ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2889/2013

ÎNALTA CURTE DE CASARE

Șl JUSTIȚIE Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1004 din 23 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția l-a penală, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul D.M., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare statului. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că revizuientul solicită reexaminarea fondului cauzei invocând audierea nemijlocită a martorilor ale căror declarații au făcut parte din materialul probator din faza de urmărire penală, susținând că în etapa procesuală respectivă, martorii în discuție au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă. În acest sens, instanța de fond a făcut trimitere și la dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. solicitate de către revizuientul D.M. cu ocazia trimiterii sale în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ce au stat la pronunțarea sentinței penale nr. 600 din 23 august 2011 a cărei revizuire se cere. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuientul D.M., contestând pe calea revizuirii declarațiile martorilor existente la dosarul cauzei, prin care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. În raport de dispozițiile art. 394 C. proc. pen. și de motivele invocate, Curtea de Apel a constatat că, în mod corect, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 403 alin. (3) C. proc.

pen., atâta timp cât cererea de revizuire formulată de D.M. este inadmisibilă. S-a reținut că revizuirea este o cale de atac extraordinară prin care se îndreaptă erorile de judecată cu privire la faptele și împrejurările ce nu au fost cunoscute de către instanța de judecată la soluționarea cauzei. Totodată instanța de apel a reținut că modalitatea de contestare a declarațiilor martorilor cu privire la o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, confirmă legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, așa încât apelul declarat de revizuientul D.M. va fi respins ca nefondat în temeiul art. 379 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 15/A din 24 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția I p enală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul condamnat revizuient D.M. împotriva sentinței penale nr. 1004 din 23 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I p enală. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul condamnat revizuient la 200 RON cheltuieli judiciare către stat din care 100 RON reprezentând onorariul avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul revizuient D.M. care prin concluziile orale susținute de apărătorul desemnat din oficiu a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond admiterea cererii de revizuire întrucât întrunește condițiile de admisibilitate.

A mai solicitat dispunerea audierii nemijlocite a martorilor ale căror declarații date în faza de urmărire penală întrucât nu sunt concludente în stabilirea vinovăției inculpatului, susținând pe de altă pare că, că nu există o hotărâre definitivă care să fii stabilit vinovăția martorilor evocați pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 43597/3/2012. Examinând cauza și motivele de recurs formulate constată că recursul nu este fondat având în vedere următoarele considerente. Dispozițiile art. 393 și art. 394 din C. proc. pen., prevăd caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită recunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu realitatea și cu prevederile legale.

Din aceleași dispoziții rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita pe cei condamnați pe nedrept. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea privește exclusiv hotărârile determinate de art. 393 din C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. Prin urmare, din analiza textelor legale mai sus enunțate, se impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile legii. În cauză revizuientul D.M. a formulat recurs, solicitând casarea hotărâri pronunțate în apel și, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, astfel cum a fost motivată și formulată prin susținerea concluziilor orale de apărătorul desemnat din oficiu al recurentului.

Înalta Curte constată că instanța de fond și instanța de apel au procedat corect atunci când au apreciat că cererea de revizuire formulată de revizuient este inadmisibilă iar respectivul apel împotriva acesteia este nefondat deoarece motivele invocate de revizuient nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire reglementate de art. 394 C. proc. pen. reprezentând mai degrabă unul din cazurile de apel sau de recurs și care au fost valorificate de revizuient în căile de atac declarate la judecarea cauzei pe fond, împrejurări pe care instanțele le-au avut în vedere la pronunțarea hotărârilor. De asemenea, în mod corect, prima instanță a reținut că motivele invocate de către revizuient reprezintă o prelungire a probatoriului, pentru împrejurări cunoscute și verificate anterior de instanțe în căile de atac exercitate împotriva hotărârii de condamnare, apreciindu-se că cererea de revizuire este inadmisibilă.

De altfel, recurentul nu a depus la dosarul cauzei nicio dovadă pentru a demonstra că apărările sale sunt întemeiate în ceea ce privește neadevărul declarat de martori în declarațiile lor, pe de altă parte, neexistând nicio hotărâre definitivă care să confirme susținerile recurentului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă a martorilor. Pentru aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de către revizuientul D.M. împotriva deciziei penale nr. 15/A din 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția I p enală. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul D.M. împotriva deciziei penale nr. 15/A din 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția I p enală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2013.