ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2094/2013

Asupra cererii de contestație în anulare de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Brașov prin sentința penală nr. 86F din 20 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 349/64/2012, l-a condamnat pe inculpatul B.C., la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., precum și la 1 an și 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., inculpatului i s-a interzis ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 86

2

C. pen.

În temeiul art. 86

3

C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, condamnatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la pagina 7 a sentinței.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere.

Împotriva sentinței, în termenul legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul B.C., pentru acesta din urmă cererea declarativă fiind introdusă de avocatul A.I.T., apărător ales care i-a asigurat asistență juridică în faza judecării fondului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 4142 din 13 decembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 349/64/2012, a admis recursul declarat de parchet, a casat sentința și rejudecând, a înlăturat aplicarea art. 86

1

-86

4

și 71 alin. (5) C. pen., a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B.C., aceea de 2 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente, 2 ani închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare, a majorat pedeapsa pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de la 2 ani și 6 luni închisoare, la 4 ani închisoare, a majorat pedeapsa pentru infracțiunea de asociere în vedere săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare, aceeași majorare fiind decisă și pentru complicitate la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., respectiv de la 1 an și 6 luni închisoare, la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, 4 ani închisoare.

Ca pedeapsă accesorie, în baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor preăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Recursul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, condamnatul B.C. a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea acesteia și rejudecarea recursurilor în condițiile și după procedura prevăzută de art. 392 C. proc. pen.

Cererea de contestație în anulare a fost redactată și semnată „prin avocat”, ea fiind însoțită de împuternicirea avocațială din 2012 Cabinet avocat A.I.T. (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Dosar nr. 8135/1/2012) și având anexate, în copie xerox, exemplare carte de identitate A1 cu valabilitate 17 februarie 2012-16 februarie 2022 și carte de identitate A2 cu valabilitate 8 iulie 2009-16 februarie 2019, ambele privindu-l pe B.C.

Cererea de contestație în anulare a fost motivată pe cazul de contestație prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în dezvoltarea acestuia susținându-se că pentru termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpat (la acea dată) procedura de citare nu a fost îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 177 C. proc. pen., citarea lui fiind dispusă numai la adresa unde a locuit fără forme legale în faza urmăririi penale, respectiv str. D., B., în condițiile în care, cu prilejul audierii în faza cercetării fondului, la termenul de judecată 13 iunie 2012, a prezentat instanței noul act de identitate, respectiv, cartea de identitate A1, arătând, totodată, schimbarea de domiciliu intervenită. Ca atare, neprimind citația emisă, nu a cunoscut termenul, deci nu și-a putut formula apărări în cauză și susține propriile motive de recurs, astfel fiindu-i încălcat dreptul la proces echitabil, așa cum acesta este consacrat prin prevederile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

În ce privește urmărirea penală, contestatorul a iterat că reședința de pe str. D., B., deși domiciliul său era B., str. J., au adus-o la cunoștința procurorului, apărătorii săi aleși. Cu referire la cartea de identitate A1, domiciliu B., str. M., a prezentat-o judecătorului fondului la termenul de judecată 13 iunie 2012, la acest moment aducând la cunoștință schimbarea de domiciliu intervenită, dar, în pofida acestor împrejurări, atât în partea introductivă a declarației de inculpat, cât și în dispozitivul sentinței au fost înscrise, eronat, cartea de identitate A3, act de identitate nevalabil încă din 8 iulie 2009, moment anterior urmăririi penale, și un domiciliu eronat, el neavând vreodată domiciliul pe str. D., B., aici locuind doar temporar și sporadic, fără forme legale.

Explicația contestatorului cu privire la aceste erori este plasată, de către sine, în probabilitatea preluării, de către grefierul de ședință, a datelor anterior introduse în sistemul Ecris, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, act care, la rândul său, cuprinde o eroare privind seria actului de identitate și domiciliul, în această fază deși nu a primit citație, la fel în faza fondului, apărătorii aleși aducându-i la cunoștință termenele stabilite, mandatul acestora încetând după pronunțarea sentinței.

Cererea de contestație în anulare cuprinde și solicitarea suspendării executării deciziei contestate.

Dosarul ce are ca obiect cererea de contestație în anulare a fost repartizat aleatoriu, primul termen de judecată fixat fiind 9 aprilie 2013.

Completul investit cu soluționarea cererii de contestație în anulare, având în vedere și cererea de suspendare a executării deciziei contestate a fixat, prin rezoluție, termen de judecată la 12 martie 2013, anterior acestuia, respectiv la 16 ianuarie 2013, contestatorul, prin avocat, cerând, în scris, preschimbarea pentru un termen mai scut. Cererea, prin rezoluție, a primit ca termen de judecată 26 februarie 2013.

La 21 februarie 2013, contestatorul, prin avocat, a depus în dosar un înscris în care se menționează că întreprinde demersuri la Curtea de Apel Brașov în vederea îndreptării erorilor materiale strecurate în cuprinsul declarației dată în Dosarul nr. 349/64/2012 la 13 iunie 2012, precum și în cuprinsul sentinței penale nr. 86F din 20 iunie 2012, la acesta anexând „cererea de îndreptare eroare materială” înregistrată la Curtea de Apel Brașov la 8 februarie 2013.

La 27 februarie 2013, la dosar s-a înregistrat adresa din 25 februarie 2013 emisă de Curtea de Apel Brașov, prin aceasta solicitându-se instanței supreme, restituirea Dosarului nr. 349/64/2012 „în vederea soluționării cererii de îndreptare a erorilor materiale”, cerere formulată de inculpat prin avocat ales.

La 4 martie 2013, Curții de Apel Brașov i s-a trimis dosarul cerut.

La termenul de judecată 26 februarie 2013, examinând contestația în anulare sub aspectul admisibilității în principiu, potrivit art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că, formal, sunt îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., cererea fiind introdusă în termenul prevăzut de art. 388 alin. (1) C. proc. pen., este întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., în analiza cazului invocat urmând a se verifică înscrisurile existente în dosar.

În ce privește suspendarea executării deciziei contestate, față de dispozițiile art. 390 C. proc. pen., având în vedere și susținerile apărătorilor aleși ai contestatorului, aceștia indicând că decizia nu a fost pusă în executare, condamnatul contestator fiind liber, cererea a fost respinsă.

Prin încheierea pronunțată s-a reiterat că termenul pentru soluționarea pe fond a contestației în anulare, fixat aleatoriu, era 9 aprilie 2013, dispunându-se citarea contestatorului B.C. în B., str. M.

La 22 martie 2013, Curtea de Apel Brașov a restituit Dosarul penal nr. 349/64/2012, incluzându-se minuta încheierii din 19 martie 2013 și încheierea pronunțată la acea dată, de admitere a cererii de îndreptare a erorilor materiale formulată de inculpatul B.C., prin aceasta dispunându-se în sensul că: în cuprinsul declarației inculpatului B.C. din data de 13 iunie 2012, al minutei și dispozitivului sentinței penale nr. 86F din 20 iunie 2012 se va menționa corect domiciliul inculpatului ca fiind în B., str. M., în loc de B., localitatea S., str. D.; în cuprinsul declarației inculpatului din data de 13 iunie 2012, al minutei și dispozitivului sentinței penale nr. 86F din 20 iunie 2012 numărul actului de identitate al inculpatului se va menționa corect ca fiind cartea de identitate A1 în loc de cartea de identitate A3.

La termenul de judecată 9 aprilie 2013, analizându-se toate actele existente în Dosarul nr. 349/64/2012, precum și înscrisurile și apărările contestatorului, inclusiv „încheierea de îndreptare eroare materială”, Înalta Curte, în deliberare, constatând necesitatea examinării notelor grefierului care a participat la termenul de judecată 13 iunie 2012 cu ocazia dezbaterii fondului cauzei la Curtea de Apel Brașov, dar și înregistrarea audio-video a ședinței de judecată de la același termen, a dispus repunerea pe rol a cauzei, a acordat termen 21 mai 2013, cu citarea contestatorului, în B. str. M.

La 18 aprilie 2013, instanța supremă a solicitat Curții de Apel Brașov, înaintarea notelor grefierului V.P. de la termenul de judecată 13 iunie 2012 și înregistrarea ședinței de judecată de la același termen, privind Dosarul nr. 349/64/2012.

La 25 aprilie 2013, Curtea de Apel Brașov a înaintat notele grefierului și un CD cuprinzând înregistrarea audio-video a ședinței de judecată din 13 iunie 2012 privind Dosarul nr. 349/64/2012.

La 24 aprilie 2013, în Dosarul nr. 8135/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat restituirea citației emise la 18 aprilie 2013 cu procesul-verbal încheiat de agentul procedural R., acesta menționând că destinatarul (contestatorul B.C., citat în B. str. M.) s-a mutat de la adresă, și noul locatar nu permite afișarea.

Astfel, analizând contestația în anulare pe fond, se rețin următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac și se poate utiliza numai în acele situații în care, pentru restabilirea legalității și pentru asigurarea drepturilor esențiale ale părților în procesul penal, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești trebuie sacrificată.

Principiul stabilității hotărârii judecătorești definitivă nu trebuie să suporte, sufere, atingere decât în cazurile în care garanțiile acordate de lege părților au fost încălcate și, deci, judecata nu reprezintă o justă stabilire a adevărului judiciar.

Ca atare, determinarea precisă și limitativă a ipotezelor și condițiilor în care poate fi utilizată contestația în anulare constituie garanție că această cale extraordinară de atac nu va face, din exercitarea ei, parcurgerea unei noi faze a judecății cu consecința transformării într-o posibilitate, de către oricine și oricând, de anihilare a autorității de lucru judecat și a stabilității hotărârii definitive.

Potrivit disp.art. 386 lit. a) C. proc. pen., caz de contestație în anulare invocat în cauză, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare „când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii”.

Prin modul de reglementare a dispozițiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., legiuitorul dă posibilitatea verificării modului în care au fost respectate anumite garanții procesuale pe care le au părțile în procesul penal, și anume, dreptul de a fi prezente la judecata recursului, precum și exercitarea dreptului la apărare, în condițiile ședinței publice, orale și contradictorii.

În sensul celor relevate, prezența părții este asigurată prin procedura citării în fața instanței de recurs, în condițiile art. 385

11

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Potrivit art. 385

11

alin. (1) C. proc. pen., judecarea recursului se face cu citarea părții (ne limităm numai la acest aliniat pentru că la data judecării recursului, B.C. era în stare de libertate).

Textele procedural penale ce reglementează recursul în ansamblul său sunt prevăzute în Secțiunea a II-a din Capitolul III „Căi de atac ordinare” și în Titlul II „Judecata”, normele speciale privind recursul completându-se cu cele generale ce guvernează judecata.

Titlul V, Acte procesuale și procedurale comune, Capitolul II, Citarea, comunicarea actelor procedurale art. 175-177 C. proc. pen., prevăd: chemarea unei persoane în fața (…) instanței de judecată se face prin citație scrisă (…) inculpatul se citează la adresa unde locuiește; (2) Dacă printr-o declarație dată în cursul procesului penal (…) inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat; (3) În caz de schimbare a adresei arătată în declarație (…) inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoștințat (…) instanța de judecată de schimbarea intervenită (…) Art.179 C. proc. pen. prevede, în legătură cu înmânarea citației, că agentul procesul afișează citația pe ușa locuinței persoanei citate.

În cauză, citarea inculpatului B.C. de către instanța de recurs s-a făcut la adresa indicată în dosarul de urmărire penală și în faza judecării fondului, respectiv, Brașov, str. D. (Dosarul nr. 349/64/2012 al Curții de Apel Brașov). Citarea inculpatului pentru termenul de recurs, 13 decembrie 2012, s-a făcut la 30 august 2012, deci cu aproximativ 103 zile înaintea judecății. În plus, având în vedere că recursul a fost formulat pentru inculpat, de avocatul său ales, cererea fiind înregistrată la Curtea de Apel Brașov în 28 iunie 2012, acesta, potrivit art. 366 alin. (1) C. proc. pen. în redactarea dată prin art. XVIII pct. 45 din Legea nr. 202/2010, în vigoare din 25 noiembrie 2010, trebuia să cuprindă (…) și domiciliul, reședința sau locuința declarantului, mențiuni care însă nu au fost arătate.

Ca atare, citarea inculpatului în recurs a respectat întru-totul dispozițiile procedural penale.

În altă ordine de idei, alin. (2) al art. 391 prevede că trebuie să existe, în sprijinul contestației în anulare sau să se invoce, dovezi care sunt la dosar. Sub acest aspect, cu referire la încheierea din 19 martie 2013 „de îndreptare a erorilor materiale evidente” sunt de evidențiat următoarele: pentru a fi supuse procedurii de îndreptare prevăzută în art. 195 C. proc. pen. erorile trebuie să fie materiale și evidente. Constituie erori materiale evidente, numai acele greșeli scriptice, făcute în cazul scrierii numelui sau prenumelui unei persoane, a unei sume, a unor date calendaristice la care se referă actul procedural sau a datei întocmirii actului, evidența erorii traducându-se în lipsa oricărui dubiu cu privire la aceasta, certitudinea ei fiind manifestă, neimpunându-se deliberarea, reaprecierea sau exprimarea unei convingeri.

Instanța investită cu judecarea contestației în anulare, la termenul de deliberare 14 iunie 2013, a verificat notele grefierului și a vizionat și audiat CD-ul înaintat de instanța de fond, niciuna dintre acestea nerăsturnând constatarea că inculpatul nu a indicat o altă adresă decât cea menționată în actele Dosarului nr. 349/64/2012 (proces-verbal din Dosar nr. 8135/1/2012).

În cauză, contestația în anulare s-a formulat împotriva unei hotărâri definitive la 13 decembrie 2012, până la această dată și inclusiv data termenului de judecată, citarea inculpatului recurent făcându-se la adresa indicată în actele Dosarului nr. 349/64/2012.

Sentința instanței de fond a fost redactată la 10 iulie 2012, după data de 12 iulie 2012 aflându-se la dispoziția inculpatului și a apărătorilor săi aleși, dosar Curtea de Apel Brașov, la fond, B.C. fiind apărat de doi avocați aleși (B.R.C. și A.I.T.).

Inculpatul și apărătorii săi, dacă ar fi constatat că grefierul care a participat la ședința de dezbateri fond, 13 iunie 2012, a consemnat greșit domiciliul, în baza art. 304 C. proc. pen. aveau dreptul să conteste, dar numai până la termenul următor, în cauză pronunțarea sentinței fiind amânată pentru 20 iunie 2012. La termenul de dezbateri, 13 iunie 2012, inculpatul personal și cei doi avocați aleși au fost prezenți, inculpatul semnând fără rezerve, declarația a aceluiași dosar, în aceasta figurând aceeași adresă la care a fost citat și de către instanța de recurs.

În ce privește susținerea contestatorului că judecarea recursurilor declarate împotriva sentinței penale nr. 86F din 20 iunie 2012 i-a încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în concret, art. 6 alin. (3) lit. c), aceasta nu subzistă, asigurarea deplinei exercitări a drepturilor procesuale s-a făcut în condițiile prevăzute de lege, art. 6 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul (la datele declarării recursurilor) și apărătorii săi calificați alegând modalitatea abordării comportamentului așa cum apare din actele Dosarului nr. 349/64/2012, art. 391 alin. (2) C. proc. pen., impunând „dovezi care sunt la dosar”.

Pentru considerentele expuse, contestația în anulare, în baza dispozițiilor art. 392 C. proc. pen., va fi respinsă.

Potrivit art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Respinge, ca nefondată, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul B.C. împotriva deciziei penale nr. 4142 din 13 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 349/64/2012.

Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 iunie 2013.

Cu opinia separată a doamnei judecător S.C.N. în sensul admiterii contestației în anulare, desființării deciziei penale și rejudecării recursului inculpatului B.C.

Opinie separată, în sensul admiterii contestației în anulare formulată de contestatorul B.C., desființării deciziei penale nr. 4142 din 13 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și rejudecării recursului inculpatului declarat împotriva sentinței penale nr. 86/F din 20 iunie 2012, pronunțară de Curtea de Apel Brașov.

În conformitate cu dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.

Cazul de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit. a) C. proc. pen., privește atât omisiunea de citare, cât și nerespectarea dispozițiilor legale în procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, spre exemplu prin citarea acesteia la o adresă greșită sau numai la una dintre adresele de reședință.

Potrivit disp. art. 177 alin. (1) și (2) C. proc. pen., inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar dacă printr-o declarație dată în cursul procesului penal a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.

În declarația dată la judecata în primă instanță, Curtea de Apel Brașov, la termenul din 13 iunie 2012, inculpatul B.C. a indicat adresa unde locuiește ca fiind în B., str. M., conform cărții de identitate A1 emisă la 17 februarie 2012.

În recurs, inclusiv la termenul din 13 decembrie 2012 când s-a judecat cauza de către instanța de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpatul B.C. a fost citat la o adresă greșită, B., Str. D., în loc de B., str. M., adresa pe care o indicase instanței de fond și unde domicilia din 17 februarie 2012, conform cărții de identitate emisă. Nefiind legal citat, a lipsit în recurs, apărarea fiindu-i asigurată de un avocat din oficiu.

Ulterior pronunțării sentinței penale nr. 86/F din 20 iunie 2012 de Curtea de Apel Brașov, prin încheierea din 19 martie 2013, instanța de fond a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul declarației inculpatului B.C. din data de 13 iunie 2012, inclusiv în minuta și dispozitivul sentinței penale nr. 86/F din 20 iunie 2012 în sensul de a se menționa corect domiciliul inculpatului B.C. ca fiind în B., str. M., în loc de B., Str. D. și numărul actului de identitate al inculpatului cartea de identitate A1, în loc de cartea de identitate A3.

Așadar, la judecata în primă instanță, la termenul din 13 iunie 2012, când inculpatul B.C. a fost audiat, acesta a indicat corect adresa unde locuiește, menționată și în actul de identitate, respectiv Brașov, str. M., însă din eroare a fost menționată greșit în cuprinsul declarației sale, ca fiind în Brașov, Str. D.

Din acest motiv, instanța de fond, ulterior a procedat la îndreptarea erorii materiale în sensul arătat mai sus.

Consemnarea greșită a adresei inculpatului în depoziția dată a avut ca urmare citarea contestatorului B.C. în recurs, inclusiv la termenul din 13 decembrie 2012 când s-a judecat cauza de instanța de recurs, la o adresă greșită, Brașov, Str. D. și din acest motiv, constatând incidente dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. se impune admiterea contestației în anulare, cu consecința desființării deciziei penale a instanței de recurs și rejudecării recursului inculpatului B.C.