ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 10/2017

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 137/A din 07 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 431 alin. (1) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de persoana condamnată A. față de Decizia penală nr. 1250 din 10 octombrie 2017 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul penal nr. x/2013

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. s-a stabilit suma de 627 RON reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, sumă care va fi avansată din FMJ către Baroul Cluj.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat contestatorul la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Cluj a menționat că din prevederile art. 426 din C. proc. pen. raportat la art. 431 din C. proc. pen., contestația în anulare poate fi formulată pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 426 lit. a) - i) din C. proc. pen.

Prevederile art. 431 alin. (2) din C. proc. pen. se referă la condițiile care trebuie examinate în etapa admisibilității în principiu, respectiv termenul în care cererea a fost formulată, motivele invocate care trebuie să se încadreze în cele prevăzute în art. 426 din C. proc. pen. și necesitatea depunerii sau reiterării de dovezi în sprijinul contestației.

Neîndeplinirea oricăreia dintre condițiile arătate mai sus, are drept consecință inadmisibilitatea contestației, întrucât admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare presupune întrunirea cumulativă a condițiilor prev. de art. 431 alin. (2) din C. proc. pen.

Astfel, Curtea a reținut că potrivit art. 426 lit. b) din C. proc. pen. acest caz de contestație în anulare poate fi invocat oricând, deci contestația a fost promovată în termen.

Prin Decizia nr. 10/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că "În interpretarea dispozițiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., instanța care soluționează contestația în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența cauzei de încetare a procesului penal".

Așa cum rezultă din considerentele Deciziei penale nr. 1250/10.10.2017 a Curții de Apel Cluj reiese că instanța de apel prin acea hotărâre a luat în discuție problema intervenirii prescripției, arătând că inculpatul nu poate beneficia de dispozițiile art. 122 vechiul C. pen. raportat la art. 155 alin. (4) din C. pen.

Mai mult, condamnatul nu a putut depune la dosar nicio dovadă în sprijinul contestației în anulare formulată.

Potrivit art. 426 lit. b) din C. proc. pen. dovada existenței cauzei de încetare a procesului penal trebuie să fie la dosar până la momentul pronunțării hotărârii, depunerea ulterioară, după rămânerea definitivă a sentinței sau deciziei, fiind ineficientă.

În speță, este vorba de necesitatea existenței unei hotărâri de condamnare, ceea ce nu înseamnă că, dacă instanța s-a pronunțat cu privire la cauza de încetare a procesului penal, în sensul că a apreciat că ea nu există, condamnându-l pe inculpat - astfel cum este situația în speță, sub aspectul intervenirii prescripției răspunderii penale - contestația în anulare poate fi admisă.

Odată ce instanța a analizat cauza de încetare a procesului penal, la cerere sau din oficiu și a apreciat că aceasta nu este incidentă, pronunțând o hotărâre de condamnare care beneficiază de autoritate de lucru judecat, contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen. nu mai poate fi admisă.

Unul dintre elementele principiului preeminenței dreptului este dat de securitatea raporturilor juridice, aceasta impunând ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai poată fi rediscutată. Natura juridică a contestației în anulare, de cale extraordinară de atac nu justifică nesocotirea acestui principiu. Și în reglementarea actuală, contestația în anulare vizează repararea unor erori de procedură și nu de judecată, astfel că prin urmare, nu poate fi repus în discuție fondul cauzei. Decizia nr. 2/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a dispus că "în aplicarea art. 5 C. pen. stabilește că prescripția răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă față de instituția pedepsei, nu poate duce la o altă soluție". Astfel, această hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție are efecte pentru viitor, fiind obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial. Ori, dacă intenția legiuitorului ar fi fost aceea de a crea posibilitatea reformării hotărârilor judecătorești anterioare pronunțării deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție - în recurs în interesul legii sau pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - ar fi prevăzut expres acest lucru, astfel cum a procedat în cazul deciziilor Curții Constituționale și a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului. Numai că, în cadrul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, legea nu prevede nici măcar obligația instanțelor de a suspenda cauzele similare până la soluționarea sesizării, suspendarea fiind facultativ. Cu atât mai puțin este de conceput desființarea unei hotărâri penale definitive din acest motiv.

Nu în ultimul rând, Curtea a arătat că admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de constatarea că motivul pe care aceasta se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 426 din C. proc. pen. Dacă instanța constată că motivul pe care se sprijină contestația în anulare, nu este dintre cele prevăzute în acest text de lege, în sensul că nu se încadrează în cazurile de contestație în anulare, va respinge contestația ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat apel, solicitând să se constate că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând admisibilitatea căii de atac formulată de apelantul contestator A., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Dându-se eficiență principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Astfel, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Art. 408 din C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de apel dispunând că:

"(1) sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. (2) încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel."

Totodată, conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestației sau apelului rămân definitive la data pronunțării lor și devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.

În speță, apelantul a exercitat calea de atac a contestației în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1250 din 10 octombrie 2017 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul penal nr. x/2013

Contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă prin Decizia penală nr. 137/A din 07 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2021, ce face obiectul prezentei cauze.

Soluția aceasta este însă definitivă, aceasta nemaifiind susceptibilă de atacarea cu apel.

După cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 5/2015, în concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului, concluzie ce se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen.

Astfel, dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate.

În schimb, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4) potrivit cărora sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă sunt integrate în economia acestui text de lege.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

Cum în speță, a fost atacată cu apel o decizie pronunțată în etapa distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare, apelul declarat împotriva acesteia este inadmisibil.

Față de considerentele expuse anterior, va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A., împotriva Deciziei penale nr. 137/A din 07 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2021.

Totodată, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-condamnat, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A., împotriva Deciziei penale nr. 137/A din 07 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-condamnat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2022.

GGC - ED