ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3254/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3254/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor
de față:
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 90/2012 din 15 mai
2012, Tribunalul Satu Mare, secția penală, în baza art. 3 alin. (2) din Legea
nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen., art. 74 lit. a),
art. 76 lit. a) C. pen. și art. 65 C. pen. a condamnat pe inculpatul V.R. la o
pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen., pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare
risc fără drept.
În baza art. 4 alin.
(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen.,
art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o
pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare și
deținere de droguri de mare risc fără drept în vederea consumului propriu.
A contopit pedepsele,
urmând ca inculpatul V.R. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare
și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
A aplicat art. 71 -
64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 17 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea cantității de 153 comprimate
ecstasy și drogurilor de mare risc rămase în urma constatării tehnico-științifice,
iar în baza art. 18 din același act normativ a dispus distrugerea comprimatelor
confiscate.
Pentru a hotărî
astfel instanța de fond, a reținut că prin rechizitoriul nr. 12/D/P/2012 al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -
Biroul Teritorial Satu Mare, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de
libertate, a inculpatului V.R., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de
art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și de art. 3 alin. (2) din același act
normativ.
În sarcina
inculpatului s-a reținut că, în cursul lunii februarie 2012, acesta a cumpărat
și deținut fără drept 154 pastile ecstasy, pe care în data de 24 februarie 2012
le-a introdus în țară, prin P.V. Petea, acestea fiind găsite asupra sa de
organele de control.
La termenul de
judecată din 5 octombrie 2011, inculpatul prezent în instanță a arătat că
recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și că este de acord ca
judecata să aibă loc exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire
penală.
Instanța a admis
solicitarea inculpatului, constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 320
1
C. proc. pen. și, trecând la judecata cauzei în procedura simplificată a
constatat următoarele:
În data de 24
februarie 2012, ora 11
20
, inculpatul V.R. s-a prezentat la intrarea
în țară în P.T.F. Petea.
Cu prilejul
controlului de frontieră inculpatul a menționat că nu are nimic de declarat.
Ulterior acestei
declarații, autoritățile de frontieră i-au cerut inculpatului să scoată
bunurile pe care le are în buzunare.
Din buzunarul
interior al hainei tip geacă cu care era îmbrăcat, inculpatul a scos două pungi
de plastic, care conțineau 153 comprimate de formă rotundă și culoare roz.
În același buzunar
autoritățile vamale au mai găsit un comprimat de culoare albă.
Comprimatele ridicate
de la inculpat au fost înaintate L.A.P.D. din cadrul I.G.P.R. - D.C.C.O. -
Brigada Cluj-Napoca, unde au fost supuse analizelor de specialitate.
Din raportul de
constatare tehnico-științifică rezultă că în proba nr. 1, constituită din 153
comprimate, a fost pusă în evidență substanța activă MDMA și cafeină, iar proba
nr. 2, constituită dintr-un comprimat, a fost pusă în evidență MDMA, substanța
activă ce face parte din Tabelul - anexa nr. 1 la Legea nr. 143/2000.
Vinovăția inculpatului
cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată
este pe deplin dovedită de probatoriul administrat la urmărirea penală.
În drept, faptele
inculpatului V.R., constând în aceea că în cursul lunii februarie 2012 a cumpărat
fără drept și a deținut fără drept droguri de mare risc, pe care le-a introdus
în România prin P.T.F. Petea, fiind găsite asupra sa la controlul vamal,
întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de cumpărare și deținere
de droguri de mare risc fără drept în vederea consumului propriu, prevăzută de
art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și de introducere în țară de droguri de
mare risc fără drept, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea
judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute
de art. 72 C. pen., a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante
prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., constatând că acesta nu a mai fost
condamnat și că este cunoscut cu un comportament adecvat în familie și
societate, anterior prezentei activități infracționale.
Împotriva hotărârii
primei instanțe inculpatul V.R. a declarat apel prin care a solicitat admiterea
căii de atac exercitate, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, schimbarea
modalității de executare a pedepsei.
În motivarea apelului
inculpatul a învederat lipsa antecedentelor penale, atitudinea cooperantă pe
tot parcursul procesului penal, recunoașterea vinovatei și faptul că niciodată
nu a vândut droguri.
Prin Decizia nr.
86/A/2012 din 28 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea a admis apelul, a
descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, a redus pedepsele
aplicate inculpatului, de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (2) C. pen. și de la 10 luni
închisoare la 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a recontopit pedepsele în pedeapsa cea
mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani
închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în C. pen.
Celelalte dispoziții
ale sentinței au fost menținute.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de apel a reținut că în raport de persoana inculpatului,
reeducarea acestuia poate avea loc și prin aplicarea unei pedepse într-un
cuantum mai redus decât pedeapsa aplicată de către prima instanță.
Împotriva acestei din
urma hotărâri au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea și inculpatul
V.R.
Parchetul, invocând
cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., a
solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând menținerea
hotărârii primei instanțe.
În motivarea
recursului se arată că prima instanță a făcut o individualizare corectă a
pedepsei, în conformitate cu criteriile enumerate în art. 72 C. pen. Inculpatul
a introdus în țară o cantitate mare de droguri. Totodată, implicarea
inculpatului în activități de traficare a drogurilor de mare risc nu este
singulară, din declarațiile date la urmărirea penală, rezultă că acesta a
introdus în mod repetat droguri în țară, în perioada 2009 - 2011, procurate din
Anglia sau Olanda, în vederea consumului propriu. La stabilirea pedepsei
aplicate, prima instanță a avut în vedere limitele de pedeapsă stabilite prin
normele incriminatoare. Aplicând o pedeapsă de 5 ani închisoare, prima instanță
a dat eficiență atât prevederilor art. 320
1
C. proc. pen., cât și
circumstanțelor atenuante prevăzute în art. 74 C. pen. Pentru aceste
considerente, procurorul apreciază că hotărârea instanței de apel este
netemeinică.
Invocând același caz
de casare, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei, sub aspectul
modalității de executare, în sensul aplicării art. 86
1
C. pen.
Examinând hotărârea
atacată în raport de cazurile de recurs invocate și dispozițiilor art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și materialului
din dosarul cauzei, următoarele:
Potrivit art. 72
alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de
dispozițiile părții generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în
partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana
infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea
penală.
Rezultă din aceste
dispoziții că răspunderea penală trebuie să fie diferențiată, în funcție de
aceste criterii de individualizare, așa încât pedeapsa aplicată inculpatului să
asigure îndeplinirea funcțiilor și scopului acesteia.
Totodată, în raport
de modul de redactare al acestui text, rezultă că criteriile generale de
individualizare a pedepsei au caracter obligatoriu și trebuie avute în vedere
împreună.
Așadar, cum
înfăptuirea justiției penale impune stabilirea de pedepse care, concomitent,
sunt rezultatul proporționalizării în raport de aplicarea, cumulat, a
criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și asigură
realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., stabilirea pedepsei cu
nesocotirea oricăruia dintre aceste criterii are drept consecință netemeinicia
sau nelegalitatea acesteia.
Or, examinarea
hotărârii atacate sub acest aspect, impune concluzia aplicării de către
instanța de apel de pedepse reprezentând o ripostă socială adecvată faptelor și
persoanei inculpatului, de natură a asigura realizarea scopului și funcțiilor
pedepsei, așa încât recursul Parchetului se constată a fi neîntemeiat sub
aspectul criticilor referitoare la cuantumul pedepsei, decizia nefiind supusă
cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Pe de altă parte, în raport de natura și gravitatea
infracțiunii săvârșite, de cantitatea de droguri introdusă în țară, este justificată
aplicarea unei pedepse cu închisoarea în regim privativ de libertate, în măsură
a asigura realizarea scopului și funcțiilor pedepsei, cu referire specială la
funcția de reeducare a inculpatului.
Totodată, actele
dosarului privind persoana inculpatului nu evidențiază că pronunțarea
condamnării constituie un avertisment suficient pentru acesta, așa încât chiar
și fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși noi infracțiuni.
Prin urmare, recursul
inculpatului, privind individualizarea greșită a pedepsei sub aspectul
modalității de executare se constată a fi neîntemeiat, decizia nefiind supusă
cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Alte motive de casare
susceptibile a fi luate în considerare din oficiu nu se constată.
Pentru motivele
expuse, conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta
Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial
Oradea și inculpatul V.A.R. împotriva Deciziei penale nr. 86/A din 28 iunie
2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Va deduce din
pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la
24 februarie 2012 la 11 octombrie 2012.
Va obliga recurentul
inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea și de
inculpatul V.A.R. împotriva Deciziei penale nr. 86/A din 28 iunie 2012 a Curții
de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 24
februarie 2012 la 11 octombrie 2012.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 11 octombrie 2012.
Procesat de GGC - AA