ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 265/2013

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 ianuarie 2013

pronunțată în Dosarul nr. 802/44/2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori, având pe rol judecarea apelurilor formulate de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și de

inculpații O.D., G.G., A.L., P.V.M., G.P.D., S.M., P.E. și B.G. și partea

civilă SC R. SRL Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 315 din 8 iunie 2012

a Tribunalului Galați, verificând din oficiu în condițiile prevăzute de art.

300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen. măsura arestării

preventive a inculpaților a constatat că subzistă temeiurile de drept și de

fapt care au determinat luarea măsurii, fiind întrunite cerințele prevăzute de

art. 160

b

C. proc. pen., art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Pentru a dispune

astfel Curtea de Apel a reținut că în cursul urmăririi penale a fost luată

împotriva inculpaților A.L., G.G., G.P.D., O.D., P.V.M., P.E. și S.M. măsura

arestării preventive, în temeiul art. 143 alin. (1) și art. 148 alin. (1) lit.

f) C. proc. pen., reținându-se că sunt indicii temeinice privind săvârșirea

infracțiunilor pentru care sunt cercetați, că unele dintre aceste infracțiuni

sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că lăsarea

în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea

publică.

Prin Sentința penală

nr. 315 din 08 iunie 2012, Tribunalul Galați i-a condamnat pe inculpați, pentru

fiecare dintre infracțiunile deduse judecății, la diferite pedepse cu

închisoare, stabilind pentru inculpatul G.G. pedeapsa rezultantă de 5 ani

închisoare, iar pentru inculpații A.L., G.P.D., O.D., P.V.M., P.E. și S.M.,

pedepse rezultante de câte 10 ani închisoare.

Ca situație de fapt,

s-a reținut, în esență, că, începând cu luna aprilie 2009, inculpații G.G.,

A.L., P.V.M., G.P.D. și O.D. au constituit un grup infracțional organizat, la

care ulterior au aderat inculpații S.M. și P.E. și că, acționând în cadrul

grupului infracțional, în diferite forme de participație, ajutați și de alte

persoane, au indus în eroare reprezentanții legali ai unui număr de 67

societăți comerciale, cu prilejul încheierii și derulării unor convenții

comerciale, cauzându-le un prejudiciu în valoare totală de 2.655.309 RON și

64.450 euro.

Împotriva încheierii

au declarat recurs, în termen legal, inculpații G.P.D., S.M. și P.E.,

solicitând revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că nu mai subzistă

temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art.

385

5

alin. (3) și art. 385

14

C. proc. pen., constată că

acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Conform alin. (3) din

același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

În cauză, Curtea de

Apel Galați a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile

de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive

subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Înalta Curte, în

raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, de gravitatea

deosebită a acestora, cât și de circumstanțele personale ale inculpaților,

apreciază că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică, așa cum corect a reținut și Curtea de Apel Galați.

De altfel, în

jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a admis că,

prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice,

anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice

o detenție preventivă.

În speța dedusă

judecății, se are în vedere nu numai conformitatea cu dispozițiile procedurale

ale dreptului intern, ci și caracterul plauzibil al bănuielilor care au condus la

menținerea măsurii privative de libertate, precum și legitimitatea scopului

urmărit de măsura luată.

Înalta Curte reține

și faptul că instanțele anterioare au avut în vedere circumstanțele personale

ale inculpaților atât la luarea măsurii arestării preventive cât și la momentul

verificării legalității și temeiniciei acestei măsurii preventive.

Astfel că, la acest

moment procesual, Înalta Curte nu identifică vreun motiv întemeiat pentru

punerea în libertate a inculpaților, ci apreciază că întregul material probator

administrat în cauză, impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo

altă măsură preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă

scopul preventiv reglementat de art. 136 C. proc. pen.

În ce privește durata

arestării preventive, avându-se în vedere că dosarul se află în faza apelului,

nu s-a depășit termenul rezonabil, iar inculpații au fost condamnați, chiar

nedefinitiv, la pedeapse privative de libertate. Această condamnare nu

alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi

judecați într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se

în dispozițiile și limitele legii.

Ca atare, subzistând

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, intervenind

și condamnarea inculpaților, nu se impune revocarea măsurii arestării

preventive, încheierea recurată fiind legală și temeinică.

Pentru motivele

expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul declarat de inculpații G.P.D., S.M. și P.E. va fi respins

ca nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din

același cod, inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații G.P.D., S.M. și P.E. împotriva

încheierii din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 802/44/2012.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - GV