ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 605/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Primind spre soluționare - prin declinare de

competență de la Judecătoria Timișoara - cererea reclamantului I.M. de evacuare

a pârâtei SC M.G.C. SRL din imobilul proprietatea sa situat în Timișoara,

Tribunalul Timiș a pronunțat sentința civilă nr. 1932 din 26 mai 2006.

Prin hotărârea de mai

sus s-a luat act de renunțarea la judecarea cererii principale formulată de

reclamant, s-a admis, în parte, cererea reconvențională a pârâtei cu obligarea

reclamantului la plata sumei de 6.183.000 lei reprezentând fondul de rulment și

fondul de reparații, fiind respinse restul pretențiilor, cu compensarea

cheltuielilor de judecată efectuate de părți.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat recurs pârâta SC M.G.C. SRL Timișoara

care a solicitat ca reclamantul să fie obligat și la plata sumei de 12.000 lei

întrucât din culpa acestuia constând în debranșarea imobilului de la

alimentarea cu energie electrică i s-au produs pagube pe serverul de date,

precum și la plata chiriei încasată în plus și la plata de daune morale.

Prin Decizia civilă nr.

73/A din 26 martie 2006 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a admis

apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința instanței de fond, a obligat pe

reclamantă la plata de daune în sumă de 12.000 lei și 5134,77 lei cu titlu de

chirie, respingând petitul privind obligarea acestuia la plata daunelor morale

de 10.000 lei, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței apelate și

obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată în sumă totală de 2.195 lei.

Pentru a pronunța

hotărârea de mai sus instanța de apel a ținut cont de concluziile raportului

tehnic de expertiză dispus și efectuat în cauză, cuprins între filele 55-62 din

dosarul instanței de apel, reținându-se cu privire la daunele morale solicitate

de pârâtă că acestea nu au fost dovedite.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri au declarat recurs reclamantul care a susținut că hotărârea

recurată a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale a instanțelor și

că este nelegală față de prevederile art. 292 C. proc. civ., a declarat recurs

și pârâta nemulțumită că nu i-au fost acordate daunele morale solicitate pentru

prejudiciul de imagine cauzat societății.

Recursurile sunt

nefondate.

I. Cu privire la

recursul reclamantului.

Susținerea din

recursul reclamantului potrivit cu care hotărârile pronunțate în cauză sunt

lovite de nulitate absolută întrucât au fost încălcate regulile de competență

materială a instanțelor, respectiv că nu Tribunalul Timiș trebuia să judece în

primă instanță cauza, ci Judecătoria Timișoara este neîntemeiată.

Ținând seama că prin

cererea sa de chemare în judecată, reclamantul a solicitat evacuarea pârâtei

din imobilul în care desfășura activități de comerț, prin aplicarea

dispozițiilor art. 3 C. com. raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a)

teza finală, corect Tribunalul Timiș a judecat în primă instanță acțiunea

reclamantului și cererea reconvențională formulată în cauză de pârâtă.

Nici critica din

recursul reclamantului referitoare la încuviințarea de către instanța de apel a

unor mijloace de apărare în favoarea pârâtei, altele decât cele invocate în

primă instanță sau cele arătate în motivarea apelului, nu este întemeiată.

Apelul fiind o cale

devolutivă de atac, în interesul unei bune administrări a justiției,

posibilitatea instanței să încuviințeze și administreze probele a căror

necesitate rezultă din dezbateri - așa cum prevede art. 292 alin. (1) C. proc. civ.

ultima teză a fost avută în vedere de Curtea de Apel București cu ocazia

judecării apelului din prezenta cauză, care și din această perspectivă a

pronunțat o hotărâre corectă.

II. Cu privire la

recursul pârâtei

Recurenta-pârâtă a

criticat în recursul său neacordarea de către instanța de apel a daunelor

morale pentru prejudiciul de imagine creat societății evaluat la suma de 10.000

lei, respectiv respingerea petitului din cererea reconvențională referitor la

aceste daune.

Pretenția de mai sus

a fost analizată și ca motiv de apel, ocazie cu care a fost respinsă pe

considerentul că din analiza actelor dosarului nu s-a dovedit producerea acestor

daune.

Cum corect s-a

menționat în hotărârea recurată, partea care face o afirmație în proces are

obligația și de a o dovedi așa cum cer dispozițiile art. 1169 C. civ.

În consecință,

recursurile declarate în cauză sunt nefondate și prin aplicarea prevederilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate recursurile declarate de reclamantul

I.M. și pârâta SC M.G.C. SRL Timișoara

împotriva Deciziei nr. 73/A din 26 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2008.