ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2650/2013

Asupra

contestației în anulare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 martie

2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul

nr. 1433/44/2011, a fost amânată la data de 26 martie 2013 pronunțarea în cauza

având ca obiect recursurile declarate de inculpații G.I., B.S., P.E. și P.V.M.

împotriva deciziei penale nr. 240/A din 7 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea

de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul

art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (3) C.

proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților G.I., B.S.,

P.E. și P.V.M.

Împotriva acestei

încheieri, a formulat contestație în anulare contestatorul P.V.M., aceasta fiind

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data

de 26 martie 2013.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.

Totodată, la dosarul

cauzei a fost depusă și o cerere de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul

încheierii împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare, întemeiată

pe dispozițiile art. 195 C. proc. pen.

La termenul de

judecată din data de 9 septembrie 2013, contestatorul, prezent în instanță, a învederat

că înțelege să-și retragă contestația în anulare, precum și cererea de îndreptare

a erorii materiale din cuprinsul încheierii contestate.

Față de această

împrejurare, concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului

desemnat din oficiu pentru contestator au fost în sensul de a se lua act de manifestarea

de voință a acestuia.

Înalta Curte,

ținând seama de împrejurarea că, în ceea ce privește cererea de îndreptare a erorii

materiale din cuprinsul încheierii atacate, contestatorul a precizat că nu înțelege

să o mai mențină și având în vedere, pe de o parte, declarația contestatorului în

sensul retragerii cererii de contestație în anulare, aceasta reprezentând manifestarea

sa unilaterală de voință, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac

este guvernată de principiul disponibilității, astfel că partea care a exercitat

o cale de atac, fie ordinară, fie extraordinară, poate să și-o retragă până la închiderea

dezbaterilor, va lua act de declarația de retragere a contestației în anulare formulată

de contestatorul P.V.M.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

contestației în anulare formulate de contestatorul P.V.M. împotriva încheierii din

19 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală

în Dosarul nr. 1433/44/2011.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

9 septembrie 2013.