ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3254/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3254/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 90/2012 din 15 mai

2012, Tribunalul Satu Mare, secția penală, în baza art. 3 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 lit. a),

art. 76 lit. a) C. pen. și art. 65 C. pen. a condamnat pe inculpatul V.R. la o

pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare

risc fără drept.

În baza art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.,

art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o

pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare și

deținere de droguri de mare risc fără drept în vederea consumului propriu.

A contopit pedepsele,

urmând ca inculpatul V.R. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare

și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A aplicat art. 71 -

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea cantității de 153 comprimate

ecstasy și drogurilor de mare risc rămase în urma constatării tehnico-științifice,

iar în baza art. 18 din același act normativ a dispus distrugerea comprimatelor

confiscate.

Pentru a hotărî

astfel instanța de fond, a reținut că prin rechizitoriul nr. 12/D/P/2012 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -

Biroul Teritorial Satu Mare, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de

libertate, a inculpatului V.R., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și de art. 3 alin. (2) din același act

normativ.

În sarcina

inculpatului s-a reținut că, în cursul lunii februarie 2012, acesta a cumpărat

și deținut fără drept 154 pastile ecstasy, pe care în data de 24 februarie 2012

le-a introdus în țară, prin P.V. Petea, acestea fiind găsite asupra sa de

organele de control.

La termenul de

judecată din 5 octombrie 2011, inculpatul prezent în instanță a arătat că

recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și că este de acord ca

judecata să aibă loc exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

Instanța a admis

solicitarea inculpatului, constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 320

1

C. proc. pen. și, trecând la judecata cauzei în procedura simplificată a

constatat următoarele:

În data de 24

februarie 2012, ora 11

20

, inculpatul V.R. s-a prezentat la intrarea

în țară în P.T.F. Petea.

Cu prilejul

controlului de frontieră inculpatul a menționat că nu are nimic de declarat.

Ulterior acestei

declarații, autoritățile de frontieră i-au cerut inculpatului să scoată

bunurile pe care le are în buzunare.

Din buzunarul

interior al hainei tip geacă cu care era îmbrăcat, inculpatul a scos două pungi

de plastic, care conțineau 153 comprimate de formă rotundă și culoare roz.

În același buzunar

autoritățile vamale au mai găsit un comprimat de culoare albă.

Comprimatele ridicate

de la inculpat au fost înaintate L.A.P.D. din cadrul I.G.P.R. - D.C.C.O. -

Brigada Cluj-Napoca, unde au fost supuse analizelor de specialitate.

Din raportul de

constatare tehnico-științifică rezultă că în proba nr. 1, constituită din 153

comprimate, a fost pusă în evidență substanța activă MDMA și cafeină, iar proba

nr. 2, constituită dintr-un comprimat, a fost pusă în evidență MDMA, substanța

activă ce face parte din Tabelul - anexa nr. 1 la Legea nr. 143/2000.

Vinovăția inculpatului

cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată

este pe deplin dovedită de probatoriul administrat la urmărirea penală.

În drept, faptele

inculpatului V.R., constând în aceea că în cursul lunii februarie 2012 a cumpărat

fără drept și a deținut fără drept droguri de mare risc, pe care le-a introdus

în România prin P.T.F. Petea, fiind găsite asupra sa la controlul vamal,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de cumpărare și deținere

de droguri de mare risc fără drept în vederea consumului propriu, prevăzută de

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și de introducere în țară de droguri de

mare risc fără drept, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea

judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen., a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., constatând că acesta nu a mai fost

condamnat și că este cunoscut cu un comportament adecvat în familie și

societate, anterior prezentei activități infracționale.

Împotriva hotărârii

primei instanțe inculpatul V.R. a declarat apel prin care a solicitat admiterea

căii de atac exercitate, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, schimbarea

modalității de executare a pedepsei.

În motivarea apelului

inculpatul a învederat lipsa antecedentelor penale, atitudinea cooperantă pe

tot parcursul procesului penal, recunoașterea vinovatei și faptul că niciodată

nu a vândut droguri.

Prin Decizia nr.

86/A/2012 din 28 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea a admis apelul, a

descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, a redus pedepsele

aplicate inculpatului, de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (2) C. pen. și de la 10 luni

închisoare la 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a recontopit pedepsele în pedeapsa cea

mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în C. pen.

Celelalte dispoziții

ale sentinței au fost menținute.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că în raport de persoana inculpatului,

reeducarea acestuia poate avea loc și prin aplicarea unei pedepse într-un

cuantum mai redus decât pedeapsa aplicată de către prima instanță.

Împotriva acestei din

urma hotărâri au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea și inculpatul

V.R.

Parchetul, invocând

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea

recursului se arată că prima instanță a făcut o individualizare corectă a

pedepsei, în conformitate cu criteriile enumerate în art. 72 C. pen. Inculpatul

a introdus în țară o cantitate mare de droguri. Totodată, implicarea

inculpatului în activități de traficare a drogurilor de mare risc nu este

singulară, din declarațiile date la urmărirea penală, rezultă că acesta a

introdus în mod repetat droguri în țară, în perioada 2009 - 2011, procurate din

Anglia sau Olanda, în vederea consumului propriu. La stabilirea pedepsei

aplicate, prima instanță a avut în vedere limitele de pedeapsă stabilite prin

normele incriminatoare. Aplicând o pedeapsă de 5 ani închisoare, prima instanță

a dat eficiență atât prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., cât și

circumstanțelor atenuante prevăzute în art. 74 C. pen. Pentru aceste

considerente, procurorul apreciază că hotărârea instanței de apel este

netemeinică.

Invocând același caz

de casare, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei, sub aspectul

modalității de executare, în sensul aplicării art. 86

1

C. pen.

Examinând hotărârea

atacată în raport de cazurile de recurs invocate și dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și materialului

din dosarul cauzei, următoarele:

Potrivit art. 72

alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile părții generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Rezultă din aceste

dispoziții că răspunderea penală trebuie să fie diferențiată, în funcție de

aceste criterii de individualizare, așa încât pedeapsa aplicată inculpatului să

asigure îndeplinirea funcțiilor și scopului acesteia.

Totodată, în raport

de modul de redactare al acestui text, rezultă că criteriile generale de

individualizare a pedepsei au caracter obligatoriu și trebuie avute în vedere

împreună.

Așadar, cum

înfăptuirea justiției penale impune stabilirea de pedepse care, concomitent,

sunt rezultatul proporționalizării în raport de aplicarea, cumulat, a

criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și asigură

realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., stabilirea pedepsei cu

nesocotirea oricăruia dintre aceste criterii are drept consecință netemeinicia

sau nelegalitatea acesteia.

Or, examinarea

hotărârii atacate sub acest aspect, impune concluzia aplicării de către

instanța de apel de pedepse reprezentând o ripostă socială adecvată faptelor și

persoanei inculpatului, de natură a asigura realizarea scopului și funcțiilor

pedepsei, așa încât recursul Parchetului se constată a fi neîntemeiat sub

aspectul criticilor referitoare la cuantumul pedepsei, decizia nefiind supusă

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Pe de altă parte, în raport de natura și gravitatea

infracțiunii săvârșite, de cantitatea de droguri introdusă în țară, este justificată

aplicarea unei pedepse cu închisoarea în regim privativ de libertate, în măsură

a asigura realizarea scopului și funcțiilor pedepsei, cu referire specială la

funcția de reeducare a inculpatului.

Totodată, actele

dosarului privind persoana inculpatului nu evidențiază că pronunțarea

condamnării constituie un avertisment suficient pentru acesta, așa încât chiar

și fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși noi infracțiuni.

Prin urmare, recursul

inculpatului, privind individualizarea greșită a pedepsei sub aspectul

modalității de executare se constată a fi neîntemeiat, decizia nefiind supusă

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Alte motive de casare

susceptibile a fi luate în considerare din oficiu nu se constată.

Pentru motivele

expuse, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Oradea și inculpatul V.A.R. împotriva Deciziei penale nr. 86/A din 28 iunie

2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la

24 februarie 2012 la 11 octombrie 2012.

Va obliga recurentul

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea și de

inculpatul V.A.R. împotriva Deciziei penale nr. 86/A din 28 iunie 2012 a Curții

de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 24

februarie 2012 la 11 octombrie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AA