ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra contestației la executare declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 325/A din 03 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1170 din 25 mai 2022 pronunțată în Dosarul nr. x/2022 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă a declinat competența de soluționare a contestației privind lămurirea titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 325 din 3 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală în favoarea secției penale a instanței supreme.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 29 martie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul A. a chemat în judecată intimata Camera de Comerț și Industrie a României, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea popririi înființate în dosarul de executare nr. x/2021 al B., precum și lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de Sentința penală nr. 165/F din 3 august 2018 a Curții de Apel București, modificată prin Decizia penală nr. 325 din 3 noiembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2019.

În esență, a susținut că poprirea a fost înființată de către un executor judecătoresc necompetent, al cărui birou nu se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul debitorul, așa cum stabilesc imperativ dispozițiile art. 782 din C. proc. civ., poprirea astfel înființată fiind nulă de drept.

Titlul executoriu reprezentat de Sentința penală nr. 165/F/03.08.2018 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2016 a fost modificat prin Decizia penală nr. 325/03.11.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind menținute doar dispozițiile care nu sunt contrare acestei decizii.

Astfel, dacă în hotărârea de primă instanță s-au reținut în sarcina sa 16 acte materiale de delapidare, în apel, a fost desființată, în parte, sentința penală apelată, reținându-se în sarcina sa doar 5 acte materiale de delapidare, obligațiile civile menținute fiind, în mod logic, doar cele corespunzătoare prejudiciului cauzat prin faptele de delapidare reținute de instanța supremă, drept pentru care a solicitat lămurirea titlului executoriu, în sensul stabilirii exacte a cuantumului creanței de executat.

Prin Sentința civilă nr. 8443 din 20 iulie 2021, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

Prin Sentința civilă nr. 9042 din 13 septembrie 2021, Judecătoria sectorului 2 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Prin Decizia nr. 2549 din 18 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a stabilit competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București.

La termenul de judecată din 21 martie 2022, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect contestația privind lămurirea titlului executoriu și formarea unui nou dosar, care a primit nr. x/2022.

Prin încheierea din 21 martie 2022, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a fost suspendată soluționarea dosarului nr. x/2021 până la soluționarea definitivă a contestației privind lămurirea titlului executoriu ce formează obiectul dosarului nr. x/2022

Prin Sentința nr. 2844 din 21 martie 2022, Judecătoria sectorului 2 București, secția civilă a declinat către Înalta Curte de Casație și Justiție competența de soluționare a contestației privind lămurirea titlului executoriu.

Analizând excepția necompetenței sale funcționale în soluționarea contestației, invocată din oficiu, Înalta Curte a reținut că potrivit dispozițiilor art. 712 alin. (2) C. proc. civ.:

"Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu", iar conform prevederilor art. 714 alin. (3) teza întâi din cod " Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută". Conform prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: secția I civilă, secția a II-a civilă, secția penală și secția de contencios administrativ și fiscal, 4 complete de 5 judecători și Secțiile Unite, cu competență proprie.

În speță, s-a constatat că titlul executoriu ce se dorește a fi lămurit este reprezentat de Decizia penală nr. 325 din 3 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care s-a modificat Sentința penală nr. 165/F din 3 august 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Prin urmare, în verificarea modului de învestire a acestei secții cu soluționarea contestației, s-a observat că titlul executoriu a fost pronunțat în materie penală de către secția specializată a instanței supreme.

Așadar, având în vedere necompetența funcțională a secției I civile și că, în sensul avut în vedere de art. 714 alin. (3) C. proc. civ., instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută este secția penală a instanței supreme, precum și pentru respectarea principiului specializării secțiilor instanței, față de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, secția Civilă, în temeiul art. 132 alin. (1) și art. 136 alin. (1) din cod, a declinat competența de soluționare a contestației privind lămurirea titlului executoriu în favoarea secției penale a instanței supreme.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 21 iunie 2022 sub nr. x/2022, fiind stabilit termen de judecată aleatoriu la data de 06 septembrie 2022.

Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 325/A din 03 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin Sentința penală nr. 165/F din 3 august 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, printre altele, a hotărât următoarele:

În baza art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. precum și art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (dreptul de a fi președinte în cadrul vreunei persoane juridice) din C. pen. ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a influenței sau autorității în scopul obținerii unor foloase, în formă continuată (11 acte materiale).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (dreptul de a fi președinte în cadrul vreunei persoane juridice) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 308 și art. 309 din C. pen., art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) din C. pen., precum și art. 5 din C. pen. și art. 79 alin. (3) din C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (dreptul de a fi președinte în cadrul vreunei persoane juridice) din C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată (16 acte materiale).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (dreptul de a fi președinte în cadrul vreunei persoane juridice) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) din C. pen., precum și art. 5 din C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (7 acte materiale).

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. în cauză sunt concurente cu infracțiunile de trafic de influență, prevăzute de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 și 7 lit. d) din Legea nr. 78/2000, pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 35/F/27.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2014, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 224/A/18.06.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, și de dare de mită prevăzute de art. 255 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen., pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 61/F/04.04.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2015, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 469/A/25.11.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 105 alin. (1) din C. pen., s-a dispus anularea liberării condiționate a persoanei condamnate A. din executarea pedepsei rezultante de 5 ani și 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 39/31.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017, liberare dispusă prin Sentința penală nr. 1313/20.09.2017, pronunțată de Judecătoria Vaslui în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 274/3.11.2017 pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția penală.

S-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului A., contopite prin Sentința penală nr. 39/31.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017, după cum urmează:

- pedeapsa principală de 5 ani închisoare, pedeapsa complementară (pe o perioadă de 5 ani) și accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., aplicate prin Sentința penală nr. 35/F/27.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2014, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 224/A/18.06.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală;

- pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969, aplicate prin Sentința penală nr. 61/F/04.04.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2015, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 469/A/25.11.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 38 alin. (1), art. 40 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 3 ani și 10 luni închisoare, în total 9 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. și a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) din C. pen., (dreptul de a fi președinte în cadrul vreunei persoane juridice), pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) și (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. și a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) din C. pen. (dreptul de a fi președinte în cadrul vreunei persoane juridice).

S-a respins cererea de acordare a liberării condiționate formulată de inculpatul A. în temeiul dispozițiilor art. 105 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) și art. 40 alin. (3) din C. pen., a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate perioada în care inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu, de la data de 19.03.2014 la 24.04.2014, respectiv de la 24.04.2014 la 29.08.2014, precum și perioada executată, de la data de 18.06.2015 la 3.11.2017.

În baza art. 25 alin. (3) coroborat cu art. 397 alin. (3) raportat la art. 256 și art. 404 alin. (4) lit. g) din C. proc. pen. a dispus desființarea următoarelor acte: contractul de închiriere nr. x/26.01.2011 încheiat de C.C.I.R., prin inculpata C., cu inculpatul D. și actul adițional la acesta, nr. x/27.11.2012, încheiat de C.C.I.R., prin martora E., cu inculpatul D.; contractul de asistență juridică nr. x din 30.01.2009 și Contractul de asistență juridică nr. x din 27.02.2009, încheiate între C.C.I.R., prin inculpata C., și inculpatul A. (în calitate de avocat); contractul de asistență juridică nr. x din 25.09.2012, Contractul de asistență juridică nr. x din 11.07.2013 și Contractul de asistență juridică nr. x din 6.01.2014, încheiate între F. SA., prin inculpata G., și inculpatul A. (în calitate de avocat).

În baza art. 397 alin. (1), art. 19 alin. (1), (2) și (5) și art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 53.823.942,46 RON daune materiale către partea civilă Camera de Comerț și Industrie a României (C.C.I.R.), 48.301.870,58 RON singur, iar 5.522.071,88 RON - în solidar cu ceilalți inculpați, aceștia din urmă - în funcție de participația fiecăruia, după cum urmează:

- inculpatul A., în solidar cu inculpatul H. - suma de 220.780,42 RON (despăgubiri aferente contractului nr. x din 06.09.2012);

- inculpatul A., în solidar cu inculpata I. - suma de 8.343 RON (despăgubiri aferente contractului de cesiune neexclusivă a drepturilor patrimoniale de autor nr. x din data de 18.06.2008);

- inculpatul A., în solidar cu inculpatele I. și C. - suma de 12.252 RON (despăgubiri aferente contractului de cesiune neexclusivă a drepturilor patrimoniale de autor nr. x/23.10.2009);

- inculpatul A., în solidar cu inculpatul H. - suma de 39.617,46 RON (despăgubiri aferente contractului de închiriere nr. x din 12.12.2013);

- inculpatul A., în solidar cu inculpata C. și cu inculpatul D. - suma de 2.491.999 RON (despăgubiri aferente contractului de închiriere nr. x/26.01.2011);

- inculpatul A., în solidar cu inculpatul D. - suma de 2.707.080 RON (despăgubiri aferente actului adițional nr. x/27.11.2012 la contractul de închiriere nr. x/26.01.2011);

- inculpatul A., în solidar cu inculpata C. - suma de 42.000 RON (despăgubiri aferente contractelor de asistență juridică nr. x din 30.01.2009 și nr. x din 27.02.2009).

În baza art. 397 alin. (1), art. 19 alin. (1), (2) și (5) și art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 6.086.741,44 RON daune materiale către partea civilă F. SA., în solidar cu ceilalți inculpați, aceștia din urmă - în funcție de participația fiecăruia, după cum urmează:

- inculpatul A., în solidar cu inculpata G. și cu inculpatul H. - suma de 109.025,44 RON (despăgubiri aferente contractului de închiriere nr. x/05.09.2012);

- inculpatul A., în solidar cu inculpata G. - suma de 5.977.716 RON (despăgubiri aferente contractelor de asistență juridică nr. x/25.09.2012, nr. y/11.07.2013 și nr. z/06.01.2014).

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 din C. proc. pen.: a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A., C., G., D. și H. pentru garantarea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare, până la concurența sumei de: 59.910.683,90 RON (pentru garantarea reparării pagubei) și 3.500 RON (pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare) în cazul inculpatului A.;

Prin Decizia penală nr. 325/A din 3 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016 s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații G., C., I., D., A. și H. împotriva Sentinței penale nr. 165/F din data de 3 august 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, s-a desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând cu privire la contestatorul A.:

În baza art. 295 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 308 și art. 309 din C. pen., art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) din C. pen., art. 79 alin. (3) din C. pen. și art. 5 din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată (5 acte materiale), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (dreptul de a fi președinte în cadrul vreunei persoane juridice), ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (dreptul de a fi președinte în cadrul vreunei persoane juridice) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

S-a redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) din C. pen., precum și art. 5 din C. pen. (7 acte materiale), de la 2 ani și 6 luni închisoare, la 1 an închisoare.

S-a menținut pedeapsa principală, pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie stabilite pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., precum și a art. 5 din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. în cauză sunt concurente cu infracțiunile de trafic de influență, prevăzute de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 și 7 lit. d) din Legea nr. 78/2000, pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 35/F/27.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2014, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 224/A/18.06.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, și de dare de mită prevăzute de art. 255 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen., pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 61/F/04.04.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2015, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 469/A/25.11.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 105 alin. (1) din C. pen., s-a dispus anularea liberării condiționate a persoanei condamnate A. din executarea pedepsei rezultante de 5 ani și 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 39/31.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017, liberare dispusă prin Sentința penală nr. 1313/20.09.2017, pronunțată de Judecătoria Vaslui în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 274/3.11.2017 pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția penală.

S-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului A., contopite prin Sentința penală nr. 39/31.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017, după cum urmează: pedeapsa principală de 5 ani închisoare, pedeapsa complementară (pe o perioadă de 5 ani) și accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., aplicate prin Sentința penală nr. 35/F/27.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2014, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 224/A/18.06.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală; pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969, aplicate prin Sentința penală nr. 61/F/04.04.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2015, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 469/A/25.11.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 38 alin. (1), art. 40 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare (reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse principale), în total 8 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. și a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) din C. pen. (dreptul de a fi președinte în cadrul vreunei persoane juridice), pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) și (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. și a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) din C. pen. (dreptul de a fi președinte în cadrul vreunei persoane juridice).

S-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunțate perioada în care inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu, de la data de 19.03.2014 la 24.04.2014, respectiv de la 24.04.2014 la 29.08.2014, precum și perioada executată, de la data de 18.06.2015 la 3.11.2017.

Obiectul cauzei în constituie cererea formulată de contestatorul A. prin care a solicitat lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia penală nr. 325 din 3 noiembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2019, susținând în esență că poprirea a fost înființată de către un executor judecătoresc necompetent, al cărui birou nu se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul debitorul, precum și faptul că în hotărârea de primă instanță s-au reținut în sarcina sa 16 acte materiale de delapidare, iar în apel, a fost desființată, în parte, sentința penală apelată, reținându-se în sarcina sa doar 5 acte materiale de delapidare, obligațiile civile menținute fiind doar cele corespunzătoare prejudiciului cauzat prin faptele de delapidare reținute de instanța supremă, drept pentru care a solicitat lămurirea titlului executoriu, în sensul stabilirii exacte a cuantumului creanței de executat.

Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat, întrucât aceasta nu are natura unei căi de atac.

Totodată, contestația la executare este o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor corelative la executarea pedepsei, respectiv a incidentelor ivite ulterior rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a soluționat fondul cauzei.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.

Regimul juridic al contestației la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.

Așadar, prin contestația la executare nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.

Totodată, Înalta Curte menționează că, inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se impune respectarea principiului securității raporturilor juridice, potrivit căruia niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa (Cauza Brumărescu împotriva României).

Prin intermediul contestației la executare nu pot fi invocate și rezolvate aspecte ce țin de fondul cauzei ce au fost soluționate prin hotărârea pusă în executare, deoarece soluția dispusă prin hotărârea contestată se bucură de autoritate de lucru judecat, neputând fi modificată/schimbată pe cale contestației la executare.

În acest sens, se reține că prin Decizia nr. 160 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 723 din 11 august 2020, Curtea Constituțională a statuat că "în cadrul contestației la executare nu se pot pune în discuție chestiuni ce antamează fondul cauzei în legătură cu care a fost pronunțată hotărârea judecătorească."

În același timp, instanța de contencios constituțional a menționat că "procedura contestației la executare este calificată ca un mijloc procesual de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Procedura contestației la executare este o modalitate de rezolvare a cererilor sau a plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Prin contestația la executare nu se reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii (Decizia nr. 819 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 106 din 11 februarie 2016, parag. 15; Decizia nr. 155 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 138 din 5 martie 2009; Decizia nr. 77 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 162 din 23 februarie 2005; Decizia nr. 329 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 311 din 10 mai 2007)."

Având în vedere criticile formulate de contestatorul A., Înalta Curte constată că nelămurirea invocată cu privire la hotărârea care se execută antamează fondul cauzei, astfel că, nu poate fi circumscrisă vreunei nelămuriri cu privire la hotărâre, în înțelesul dat acestei sintagme prin dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

Mai mult decât atât, aspectele învederate de contestator au fost soluționate în mod definitiv de instanța de control judiciar prin încheierea din data de 2 iunie 2020 când s-a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce privește infracțiunea de delapidare sub forma de participație a instigării, pentru cele 11 acte materiale, care au fost reținute doar ca acte materiale ale infracțiunii de folosire a influenței ori autorității, în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată, urmând ca infracțiunea de delapidare de care a fost acuzat inculpatul A. să privească cele 5 acte materiale, sub forma autoratului, respectiv:

În consecință, Înalta Curte constată că prin contestația la executare promovată nu sunt relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., astfel că, va respinge, ca nefondată, contestația la executare declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 325/A din 03 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația la executare declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 325/A din 03 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 septembrie 2022.

GGC - ED