ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cererii de recurs în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 116 din data de 27 iulie 2021 pronunțată de Tribunalul Mureș, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei în stare de recidivă poscondamnatorie" prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 32 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 68 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) din vechiul C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare dispusă prin Sentința penală nr. 155/22.11.2011 a Judecătoriei Sighișoara definitivă prin Decizia penală nr. 187/R/07.03.2013 a Curții de Apel Târgu Mureș și a dispus executarea împreună a celor două pedepse, rezultând o pedeapsă finală de 3 ani închisoare care va fi executată în regim de detenție.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) teza I C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A., la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 4300 RON, din care suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 356/A din 10 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 116 din data de 27 iulie 2021 pronunțate de Tribunalul Mureș, în Dosarul nr. x/2018.

S-a desființat integral sentința atacată și, în rejudecare:

În baza art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. raportat la art. 34 alin. (1) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 32 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare din cursul urmăririi penale și judecății în primă instanță, în cuantum de 4300 RON.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului, iar suma de 300 RON, parte din onorariul avocatului din oficiu, s-a avansat Baroului Mureș din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva Deciziei penale nr. 356/A din 10 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat cerere de recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș.

În motivarea recursului în casație, s-a solicitat, în temeiul art. 440 C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii formulate, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 440 C. proc. pen. și pe fond, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., casarea integrală a deciziei penale atacate și, rejudecând, respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul A.

S-a susținut că instanța de control judiciar a statuat că existența faptei, ce a fost săvârșită de inculpat cu intenție infracțională, rezultă din probele dosarului, însă înainte de producerea rezultatului faptei sale, acesta a luat măsuri care au împiedicat producerea lui.

În esență, s-a reținut de instanța de control judiciar care a dat eficiență cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 34 alin. (1) C. pen., că rezultatul nu s-a produs în urma demersurilor dispuse de inculpat, "Demersurile au fost voluntare, dat fiind că motivul invocat oficial pentru solicitarea rezilierii contractului nu este real, ci a fost inventat după decizia de reziliere", iar "inculpatul nu a avut cunoștință de descoperirea faptei înainte de împiedicarea producerii rezultatului" (Decizia penală nr. 356/10.06.2022). S-a arătat că această concluzie decurge din raționamentul Curții de Apel Târgu Mureș că un contract "de finanțare încheiat cu ADR Centru în 2014 nu putea înceta de drept în martie 2009".

S-a apreciat că raționamentul este corect doar din punct de vedere formal logic, însă nu și pe fond, deoarece probele administrate pe această componentă fac referire doar la încetarea de drept în martie 2009 a contractului de execuție a lucrărilor de reabilitare a colegiului, încheiat în 2008 cu executantul SC B. SRL, și nu la contractul de finanțare a acestor lucrări, din fonduri europene, încheiat în 2014. Un asemenea raționament s-a apreciat că este greșit, în opinia recurentului, deoarece a plecat, în esență, de la ipoteza că un contract de finanțare a unor proiecte din fonduri europene, încheiat în 2014, nu se poate referi și la proiecte aflate deja în curs de execuție la momentul aplicării pentru fonduri europene. O asemenea deducție este contrară procedurilor prevăzute în Ghidul solicitantului - apel 2014, aflat în volumul nr. 1 al dosarului de urmărire penală, ce era în vigoare în 2014.

Din cuprinsul acestui ghid reiese că finanțările acordate în acea perioadă vizau domeniul major de intervenție 3.4. "Reabilitarea/modernizarea/dezvoltarea și echiparea infrastructurii educaționale preuniversitare, universitare și a infrastructurii pentru formare profesională continuă", iar apelul de proiecte viza fonduri realocate POR, conform deciziei Comisiei C (2013) 9772 finale din 19.12.2013.

S-a arătat că solicitanții pentru fonduri din acest domeniu major de intervenție trebuiau să fie autorități contractante care au încheiat un contract de lucrări în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 pentru activitatea ce va face obiectul cererii de finanțare depuse în cadrul acestui apel de proiecte. Totodată, contractul de lucrări mai sus menționat trebuia să îndeplinească următoarele condiții: achiziția să fie lansată în SEAP după 01.01.2007; data limită a finalizării lucrărilor este 31.12.2015; data ultimei plăți către constructor să fie înainte de 31.12.2015.

S-a mai precizat în ghid în mod expres și că este interzisă cesionarea contractului de lucrări "atât la nivel de autoritate contractantă, dacă aceasta este altă entitate decât potențialii beneficiari enumerați mai sus, cât și la nivel de constructor dacă acesta este în insolvență/ faliment/ desființat".

S-a mai arătat că tot din înscrisurile aflate la dosar reiese că între Municipiul Sighișoara (în calitate de beneficiar), antreprenorul SC B. SRL și finanțatorul Inspectoratul Școlar Județean Mureș s-a încheiat un acord contractual nr. x/21.08.2008, ce avea ca obiect "Mansardarea la Colegiul Național Mircea Eliade din Sighișoara - proiect tehnic, detalii de execuție, documentații pentru obținerea avizelor și execuția lucrării", durata de execuție a lucrărilor fiind de 70 de zile.

S-a susținut că acest contract de execuție lucrări a fost modificat succesiv prin 5 acte adiționale, dintre care prin cel cu nr. x/11.12.2008 s-a majorat valoarea contractului, prin stabilirea unor cheltuieli suplimentare (la structura de rezistență) de la valoarea inițială de 977.119,77 RON la valoarea recalculată de 1.315.816,46 RON, fără TVA.

Astfel, prin actul adițional nr. x/15.03.2009 s-a prelungit termenul de execuție a lucrării până la data de 31.12.2009, din cauza lipsei finanțării integrale a investiției. Prin actul adițional nr. x/08.07.2014, părțile contractante au convenit că actul adițional nr. x/15.03.2009 se consideră nescris și nu-și produce efectele între părți, iar termenul de execuție rămâne 15.03.2009 (stabilit prin actul adițional nr. x/11.12.2008).

Referitor la actul adițional nr. x/14.07.2014 la contractul nr. x/21.08.2008, s-a precizat că modifică valoarea contractului de la 1.315.816,46 RON fără TVA la 1.317.498,82 RON fără TVA, stabilind valoric lucrările executate și decontate deja (731.007,02 RON fără TVA), precum și lucrările rămase de executat în sumă de 586.491,80 RON fără TVA, defalcate pe categorii de lucrări și valoric.

S-a mai arătat că, la filele nr. x și y ale aceluiași volum se află fișele de achiziție publică aferente contractului de execuție lucrări nr. x/21.08.2008.

Mai mult, sumele consemnate în actul adițional nr. x/14.07.2014 au fost preluate (cu TVA 24%) în Hotărârea nr. 94/07.05.2014 a Consiliului Local Sighișoara, prin care a fost aprobat proiectul "Mansardare Colegiul Național Mircea Eliade" în vederea finanțării acestuia în cadrul Programului Operațional Regional 2007 - 2013, Axa Prioritară 3.

De asemenea, s-a menționat că prin Hotărârea nr. 138/31.07.2014, Consiliul Local Sighișoara a majorat valoarea totală a proiectului la suma de 1.630.934,94 RON (inclusiv TVA), din care valoarea eligibilă (rest de executat) este de 745.280,19 RON (cu TVA). Au fost aprobate valoarea pentru care se solicită finanțarea nerambursabilă în cuantum de 730.374,59 RON (cu TVA) și contribuția proprie a Municipiului Sighișoara la proiect în sumă de 14.905,60 RON.

În anexă la documentația depusă de Municipiul Sighișoara în 2014 pentru obținerea finanțării nerambursabile se regăsesc rapoarte, devize și devize generale, centralizatoare deconturi, un centralizator cu restul de executat la zi însușit și de executantul (antreprenorul) SC B. SRL și în care se specifică expres că investiția prezentă se execută în temeiul contractului nr. x/21.08.2008.

S-a arătat că ulterior datei încheierii contractului de finanțare nr. x/07.10.2014, martorul C. (inspector de specialitate în cadrul Municipiului Sighișoara - Compartimentul Investiții Urmărire Contracte) a întocmit la 03.11.2014 "Informare privind proiectul", înregistrată cu nr. x/03.11.2014, în care face sinteza procedurii urmate de municipiu pentru obținerea finanțării nerambursate și subliniază că art. 8 alin. (1) din contractul de finanțare nu poate fi îndeplinit, unitatea administrativ teritorială nefiind în măsură să depună la Agenția Regională pentru Dezvoltare Centru (ADR Centru) dovada repunerii în vigoare a contractului de lucrări în termen de 30 de zile calendaristice, calculate de la data semnării contractului de finanțare de către ultima parte, deoarece nu a fost emis constructorului ordinul de reîncepere a lucrărilor.

S-a arătat că pe această informare, inculpatul face inițial mențiunea cu culoare roșie "VIII D. rog discuții". În urma discuțiilor purtate cu martorul D., inculpatul a făcut o nouă mențiune pe același înscris, cu pixul de culoare albastră "E. demersuri pentru rezilierea contractului de finanțare".

S-a arătat că această cronologie a rezultat expres din declarațiile date de martorii D., C., F., G., H. atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, declarații ce se coroborează și cu înscrisul intitulat "Notă de serviciu", întocmit de martorul C. la 06.11.2014 , prin care acesta solicita martorului D., șefa Biroului de Achiziții Accesare Fonduri Europene Managementul Proiectului să i se comunice motivarea pe care să se fundamenteze solicitarea de reziliere a contractului de finanțare nr. x/07.10.2014, această decizie fiind luată de primar în urma discuției cu martora D., la care C. nu a participat. În urma aprobării solicitării martorului C., Nota de serviciu este preluată la 06.11.2014 de martorul D., pe ea fiind consemnată rezoluția primarului "Doamna secretar și D. motivare legală".

S-a mai reținut că, la data de 24.11.2014, Prefectul Județului Mureș a emis ordinul nr. 311, prin care s-a constatat încetarea de drept înainte de expirarea duratei normale, a mandatului inculpatului de primar al Municipiului Sighișoara. Din acest moment, atribuțiile primarului au fost preluate de drept de viceprimar, martorul G., iar procedura de încetare a contractului de finanțare prin acordul părților s-a derulat prin intermediul acestuia din urmă.

În cererea adresată la data de 30.12.2014 de Municipiul Sighișoara către ADR Centru s-a arătat că motivul pentru care se solicită încetarea prin acordul părților a contractului de finanțare este legat de imposibilitatea clarificării unor aspecte ale acordului contractual nr. x/21.08.2008. Explicații mai largi au dat martorii D., C., H., G. cu privire la singurul motiv concret avut în vedere și pentru care s-a solicitat încetarea contractului prin acordul părților: acordul contractual nr. x/21.08.2008 a încetat să-și producă efectele începând cu 16.03.2009, când durata de execuție a lucrărilor s-a încheiat conform actului adițional nr. x/11.12.2008, astfel încât nu s-a mai emis în 2014 un ordin de reîncepere a lucrărilor.

De altfel, s-a precizat că și inculpatul A. a susținut în mod similar că acesta a fost motivul pentru încetarea prin acordul părților a contractului de finanțare discutat în prezența sa de funcționarii primăriei până la încetarea mandatului său de primar.

Ca urmare, s-a considerat că declarațiile martorilor indicați se coroborează cu declarațiile inculpatului pe această temă și sunt în acord cu înscrisurile și, din aceste mijloace de probă a rezultat că nu inculpatul A. a avut inițiativa încetării contractului de finanțare prin acordul părților, aceasta aparținând funcționarilor din cadrul primăriei cu atribuții în domeniu (momentul declanșării verificărilor fiind cel al întocmirii la data de 03.11.2014 a "Informării privind proiectul" de către martorul C., care funcționa la acel moment la Compartimentul Investiții Urmărire Contracte).

În ceea ce privește efectele juridice ale denunțului din 24.09.2014, s-a arătat că prin Încheierea penală nr. 27/CU/CP/23.05.2018 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș acesta nu a fost anulat, nici măcar implicit.

Pentru neîndeplinirea cerințelor legale de formă, înscrisul intitulat "denunț" a fost lipsit de efectele specifice unui asemenea mod de sesizare sub aspect procedural. Persoana ce l-a semnat și expediat prin poștă neputând fi identificată, s-a constatat că denunțul are un caracter inform, nemaiputând fi apt să stea la baza începerii urmăririi penale în cauză.

Altfel spus, chiar dacă forma ce a îmbrăcat din punct de vedere procedural informația ce a ajuns la cunoștința organului judiciar nu a fost una conformă legii procesual penale, datele și informațiile rămân relevante pentru organul judiciar, ce s-a și sesizat din oficiu cu privire la aceste fapte.

Aceasta a fost și opinia instanței de control judiciar în procedura camerei preliminare, ce a sancționat exclusiv efectele procedurale ale unui asemenea denunț inform, fără a-i afecta substanța, conținutul concret al informației cuprinse în el.

Astfel, data la care organele judiciare au luat la cunoștință despre săvârșirea infracțiunii este cea la care s-a înregistrat denunțul inform (sesizarea anonimă) la organul judiciar, indiferent de forma procedurală sub care informația a fost prezentată și, apoi, folosită.

Sesizarea anonimă a fost însoțită, în anexă, de o copie a scrisorii de acceptare a cererii de finanțare, secțiunea II, emisă de ADR Centru, cu ștampila cu numărul și data înregistrării ei la Municipiul Sighișoara: x/18.07.2014. S-au creat, astfel, premisele veridicității celor consemnate în denunțul anonim, informațiile cuprinse în cele două înscrisuri conturând o situație de fapt cu caracter infracțional, ce a ajuns la cunoștința organului judiciar la data de 24.09.2014.

Odată stabilită cronologia momentelor esențiale pentru evaluarea incidenței cauzei de nepedepsire (prin raportare la mijloacele de probă descrise și analizate anterior) și înlăturând premisa greșită de la care s-a plecat în analiza veridicității declarațiilor martorilor, inculpatului și înscrisurilor cauzei sub acest aspect, s-a considerat că inculpatul nu a împiedicat producerea rezultatului, iar cauza de nepedepsire ce a dus la încetarea procesului penal față de acesta a fost greșit aplicată. Împiedicarea producerii rezultatului, specifică tentativei idonee, presupune împiedicarea voluntară și eficientă de către autor a producerii urmării socialmente periculoase a faptei prevăzute de norma de incriminare (care altfel s-ar fi produs), după executarea în întregime a activității infracționale și înainte de descoperirea faptei.

S-a mai arătat că, din declarațiile martorilor și înscrisurile cauzei (nota de serviciu cu nr. x/06.11.2014) a reieșit că nu inculpatul este cel care a avut inițiativa încetării acordului de finanțare, aceasta aparținând funcționarilor din primărie. Inculpatul nu a avut nici ulterior o contribuție determinantă în luarea deciziei, el acționând doar în limitele sfaturilor oferite de martorii I. și D.

Prin urmare, nici perioada avută la dispoziție până la încetarea mandatului său de primar la data de 24.11.2014 nu a fost suficientă pentru a gestiona, personal, întreaga procedură de încetare a efectelor contractului de finanțare (06.11.2014 - când martorul C. a formulat prima atenționare cu privire la problemele contractuale și 24.11.2014 - când prefectul a dispus încetarea mandatului său de primar înainte de termen).

În această perioadă scurtă nu a fost definitivată, finalizată propunerea sa de "reziliere" a contractului, succesorul său în funcție, viceprimarul G., făcând mai departe propriile sale verificări, ce au inclus și discuții cu reprezentanții ADR Centru, pentru clarificarea problemei și stabilirea căii de urmat.

S-a subliniat că cererea de încetare prin acordul părților a contractului de finanțare a fost semnată de viceprimar, mult mai târziu, la 30.12.2014, după ce a evaluat personal toate opțiunile avute, inclusiv de continuare a executării contractului de finanțare.

Față de motivele concrete ce au stat la baza încetării contractului de finanțare (contractul de execuție a lucrărilor își încetase efectele prin ajungerea la termen, fără a mai fi prelungit), s-a apreciat că acțiunea inculpatului nu a avut un caracter voluntar, fiind realizată din cauza unui eveniment exterior voinței lui (imposibilitatea executării contractului de lucrări) ce i-a conturat, la momentul luării deciziei, posibilitatea unui singur mod de a acționa.

În ceea ce privește momentul descoperirii faptei de care a fost acuzat inculpatul, s-a considerat că acesta este situat la data de 24.09.2014, când a fost adusă la cunoștința organului judiciar. Dat fiind și înscrisul ce însoțea și proba denunțul anonim (ce poate proveni din documentația aflată atât în posesia Municipiului Sighișoara, cât și a ADR - Centru), s-a apreciat ca fiind evident că fapta sa a fost cunoscută, cel mai târziu la aceeași dată, și de alte persoane, nu numai de organul judiciar.

S-a precizat că, în ceea ce privește condamnarea sa definitivă, aceasta era cunoscută de funcționarii din primărie încă din 2013 și a generat discuțiile privind declarația de eligibilitate din 2014, iar declararea necorespunzătoare adevărului făcută de primar prin declarația de eligibilitate era cunoscută de toți funcționarii implicați în procedura accesării fondurilor europene.

Doctrinar, s-a stabilit că prin descoperirea faptei se înțelege cunoașterea acesteia și de către alte persoane, nu numai de autorități (M. Udroiu - "Drept penal. Partea generală" - Editura CH Beck, 2020, București - pag. 284, 285). Or, în speță, descoperirea faptei s-a realizat atât prin aducerea ei la cunoștința organului judiciar la 24.09.2014, cât și prin cunoașterea ei de către alte persoane (incluzând aici și denunțătorul, chiar rămas anonim). Ca urmare, și făptuitorul avea reprezentarea că fapta sa este cunoscută de terțe persoane, astfel încât acțiunea sa nu mai avea un caracter voluntar.

S-a apreciat că nici cerința ca împiedicarea producerii rezultatului să fie eficientă, efectivă, nu este îndeplinită. Astfel, inculpatul nu a avut o contribuție determinantă în luarea deciziei de încetare a contractului prin acordul părților a contractului de finanțare, fiindu-i încetat mandatul din dispoziția prefectului la foarte scurt timp de la declanșarea verificărilor, ce au mai durat sub coordonarea viceprimarului până la data de 30.12.2014, când a fost formulată cererea de încetare din dispoziția acestuia din urmă.

Însumând aceste argumente, s-a apreciat că împiedicarea procedurii rezultatului nu îndeplinește condițiile pentru a fi cauză de nepedepsire a inculpatului deoarece:

a) nu inculpatul a fost cel care după executarea faptei, a împiedicat producerea rezultatului; martorul C. este cel care a stabilit că, față de clauza contractuală prevăzută de art. 8 alin. (1) din contractul de finanțare, Municipiul Sighișoara se află în imposibilitatea de a face dovada în termenul contractual că acel contract de execuție a lucrărilor, încheiat în 2008, a fost reactivat: mențiunea făcută în sensul rezilierii contractului de finanțare pe înscrisul întocmit de martorul C. nu este cea care a declanșat verificările și nici nu a avut un rol determinant în soluționarea problemei, aceasta fiind tranșată exclusiv de viceprimarul G., ce a valorificat personal toate verificările funcționarilor din primărie la 30.12.2014 în fața singurei autorități ce putea lua act de o asemenea solicitare și putea să-i dea eficiență.

b) împiedicarea producerii rezultatului nu a fost făcută din proprie inițiativă, de bunăvoie de inculpat; rezultatul nu s-a mai produs din cauza unui eveniment exterior voinței sale (încetarea contractului de execuție a lucrărilor pentru care fusese obținută finanțarea) și fără a avea legătură cu fapta propriu - zisă, ce i se impută (atestarea în fals a unor mențiuni nereale în declarația de eligibilitate, ce era una din condițiile obligatorii de îndeplinit pentru a se putea încheia contractul de finanțare).

c) acțiunea inculpatului nu a avut loc înainte de descoperirea faptei; această condiție privește deopotrivă descoperirea faptei de către organele de urmărire penală, ca și de către orice altă persoană, incluzând aici și victima care a luat la cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului; or, fapta a fost adusă la cunoștința organelor de urmărire penală la data de 24.09.2014, dar a fost cunoscută și de alte persoane, cel târziu la aceeași dată: funcționarii din primărie care au participat la discuțiile privind completarea declarației de eligibilitate și care aveau cunoștință de condamnarea definitivă a inculpatului încă din 2013, precum și de denunțătorul, chiar anonim, care a sesizat organele judiciare la 24.09.2014.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului în casație, casarea în integralitate a Deciziei penale nr. 356/A/10.06.2022 a Curții de Apel Târgu Mureș și, rejudecând apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 116/27.07.2021 a Tribunalului Mureș, să fie respins, ca nefondat.

Au fost depuse concluzii scrise din partea inculpatului A. prin care a solicitat:

- în principal, în conformitate cu prevederile art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., respingerea, ca nefondat, a recursului în casație, menținând hotărârea atacată;

- în subsidiar:

- în conformitate cu prevederile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în cazul admiterii recursului în casație formulat de PÎCCJ - DNA - ST Târgu Mureș, să se dispună casarea deciziei recurate și încetarea procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) coroborat cu art. 396 alin. (6) C. proc. pen., ca urmare a intervenirii unei cauze de înlăturare a răspunderii penale, respectiv a prescripției răspunderii penale și să se constate astfel împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței;

- în conformitate cu prevederile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în cazul admiterii recursului în casație formulat de PÎCCJ - DNA - ST Târgu Mureș, să se dispună casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat împotriva Sentinței penale nr. 116 din 27 iulie 2021 a Tribunalului Mureș, secția penală la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub numărul de Dosar nr. x/2018

Prin încheierea din 21 septembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva Deciziei penale nr. 356/A din 10 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, constatând că aspectele antamate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se circumscriu formal cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. S-a mai arătat că față de motivele dezvoltate de recurent se mai impune precizarea că nu pot fi analizate prin prisma niciunui caz de recurs în casație dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., criticile cu privire la conținutul mijloacelor de probă, existența ori suficiența probelor, care sunt aspecte ce țin de temeinicie și nu de legalitatea pedepsei, iar o astfel de analiză nu se poate realiza în calea de atac a recursului în casație.

Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., prin prisma criticilor circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac care vizează exclusiv legalitatea hotărârii prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Ca atare, Înalta Curte analizează doar aspectele de drept prin raportare la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, prin hotărârea atacată.

Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare regulilor de drept.

Limitarea obiectului judecății în recurs în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii procesual penale sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund, în mod real, unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În cauză, recurentul a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

Potrivit art. 34 alin. (1) C. pen., nu se pedepsește autorul care, înainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a încunoștințat autoritățile de comiterea acesteia, astfel încât consumarea să poată fi împiedicată, sau a împiedicat el însuși consumarea infracțiunii.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în susținerea cazului de casare invocat a arătat că nu inculpatul A. a fost cel care, după executarea faptei, a împiedicat producerea rezultatului, că împiedicarea producerii rezultatului nu a fost făcută din proprie inițiativă, de bunăvoie de inculpat și că acțiunea acestuia nu a avut loc înainte de descoperirea faptei. Or, fapta a fost adusă la cunoștința organelor de urmărire penală, la data de 24.09.2014, dar a fost cunoscută și de alte persoane, funcționarii din primărie care au participat la discuțiile privind completarea declarației de eligibilitate. Așadar, a precizat că martorul C. este cel care a stabilit că, față de clauza contractuală prevăzută de art. 8 alin. (1) din contractul de finanțare, Municipiul Sighișoara se află în imposibilitatea de a face dovada în termenul contractual că acel contract de execuție a lucrărilor, încheiat în 2008, a fost reactivat. S-a mai arătat că, până la încetarea mandatului său de primar, la data de 24.11.2014, nu a fost finalizată propunerea sa de "reziliere" a contractului, întreaga procedură de încetare a efectelor contractului de finanțare (06.11.2014 - când martorul C. a formulat prima atenționare cu privire la problemele contractuale și 24.11.2014 - când prefectul a dispus încetarea mandatului său de primar înainte de termen), succesorul său în funcție, viceprimarul G., făcând mai departe propriile sale verificări, semnând mult mai târziu, la 30.12.2014, cererea de încetare prin acordul părților a contractului de finanțare. S-a apreciat astfel că împiedicarea procedurii rezultatului nu îndeplinește condițiile pentru a fi cauză de nepedepsire a inculpatului A.

Trecând peste aspectul formal al recursului în casație care a justificat depășirea fazei admisibilității în principiu, fiind indicat cazul de casare (art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.) și prezentate motivele, precizându-se că este vorba de o greșită reținere a desistării, în susținerea căii de atac se constată că procurorul invocă următoarele probe:

- înscrisurile aflate la dosar din care reiese că între Municipiul Sighișoara (în calitate de beneficiar), antreprenorul SC B. SRL și finanțatorul Inspectoratul Școlar Județean Mureș s-a încheiat acordul contractual nr. x/21.08.2008;

- actul adițional nr. x/11.12.2008, prin care s-a majorat valoarea contractului, prin stabilirea unor cheltuieli suplimentare, la structura de rezistență;

- actul adițional nr. x/15.03.2009, prin care s-a prelungit termenul de execuție a lucrării până la data de 31.12.2009;

- actul adițional nr. x/08.07.2014, prin care părțile contractante au convenit că actul adițional nr. x/15.03.2009 se consideră nescris și nu-și produce efectele între părți, iar termenul de execuție rămâne 15.03.2009 (stabilit prin actul adițional nr. x/11.12.2008).

- actul adițional nr. x/14.07.2014 la contractul nr. x/21.08.2008;

- înscrisul intitulat "Notă de serviciu", întocmit de martorul C. la 06.11.2014;

- declarațiile date de martorii D., C., F., G., H. atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății.

Înalta Curte subliniază că inculpatul A. este acuzat de folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept sau reținerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, infracțiune prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Se observă că în mod corect instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 34 alin. (1) C. pen., considerând că decizia inculpatului de reziliere a contractului de finanțare înainte de obținerea vreunei finanțări a fost voluntară, în sensul că nu a fost determinată de imposibilitatea executării contractului de finanțare.

De asemenea, instanța de apel a constatat că denunțul înregistrat la DNA - Tg. Mureș la data de 24.09.2014, nu a fost cunoscut de inculpat la data la care a dispus rezilierea contractului de finanțare. Mai mult, s-a considerat că din nicio probă a dosarului nu rezultă că începerea urmăririi penale în rem a fost cunoscută de inculpat. De altfel, autorul denunțului nu a putut fi identificat și nu s-a probat că i-ar fi atras în vreun fel atenția inculpatului asupra descoperirii faptei.

Sub acest aspect, în raport de situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, nu poate fi însușită critica recurentului în sensul că împiedicarea producerii rezultatului nu a fost făcută din acțiunea voluntară a inculpatului A. care nu ar fi avut loc înainte de descoperirea faptei.

Astfel, Înalta Curte constată că deși formal este indicat cazul de casare, în argumentarea acestui motiv, în realitate pentru a stabili cu privire la cauza de nepedepsire prevăzută de art. 34 alin. (1) din C. pen., că nu ar fi îndeplinite condițiile pentru desistare, se solicită a fi reapreciate probele administrate în cursul judecății, care este o chestiune ce ține de evaluarea lanțului cauzal al probatoriului și nu este o chestiune prin care să fie analizate aspectele de drept.

În contextul celor relevate, criticile recurentului sunt neîntemeiate și tind la reinterpretarea probatoriului, aspect nepermis dată fiind natura juridică a recursului în casație de cale extraordinară de atac exclusiv de drept. Așadar, hotărârea atacată este legală și temeinică și nu există motive pentru casarea acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva Deciziei penale nr. 356/A din data de 10 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la intimatul inculpat A.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 400 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva Deciziei penale nr. 356/A din data de 10 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la intimatul inculpat A.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 400 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 decembrie 2022.

GGC - ED