fond a constatat în mod corect că infracțiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, faptele care stau la baza emiterii mandatului european de arestare constituind infracțiunea de bancrută frauduloasă prev. de art. 241 C. pen. român și de delapidare, prev. de art. 295 C. pen. român, fiind astfel, pe de o parte, îndeplinită condiția dublei incriminări, iar pe de altă parte, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, în mod corect s-a reținut că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa.

În continuare, Înalta Curte notează că din actele și lucrările existente la dosarul cauzei rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autoritățile judiciare române într-o altă cauză penală.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reține că instanța de fond, în mod temeinic și legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Germania și, pe cale de consecință, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.

Potrivit art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare trebuie să conțină următoarele informații: a) identitatea și cetățenia persoanei solicitate; b) denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și adresa de e-mail ale autorității judiciare emitente; c) indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și 97 din prezenta lege; d) natura și încadrarea juridică a infracțiunii, ținându-se seama mai ales de prevederile art. 97; e) o descriere a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate; f) pedeapsa pronunțată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracțiunea săvârșită; g) dacă este posibil, alte consecințe ale infracțiunii.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că împrejurarea reglementată de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 rep constituie motiv facultativ de refuz al executării unui mandat european de arestare și nu motiv obligatoriu, astfel că autoritatea de executare poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar dacă se referă la infracțiunii care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită, conform dispozițiilor art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, este temeinică și legală, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 279/PI din data de 04.12.2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

Deopotrivă, reținând culpa procesuală a persoanei solicitate A. în formularea prezentei contestații, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 279/PI din data de 04.12.2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 decembrie 2021.

GGC - ED