ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 605/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Primind spre soluționare - prin declinare de competență de la Judecătoria Timișoara - cererea reclamantului I.M. de evacuare a pârâtei SC M.G.C. SRL din imobilul proprietatea sa situat în Timișoara, Tribunalul Timiș a pronunțat sentința civilă nr. 1932 din 26 mai 2006. Prin hotărârea de mai sus s-a luat act de renunțarea la judecarea cererii principale formulată de reclamant, s-a admis, în parte, cererea reconvențională a pârâtei cu obligarea reclamantului la plata sumei de 6.183.000 lei reprezentând fondul de rulment și fondul de reparații, fiind respinse restul pretențiilor, cu compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs pârâta SC M.G.C. SRL Timișoara care a solicitat ca reclamantul să fie obligat și la plata sumei de 12.000 lei întrucât din culpa acestuia constând în debranșarea imobilului de la alimentarea cu energie electrică i s-au produs pagube pe serverul de date, precum și la plata chiriei încasată în plus și la plata de daune morale. Prin Decizia civilă nr. 73/A din 26 martie 2006 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința instanței de fond, a obligat pe reclamantă la plata de daune în sumă de 12.000 lei și 5134,77 lei cu titlu de chirie, respingând petitul privind obligarea acestuia la plata daunelor morale de 10.000 lei, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței apelate și obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată în sumă totală de 2.195 lei.

Pentru a pronunța hotărârea de mai sus instanța de apel a ținut cont de concluziile raportului tehnic de expertiză dispus și efectuat în cauză, cuprins între filele 55-62 din dosarul instanței de apel, reținându-se cu privire la daunele morale solicitate de pârâtă că acestea nu au fost dovedite. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamantul care a susținut că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale a instanțelor și că este nelegală față de prevederile art. 292 C. proc. civ., a declarat recurs și pârâta nemulțumită că nu i-au fost acordate daunele morale solicitate pentru prejudiciul de imagine cauzat societății. Recursurile sunt nefondate.

I. Cu privire la recursul reclamantului. Susținerea din recursul reclamantului potrivit cu care hotărârile pronunțate în cauză sunt lovite de nulitate absolută întrucât au fost încălcate regulile de competență materială a instanțelor, respectiv că nu Tribunalul Timiș trebuia să judece în primă instanță cauza, ci Judecătoria Timișoara este neîntemeiată. Ținând seama că prin cererea sa de chemare în judecată, reclamantul a solicitat evacuarea pârâtei din imobilul în care desfășura activități de comerț, prin aplicarea dispozițiilor art. 3 C. com. raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) teza finală, corect Tribunalul Timiș a judecat în primă instanță acțiunea reclamantului și cererea reconvențională formulată în cauză de pârâtă.

Nici critica din recursul reclamantului referitoare la încuviințarea de către instanța de apel a unor mijloace de apărare în favoarea pârâtei, altele decât cele invocate în primă instanță sau cele arătate în motivarea apelului, nu este întemeiată. Apelul fiind o cale devolutivă de atac, în interesul unei bune administrări a justiției, posibilitatea instanței să încuviințeze și administreze probele a căror necesitate rezultă din dezbateri - așa cum prevede art. 292 alin. (1) C. proc. civ. ultima teză a fost avută în vedere de Curtea de Apel București cu ocazia judecării apelului din prezenta cauză, care și din această perspectivă a pronunțat o hotărâre corectă. II. Cu privire la recursul pârâtei Recurenta-pârâtă a criticat în recursul său neacordarea de către instanța de apel a daunelor morale pentru prejudiciul de imagine creat societății evaluat la suma de 10.000 lei, respectiv respingerea petitului din cererea reconvențională referitor la aceste daune.

Pretenția de mai sus a fost analizată și ca motiv de apel, ocazie cu care a fost respinsă pe considerentul că din analiza actelor dosarului nu s-a dovedit producerea acestor daune. Cum corect s-a menționat în hotărârea recurată, partea care face o afirmație în proces are obligația și de a o dovedi așa cum cer dispozițiile art. 1169 C. civ. În consecință, recursurile declarate în cauză sunt nefondate și prin aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate recursurile declarate de reclamantul I.M. și pârâta SC M.G.C. SRL Timișoara împotriva Deciziei nr. 73/A din 26 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2008.