ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3254/2012

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 90/2012 din 15 mai 2012, Tribunalul Satu Mare, secția penală, în baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. și art. 65 C. pen. a condamnat pe inculpatul V.R. la o pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc fără drept. În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare și deținere de droguri de mare risc fără drept în vederea consumului propriu.

A contopit pedepsele, urmând ca inculpatul V.R. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A aplicat art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea cantității de 153 comprimate ecstasy și drogurilor de mare risc rămase în urma constatării tehnico-științifice, iar în baza art. 18 din același act normativ a dispus distrugerea comprimatelor confiscate. Pentru a hotărî astfel instanța de fond, a reținut că prin rechizitoriul nr. 12/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Satu Mare, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului V.R., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și de art. 3 alin. (2) din același act normativ. În sarcina inculpatului s-a reținut că, în cursul lunii februarie 2012, acesta a cumpărat și deținut fără drept 154 pastile ecstasy, pe care în data de 24 februarie 2012 le-a introdus în țară, prin P.V. Petea, acestea fiind găsite asupra sa de organele de control. La termenul de judecată din 5 octombrie 2011, inculpatul prezent în instanță a arătat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și că este de acord ca judecata să aibă loc exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanța a admis solicitarea inculpatului, constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 320 1 C. proc. pen. și, trecând la judecata cauzei în procedura simplificată a constatat următoarele: În data de 24 februarie 2012, ora 11 20 , inculpatul V.R. s-a prezentat la intrarea în țară în P.T.F. Petea. Cu prilejul controlului de frontieră inculpatul a menționat că nu are nimic de declarat. Ulterior acestei declarații, autoritățile de frontieră i-au cerut inculpatului să scoată bunurile pe care le are în buzunare. Din buzunarul interior al hainei tip geacă cu care era îmbrăcat, inculpatul a scos două pungi de plastic, care conțineau 153 comprimate de formă rotundă și culoare roz. În același buzunar autoritățile vamale au mai găsit un comprimat de culoare albă.

Comprimatele ridicate de la inculpat au fost înaintate L.A.P.D. din cadrul I.G.P.R. - D.C.C.O. - Brigada Cluj-Napoca, unde au fost supuse analizelor de specialitate. Din raportul de constatare tehnico-științifică rezultă că în proba nr. 1, constituită din 153 comprimate, a fost pusă în evidență substanța activă MDMA și cafeină, iar proba nr. 2, constituită dintr-un comprimat, a fost pusă în evidență MDMA, substanța activă ce face parte din Tabelul - anexa nr. 1 la Legea nr. 143/2000. Vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată este pe deplin dovedită de probatoriul administrat la urmărirea penală. În drept, faptele inculpatului V.R., constând în aceea că în cursul lunii februarie 2012 a cumpărat fără drept și a deținut fără drept droguri de mare risc, pe care le-a introdus în România prin P.T.F.

Petea, fiind găsite asupra sa la controlul vamal, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de cumpărare și deținere de droguri de mare risc fără drept în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și de introducere în țară de droguri de mare risc fără drept, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., constatând că acesta nu a mai fost condamnat și că este cunoscut cu un comportament adecvat în familie și societate, anterior prezentei activități infracționale.

Împotriva hotărârii primei instanțe inculpatul V.R. a declarat apel prin care a solicitat admiterea căii de atac exercitate, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, schimbarea modalității de executare a pedepsei. În motivarea apelului inculpatul a învederat lipsa antecedentelor penale, atitudinea cooperantă pe tot parcursul procesului penal, recunoașterea vinovatei și faptul că niciodată nu a vândut droguri. Prin Decizia nr. 86/A/2012 din 28 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea a admis apelul, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, a redus pedepsele aplicate inculpatului, de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (2) C. pen.

și de la 10 luni închisoare la 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a recontopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în C. pen. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în raport de persoana inculpatului, reeducarea acestuia poate avea loc și prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus decât pedeapsa aplicată de către prima instanță. Împotriva acestei din urma hotărâri au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Oradea și inculpatul V.R. Parchetul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului se arată că prima instanță a făcut o individualizare corectă a pedepsei, în conformitate cu criteriile enumerate în art. 72 C. pen. Inculpatul a introdus în țară o cantitate mare de droguri. Totodată, implicarea inculpatului în activități de traficare a drogurilor de mare risc nu este singulară, din declarațiile date la urmărirea penală, rezultă că acesta a introdus în mod repetat droguri în țară, în perioada 2009 - 2011, procurate din Anglia sau Olanda, în vederea consumului propriu.

La stabilirea pedepsei aplicate, prima instanță a avut în vedere limitele de pedeapsă stabilite prin normele incriminatoare. Aplicând o pedeapsă de 5 ani închisoare, prima instanță a dat eficiență atât prevederilor art. 320 1 C. proc. pen., cât și circumstanțelor atenuante prevăzute în art. 74 C. pen. Pentru aceste considerente, procurorul apreciază că hotărârea instanței de apel este netemeinică. Invocând același caz de casare, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei, sub aspectul modalității de executare, în sensul aplicării art. 86 1 C. pen. Examinând hotărârea atacată în raport de cazurile de recurs invocate și dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, următoarele: Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Rezultă din aceste dispoziții că răspunderea penală trebuie să fie diferențiată, în funcție de aceste criterii de individualizare, așa încât pedeapsa aplicată inculpatului să asigure îndeplinirea funcțiilor și scopului acesteia. Totodată, în raport de modul de redactare al acestui text, rezultă că criteriile generale de individualizare a pedepsei au caracter obligatoriu și trebuie avute în vedere împreună.

Așadar, cum înfăptuirea justiției penale impune stabilirea de pedepse care, concomitent, sunt rezultatul proporționalizării în raport de aplicarea, cumulat, a criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și asigură realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., stabilirea pedepsei cu nesocotirea oricăruia dintre aceste criterii are drept consecință netemeinicia sau nelegalitatea acesteia. Or, examinarea hotărârii atacate sub acest aspect, impune concluzia aplicării de către instanța de apel de pedepse reprezentând o ripostă socială adecvată faptelor și persoanei inculpatului, de natură a asigura realizarea scopului și funcțiilor pedepsei, așa încât recursul Parchetului se constată a fi neîntemeiat sub aspectul criticilor referitoare la cuantumul pedepsei, decizia nefiind supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Pe de altă parte, în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de cantitatea de droguri introdusă în țară, este justificată aplicarea unei pedepse cu închisoarea în regim privativ de libertate, în măsură a asigura realizarea scopului și funcțiilor pedepsei, cu referire specială la funcția de reeducare a inculpatului. Totodată, actele dosarului privind persoana inculpatului nu evidențiază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru acesta, așa încât chiar și fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși noi infracțiuni. Prin urmare, recursul inculpatului, privind individualizarea greșită a pedepsei sub aspectul modalității de executare se constată a fi neîntemeiat, decizia nefiind supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Alte motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu nu se constată. Pentru motivele expuse, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea și inculpatul V.A.R. împotriva Deciziei penale nr. 86/A din 28 iunie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 24 februarie 2012 la 11 octombrie 2012. Va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea și de inculpatul V.A.R. împotriva Deciziei penale nr. 86/A din 28 iunie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 24 februarie 2012 la 11 octombrie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 octombrie 2012. Procesat de GGC - AA