ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2650/2013

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 19 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 1433/44/2011, a fost amânată la data de 26 martie 2013 pronunțarea în cauza având ca obiect recursurile declarate de inculpații G.I., B.S., P.E. și P.V.M. împotriva deciziei penale nr. 240/A din 7 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților G.I., B.S., P.E. și P.V.M. Împotriva acestei încheieri, a formulat contestație în anulare contestatorul P.V.M., aceasta fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 26 martie 2013. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc.

pen. Totodată, la dosarul cauzei a fost depusă și o cerere de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul încheierii împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 195 C. proc. pen. La termenul de judecată din data de 9 septembrie 2013, contestatorul, prezent în instanță, a învederat că înțelege să-și retragă contestația în anulare, precum și cererea de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul încheierii contestate. Față de această împrejurare, concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voință a acestuia.

Înalta Curte, ținând seama de împrejurarea că, în ceea ce privește cererea de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul încheierii atacate, contestatorul a precizat că nu înțelege să o mai mențină și având în vedere, pe de o parte, declarația contestatorului în sensul retragerii cererii de contestație în anulare, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voință, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel că partea care a exercitat o cale de atac, fie ordinară, fie extraordinară, poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de declarația de retragere a contestației în anulare formulată de contestatorul P.V.M.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea contestației în anulare formulate de contestatorul P.V.M. împotriva încheierii din 19 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 1433/44/2011. Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2013.