ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5923/2022

Ședința din camera de consiliu de la 8 decembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin acțiunea înregistrată, la data de 26.02.2021, pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert:

- obligarea pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul București să acordare reclamantei A. calitatea de "veteran din teatrele de operații", conform dispozițiilor art. 4 din Legea cu nr. 168/2020, precum și drepturile prevăzute de Legea cu nr. 168/2020 (art. 5, art. 12 alin. (1) lit. b), c) etc.) care decurg din această calitate, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 168/2020;

- obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să acordare reclamantului B. calitatea de "veteran din teatrele de operații", conform dispozițiilor art. 4 din Legea cu nr. 168/2020, precum și drepturile prevăzute de Legea cu nr. 168/2020 (art. 5, art. 12 alin. (1) lit. b), c) etc.) care decurg din această calitate, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 168/2020;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției să acorde reclamantului C. calitatea de "veteran din teatrele de operații", conform dispozițiilor art. 4 din Legea cu nr. 168/2020, precum și drepturile prevăzute de Legea cu nr. 168/2020 (art. 5, art. 12 alin. (1) lit. b), c) etc.) care decurg din această calitate, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 168/2020;

- obligarea pârâților la la actualizarea sumelor de bani corespunzătoare, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea cu nr. 168/2020, în funcție de rata inflației, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data achitării efective.

În drept, au invocat prevederile Legii nr. 168/2020, dispozițiile art. 1 precum și celelalte dispoziții legale din Codul Muncii, Legea 53/2003, art. 16 alin. (1) și art. 20 din Constituția României, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocolul cu nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1, art. 2 din Ordonanța Guvernului cu nr. 137/2000 republicată, precum și toate prevederile legale menționate în cuprinsul cererii.

La data de 12.08.2021, reclamanții și-au modificat acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâților la:

1.2. Prin sentința civilă nr. 8517 din 9 decembrie 2021, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinare, cu privire la capetele de cerere 1, 2, 3, 5 și 7, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

A apreciat instanța că reclamanții au solicitat, în cadrul petitelor nr. 3,5 și 7 obligarea unor autorități centrale, Ministerul Justiției, Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la emiterea unor acte administrative, respectiv a unor ordine prin care acestora să li se acorde calitatea de "veteran din teatrele de operații", conform dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 168/2020. În cadrul petitului nr. 2, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la efectuarea unor demersuri administrative prealabile emiterii actului administrativ, iar, în cadrul petitului nr. 3, au solicitat emiterea unor acte administrative cu caracter normativ.

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 1, art. 2 lit. c) și art. 10 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul a apreciat că instanța de contencios administrativ este competentă a soluționa cauza. În ceea ce privește capătul de cerere nr. x, formulat în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul București, instanța a apreciat a fi incidente dispozițiile art. 123 alin. (3) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 01.08.2022.

La data de 14.10.2022, reclamanții au depus note scrise, prin care au invocat excepția necompetenței materiale a instanței, solicitând retransmiterea dosarului Tribunalului București, secția de muncă și asigurări sociale.

Prin sentința civilă nr. 1829 din 18 octombrie 2022, Curtea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

A reținut Curtea că finalitatea urmărită de reclamanți prin toate petitele acțiunii este aceea a acordării drepturilor aferente calității de "veteran din teatrele de operații", calitate invocată în considerarea raporturilor de muncă pe care le au cu părțile pârâte. Reclamanții sunt magistrați și personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, și nu funcționari publici, în sensul art. 371 și 372 Codul administrativ, raporturile cu pârâții fiind specifice dreptului muncii.

Din textul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reiese că pot fi supuse controlului de legalitate actele administrative, tipice sau asimilate, numai în acest cadru procesual instanța de contencios administrativ fiind învestită să analizeze existența unei atingeri aduse unui drept sau interes legitim. În lipsa invocării unei practici administrative vătămătoare, concretizate prin emiterea unui act administrativ nelegal sau prin refuzul de rezolvare a unei cereri, competența de soluționare a cererii nu aparține instanței de contencios administrativ.

Reclamanții au insistat că nu au sesizat instanța cu examinarea unui act administrativ tipic sau asimilat, astfel că instanța a avut în vedere și principiul disponibilității, decurgând din art. 9 C. proc. civ.

A mai reținut Curtea că, în cauză, competența materială nu este atrasă nici prin raportare la art. 22 din Legea nr. 168/2020, pentru că trimiterea realizată de legiuitor la normele cuprinse în Legea nr. 448/2006 se referă la drepturile materiale recunoscute prin cele două legi speciale, iar nu la modalitatea de soluționarea a litigiilor decurgând din aplicarea lor.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Curtea, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal cu soluționarea acestuia.

Înalta Curte, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

Conform art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Deci, contenciosul administrativ este activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

În cauză, rezumând obiectul capetelor nr. 1, 2, 3, 5 și 7 din acțiunea reclamanților astfel cum a fost modificată, în privința cărora s-a ivit conflictul negativ de competență, se constată că acestea privesc obligarea pârâților la efectuarea demersurilor și formalităților pentru includerea misiunilor la care au participat (EUPOL Afganistan, EUCAP Nestor/Somalia) în categoria misiunilor prevăzute de art. 2 lit. b) din Legea nr. 168/2020 pentru recunoașterea meritelor personalului participant la acțiuni militare, misiuni și operații pe teritoriul sau în afara teritoriului statului român și acordarea unor drepturi acestuia, familiei acestuia și urmașilor celui decedat, la emiterea normelor de aplicare a Legii nr. 168/2020 și, respectiv, la emiterea în favoarea reclamanților a ordinelor de conferire a calității de "veteran din teatrele de operații", conform art. 4 din Legea nr. 168/2020.

Reține Înalta Curte că, potrivit art. 12 din Legea nr. 168/2020,

"Art. 12. - (1) Personalul participant care a dobândit calitatea de "Veteran din teatrele de operații" și care nu este invalid, rănit ori nu a dobândit afecțiuni fizice și/sau psihice în urma participării la acțiuni militare, misiuni și operații beneficiază de următoarele drepturi:

a) dreptul de a purta uniforma militară, după trecerea în rezervă sau în retragere;

b) o sumă forfetară lunară, neimpozabilă, în procent de 25% din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, pentru personalul în activitate;

c) o indemnizație lunară, neimpozabilă, în valoare de 1.000 RON, după trecerea în rezervă sau retragere, precum și la încetarea raporturilor de muncă sau serviciu, după caz.

(2) Sumele prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) se acordă beneficiarului, reprezentantului legal ori mandatarului acestora împuterniciți prin procură, conform metodologiei stabilite prin ordin al conducătorului instituției din cadrul sistemului național de apărare, ordine publică și siguranță națională."

Deci, obiectul principal al prezentei acțiuni, astfel cum a fost modificată, îl constituie obligarea autorităților pârâte la efectuarea unor demersuri și la emiterea unor acte administrative cu caracter individual (respectiv la emiterea ordinelor de conferire a calității de "veteran din teatrele de operații", în sensul art. 12 din Legea nr. 168/2020), la care reclamanții apreciază că sunt îndreptățiți, pentru a beneficia de anumite drepturi prevăzute de lege.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Prin urmare, în raport cu pretențiile reclamanților, acțiunea are natura juridică a unui litigiu de contencios administrativ.

În ceea ce privește opinia reclamanților, context în care Curtea de Apel București a făcut trimitere la principiul disponibilității, Înalta Curte apreciază că instanței de judecată îi revine deplina competență de identificare și de aplicare a normelor de drept incidente, în raport cu cadrul procesual stabilit de părți și cu motivele invocate în acțiune. Chiar dacă părțile se opun, instanța va stabili calificarea juridică a cererii cu care este învestită potrivit prevederilor legale.

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, care reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, în raport cu organul emitent al actului, și competența teritorială, în funcție de domiciliul reclamantului, Înalta Curte constată că aparține Curții de apel București, secția de contencios administrativ și fiscal competența soluționării acțiunii reclamanților, în privința capătului de cerere avându-l ca pârât pe Tribunalul București operând prorogarea legală de competență, conform art. 123 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții C., A., B. și pârâții Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul Bucuresti, Ministerul Justiției și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie și Justiție în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.